După atacul israelian al clădirii din Doha unde s-au întrunit liderii Hamas pentru a discuta ultimele propuneri americane de pace, șeicul Mohammed bin Abdulrahman bin Jassim Al-Thani, premierul și ministrul de externe al Qatar, a convocat o reuniune a țărilor arabe pentru a preciza viitorul relațiilor acestora cu Israelul, respectiv reducerea lor în toate domeniile. Practic, au afirmat analiștii, după cinci ani se pune capăt Acordurilor Abraham, create la inițiativa președintelui Trump în primul său mandat și sprijinite și de Israel.
A fost una dintre inițiativele istorice de apropiere a Israelului cu statele arabe, în primul rând împotriva dușmanului comun, Iranul, și o cale de reglementare a relațiilor bilaterale cu o serie dintre ele. Exista speranța că după un timp se va alătura și Arabia Saudită, ceea ce întărea valabilitatea Acordurilor. Din păcate, se arată într-o analiză a Deutsche Welle, cea de a cincea aniversare a Acordurilor a fost umbrită de atacul israelian din Qatar și perspectiva cea mai pesimistă este renunțarea la ele.
În pofida unor dificultăți, înțelegerea realizată în urmă cu cinci ani cu ajutorul SUA a rezistat și exista opinia că întărirea ei ar fi cel mai eficient mijloc de a combate ura și terorismul care au dus la acțiunile Hamas din octombrie 2023.
Iată o mică statistică. Schimburile dintre statele în cauză s-au dezvoltat chiar și în ultimul an, fiind dominate de Emiratele Arabe Unite. Ca urmare, sute de firme israeliene operează în Emirate, iar investitori din Emirate trimit capital în noile companii israeliene start-up și în fondurile suverane, achiziționând acțiuni în firme de explorare a gazelor și în tehnologie, deși, din cauza izbucnirii războiului, nu s-a ajuns la 2 miliarde de dolari planificați. Toate cifrele referitoare la comerțul cu țările semnatare au crescut în ultimul an. S-a intensificat și comerțul cu arme, a crescut numărul turiștilor israelieni în statele membre ale Acordurilor Abraham, situația evreilor din aceste state s-a îmbunătățit, ei având mai mare acces la resursele din Israel. S-au făcut eforturi pentru apropierea iudeo-musulmană și s-au deschis expoziții cu tematica Holocaustului.
Asher Fredman, director pentru Israel la Institutul de Pace ”Acordurile Abraham”, a declarat că ”acordurile și-au demonstrat reziliența”, dar războiul a avut ca rezultat reducerea multor aspecte ale ”cooperării pașnice la nivelul om cu om care au conferit acordurilor unicitatea”, iar reluarea va necesita ”proiecte regionale cu beneficii tangibile”, cu sprijinul SUA și cu asigurarea că Hamas nu va submina progresul către pace. ”O integrare regională durabilă va depinde de eliminarea Hamas ca putere militară și de conducere” în Gaza, a spus el.
Din păcate, situația s-a deteriorat chiar și înaintea bombardamentului. Astfel, Emiratele și-au manifestat nemulțumirea față de intenția Israelului de a anexa părți din Cisiordania, declarând că măsuri de acest gen vor afecta viziunea și spiritul Acordurilor Abraham.
În cadrul reuniunii de urgență a țărilor arabe de la Doha, președintele egiptean Abdel-Fattah al Sisi s-a adresat Israelului și a arătat că lovitura de la Doha ”a deteriorat viitorul păcii, amenință securitatea dv. și a popoarelor din regiune, adaugă obstacole șanselor oricărui nou acord de pace și le distruge chiar și pe cele existente”. În rezoluția adoptată de reuniune, Israelul este condamnat dur, ajungându-se la concluzia că ”subminează eforturile de a extinde normalizarea relațiilor cu națiunile arabe”. Chiar dacă în această parte a rezoluției nu este nominalizată Arabia Saudită, referirea e clară, ceea ce reprezintă o lovitură dată atât Israelului cât și SUA care doreau Arabia Saudită intrată în Acordurile Abraham.
Nu s-a vorbit nici despre efectul de bumerang al măsurilor militare convenite de cabinetul Netanyahu, cucerirea orașului Gaza. Acordurile Abraham, adevărate deschizătoare de drumuri pentru normalizarea relațiilor cu lumea arabă, se prăbușesc și e posibil ca Israelul să fie cel mai afectat. De curând, premierul Netanyahu a vorbit despre izolarea crescândă a Israelului, despre faptul că va trebui să se bazeze pe forțe proprii. Nu a spus că acțiunea, fără a avea garanția eliberării ostaticilor, va provoca suferințe populației Israelului. Iar Acordurile Abraham reprezintă prima victimă a acestei politici.
Eva Galambos
10 Comments
Din păcate și eu înclin să cred că întreaga politică actuală a Israelului ne distruge și din interior și din exterior. Suntem neputincioși iar frustrarea este cu atât mai dureroasă.
Oare cum s-a simțit germanul de rând care era împotriva regimului nazist ? De multe ori mă gândesc la asta și constat că foarte multe cunoștințe și prieteni se confruntă cu aceleași gânduri.
Nu cred ca germanul de rand era impotriva regimului nazist, de unde aceasta idee?
Probabil ca au fost destui care nu s-au identificat atunci cu politica nazista, dar practic alegerea lui Hitler la putere a fost in primul rand datorata “oamenilor de rand”.
Oricum nu are nici o legatura cu cele ce se intampla in Israel, unde si acum partidul lui Netanyahu are cele mai multe mandate dupa diferitele statistici care sunt facute de catre mijloacele de mass-media.
Avem politicieni care știu tot, prezic tot și nu greșesc niciodată. Unul dintre ei a declarat acum un an că Emiratul Qatar nu ne este dușman ci o țară complicată. Și iată că acum au devenit dușmani? Noi (oamenii de rând) știam adevărul și atunci, dar deosebirea este că noi nu suntem influențați de interese.
Cât despre înțelegerile Abraham, ele depind mai ales de gradul de ură a Arabiei Saudite, Emiratelor Unite și Bahrainului față de Qatar comparativ cu cel față de Israel, precum și cum se vor derula lucrurile în continuare.
Încerc o prezicere optimistă. Luptele în Gaza vor înceta foarte curind. Toți ostaticii vor fi eliberați. Conducerea Hamas va fi acceptată de Siria.
Ar fi perfect.
Atacul din Doha a fost mail mult decât o crima – a fost o prostie (Taleyrand). Interesant ar fi de de aflat cine a avut idea si de ce l-a aprobat Netaniahu (care nu ignora șansa de eșuare).
Nu cred ca ideea putea fi a altcuiva
decat a lui Netanyahu.
Paralela cu cazul menționat de Taleyrand nu e corectă. Asasinatul ordonat de Napoleon era împotriva unui om absolut inocent. Nu e cazul cu cei din Doha.
Şi eu împărtăşesc pesimismul autoarei şi mi-e foarte greu să înţeleg motivul pentru care guvernul actual al Israelului a decis să bombardeze tocmai Quatarul, după ce acceptase mijlocrea sa. Te faci frate cu dracul până treci puntea, dar atunci nu atunci în aer puntea, mai ales că eşti pe ea.
1. Reuniunea araba nu cred ca va pune capat acordurilor
Abraham, ci discuta despre persectiva lor de viitor. Nu am auzit in Israel ca se vor intrerupe este poate o previziune, dar anuntul din titlu suna altfel, este o declaratie.
2. In Cisiordania, adica the West Bank sunt destule asezari israreliene pe teritoriul cucerit in 1967. Nu ar trebui ca Emiratele sa fie mai deranjate, tocmai acum. Aceasta este zona de disputa asupra careia are puterea Autoritatea palrstiniana si una din cele doua zone, impreuna cu Gaza
despre care se vorbea in vremuri mai “sanatoase”
ca ar putea alcatui statul palestinian
3.Ceea ce am avut de spus privind atacul israelian in Doha
a carui reusita dpdv al Israelului, este indoielnica a fost un comentariu la articolul privind “Politica versatila a Qatarului”.
Atacul a fost un act
agresiv intr o tara suverana, incalcand legea
internationala, un stat care nu a amenintat Israelul
ci din contra a incercat sa participe la
ceea ce s au numit convorbiri de “intelegere”
cu teroristii Hamas. Dar, oricat de ipocrite ar fi fost aceste
discutii, este discutabil un asemenea atac chiar
cu partenerii indirecti. Ce fel de parteneri este Qatar este o alta problema, dar uneori te infratesti si cu Dracul pana treci podul.
Premierul israelian, insa, nu pare sa aiba are aceste intentii, iat ostaticii
daca nu au fost deja, au mari sanse de a fi sacrificati.