Îmi aduc aminte că la începutul anilor 1960, într-o zi de vară clujeană, urcam cu părinții pe str. C. A. Rosetti, unde se găsea una dintre cele mai frumoase vile ale Clujului, Vila Tătaru.

Ce făceam noi, familia Vass, la Vila Tătaru? Mergeam să-l vizităm pe Zoltán Lázár şi pe soţia sa, Lilly, care locuiau în gazdă, în vila profesorului Coriolan Tătaru şi a familiei sale.

Casa de pe str. Rosetti a adăpostit de-a lungul timpului cunoscuți și prieteni ai familiei, politicieni, prelați, profesori universitari (printre care şi viitorul rector al Universității din Cluj, academicianul Constantin Daicoviciu), dar şi oameni cărora soarta nu le-a surâs sau au fost victime ale regimului comunist, printre care şi Zoltán Lázár, proaspăt eliberat din închisorile regimului comunist, unde fusese deținut numai pentru că în perioada interbelică fusese un industriaș înstărit. Zoltán Lázár a dat de lucru la peste 300 de oameni din Turda şi din satele din împrejurimi.

Împreună cu fratele său, Simon Lázár, au fost proprietarii a Fabricii de Sticlărie Turda şi a Fabricii de Bere Turda. Cȃnd au fost evacuaţi din casele lor, prof. Tătaru i-a primit cu braţele deschise.

Dar să ne întoarcem la vestita Vila Tătaru.

Am rămas impresionat de arhitectura vilei. În exterior era o clădire albă, modernă, înconjurată de o frumoasă grădină. Dar cel mai mult m-a impresionat interiorul. Aşa ceva nu mai văzusem într-o casă particulară, nici până atunci și nici până astăzi: draperiile erau atât de grele, încât trebuiau ridicate cu un motor; mobilierul era deosebit, de culoare albă, inspirând optimism.

Vila Tătaru se întinde pe o suprafață de 600 m² şi are două etaje.

La intrare, vizitatorul era întâmpinat de o masă enormă, unde puteau lua masa 50 de persoane.  Înălţimea camerelor era impresionantă, de vreo 5 metri. Şemineul, o mică operă de artă, se încadra perfect în salonul uriaș, de peste 100 m².

Într-un raport al Ministerului Culturii din acea vreme, Vila Tătaru era considerată ca „cea mai valoroasă locuință interbelică din Transilvania”.  Ea era numită și Casa Muzicii, datorită micro concertelor pe care le-au dat aici muzicieni din lumea largă.

Cel care a alcătuit planurile acestui edificiu a fost arhitectul italian Gio Ponti (1891-1979), cunoscut ca cel care a construit Turnul Pirelli, cea mai înaltă clădire din Milano la acea vreme.  El a realizat peste o sută de bijuterii arhitectonice în întreaga lume, de la Milano la New York, de la Montreal la Sao Paulo. În România a realizat Vila Tătaru între anii 1936-1938, ani de înflorire a oraşului Cluj.

Colaboratoarea lui în proiectarea şi construcţia casei a fost Elzy Lazar, fiica industriașului turdean Simon Lázár despre care am amintit mai sus. Elzy a studiat arhitectura la Viena şi a colaborat cu Gio Ponti şi alţi arhitecţi cunoscuţi. În timpul regimului comunist a fost scenografă la Teatrul Maghiar din Cluj, după care, în 1962, a emigrat în Israel, unde s-a stins în 1969, dar până la sfârșitul vieții a corespondat cu vestitul Gio Ponti.

Proprietarul acestei bijuterii architecturale a fost prof. Coriolan Tătaru (1889-1957), fondatorul școlii clujene de dermatologie.

Născut într-o familie greco-catolică, într-un sat nu departe de Cluj, a urcat toate treptele universitare, ajungȃnd să conducă, între anii 1923-1957, Clinica Dermato-venerologică din Cluj. A fost decan al Facultății de Medicină şi coautor al primului tratat de dermatologie în limba romȃnă. Este un pionier al muzeografiei dermatologice, înființând la Cluj un muzeu de mulaje şi fotografii dermatologice – o premieră mondială: Colecţia Muzeală C. Tătaru. De asemenea a preconizat înființarea învăţămȃntului medical în limba maghiară în Romȃnia. Între anii 1925-1940, Prof. Tătaru a condus revista Clujul Medical. Alături de Prof. Haţieganu a fost și un mare susţinător al sportului.

În perioada interbelică a avut funcţii politice importante. Între anii 1931-1932 a fost primar al oraşului Cluj, contribuind la construcția podului peste Someș din Piaţa Mihai Viteazul. A fost și Ministru al Ardealului și rezident regal al Ținutului Someș. (Se spune că această funcție i-ar fi fost oferită de regele Carol al II-ea, după ce Prof. Tătaru l-a vindecat de blenoragie.)

S-a stins în 1957. La înmormântarea sa, unul dintre vorbitori a spus: „Distincţia profesională şi umanismul au fost cele două trăsături caracteristice ale Profesorului Tătaru, care şi-a ajutat totdeauna semenii şi pentru fiecare a avut un cuvânt bun”.

Johanan Vass

Bibliografie:

1. Florea, Marin, Şcoala medicală clujană şi spitalele din Cluj, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă – 2004

2.https://ro.wikipedia.org/wiki/Coriolan_T%C4%83taru#:~:text=Coriolan%20T%C4%83taru%20(n.,unui%20personal%20medical%20de%20calitate.

3. Péterffi Miklos: Gìo Ponti és Kolozsvár

https://epiteszforum.hu/uploads/files/2021/12/2021-12-08-1-gio-ponti-kolozsvaron-teljes.pdf

4. Clujeni ai secolului XX – Dicţionar esenţial – Editura Casa Cărţii de Ştiinţă – 2004

5. https://en.wikipedia.org/wiki/Gio_Ponti

Surse imagini

1-4. https://ofhouses.com/post/151781904959/358-elsie-elzy-laz%C4%83r-gio-ponti-villa  Domus 136/1939, pp.36-41; ziardecluj.ro; Tataru Family Archive CC BY-NC-SA

5. https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Gio_Ponti_1950s.jpg Unknown (Mondadori Publishers), Public domain, via Wikimedia Commons

6. https://www.scia.ap.istoria-artei.ro/resources/2018/Art%2002-Ioana-Vlasiu-Colectii-Cluj.pdf

7. Din colecția familiei Vass.