Înainte de 1948 au existat diferite planuri, inițiative, proiecte, încercări de a întemeia un stat național evreiesc sau măcar o regiune autonomă.  În primele două articole ale acestei serii am enumerat câteva, (https://baabel.ro/2025/10/ce-ar-fi-fost-daca-1/, https://baabel.ro/2025/10/ce-ar-fi-fost-daca-2-birobidjan/) dar au mai fost și altele.  Majoritatea nu au fost inițiate și realizate de evrei, ci au fost „pomeni” primite de la alții.  Și nimeni nu a făcut-o nici din altruism, nici din considerente etice, ci, evident, din interes.  Ba au fost chiar și cazuri în care „statul evreiesc” a fost o acțiune dușmănoasă, ca în cazul Planului Madagascar. propus de naziști la începutul anului 1940. 

Madagascar era pe atunci o colonie franceză.  După ce Franța va fi cucerită, coloniile ei i-ar fi revenit Germaniei.  Germania spera să încheie pace cu Marea Britanie și atunci flota britanică i-ar fi putut transporta pe toții evreii europeni în Madagascar, un milion pe an, iar colonia să fie condusă de… SS!  Nu ar fi fost un stat național, ci un enorm lagăr!  Numai că pacea cu Marea Britanie nu s-a materializat, flota britanică nu s-a grăbit să îndeplinească ordinele venite din Germania și proiectul a fost abandonat, fiind apoi înlocuit cu „soluția finală”.

Dar aici aș vrea să vorbesc mai pe larg despre Proiectul Uganda din 1903.  Că era nevoie de el nu încape nicio îndoială.  La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, evreii din Europa Apuseană și Centrală primiseră drepturi cetățenești și o duceau satisfăcător, însă în Europa de Est situația era catastrofală.  Nu era numai sărăcie, lipsă de perspective, persecuții, era și dușmănia populațiilor locale și pogromurile.  Un exemplu a fost cel de la Iași din 1899, despre care am mai scris.  https://baabel.ro/2022/09/pogromul-de-la-iasi-din-secolul-xix/ . Dar au fost și cazuri mai grave, adevărate măceluri: cel de la Chișinău, din 1903, a lăsat 47 de morți (sau 49, după alte surse), vreo 500 de răniți și sute de case și de prăvălii jefuite. 

În aceste condiții, mii și mii de evrei și-au luat lumea-n cap și au fugit care încotro: în SUA, Canada, Argentina, unii au ajuns și în Palestina otomană.  Trebuia găsită o soluție.  Theodor Herzl bătea la toate ușile și încerca să convingă pe mai-marii vremii să sprijine crearea unui stat evreiesc în Palestina.  Despre întâlnirea lui la Ierusalim cu împăratul Germaniei, Wilhelm al II-lea, am mai scris https://baabel.ro/2024/11/pe-urmele-imparatului-lui-wilhelm-al-ii-lea-si-ale-lui-herzl/  Întâlnirea cu sultanul Abdul Hamid a fost chiar filmată.  Dar niciunul din aceste demersuri nu a dat rezultate.

https://www.facebook.com/watch/?v=717791572142660

Dar iată că la un moment dat, ministrul britanic al coloniilor, Joseph Chamberlain (tatăl lui Neville Chamberlain, cel care a făcut pactul cu Hitler în 1938) a oferit evreilor un teritoriu în Africa.  Avea motive cât se poate de întemeiate, nu numai altruism.  Pe de o parte, Marea Britanie era copleșită de un influx interminabil de refugiați evrei – unii continuau spre America, dar unii rămâneau și exista temerea că emigranții ar putea lua slujbele localnicilor, ducând la șomaj.  Mai bine era să scape de ei!  Pe de altă parte, în Africa de Răsărit, Imperiul Britanic se afla într-o concurență acerbă cu Imperiul German și colonii unde stăpânirea britanică nu era suficient consolidată riscau să fie acaparate de germani.  Așadar, britanicii au construit o linie ferată care să lege interiorul continentului și lacul Victoria de coastă: the Uganda Railway.

Guvernul britanic a făcut investiții foarte mari și până la urmă linia ferată s-a dovedit nerentabilă, pentru că în zonă erau prea puțini coloniști albi.  Dacă le-ar propune emigranților evrei să se stabilească de-a lungul liniei ferate, ar fi avut numai de câștigat: Anglia ar fi scăpat de ei, iar evreii ar fi dezvoltat regiunea.  Așa a luat naștere Proiectul Uganda.  (De fapt, teritoriul se află în Kenya, dar proiectul a fost numit după calea ferată care duce în Uganda.)

Propunerea lui Chamberlain, prezentată de Herzl la cel de al VI-lea Congres Sionist din Basel, în 1903, a dezlănțuit dispute amarnice.  Unii delegați au văzut în ea o posibilă soluție și au sprijinit-o cu căldură, alții s-au împotrivit cu îndârjire, susținând că poporul evreu nu are nicio legătură istorică și spirituală cu pământul african și o soluție viabilă poate fi numai în Palestina.  Totuși, la vot, prima facțiune a obținut majoritatea și congresul a hotărât să trimită o comisie pentru a cerceta condițiile la fața locului – aproape o repetiție modernă a versetului Trimite niște oameni să iscodească țara Canaanului, pe care o dau copiilor lui Israel… (Num. 13: 6)

Membrii comisiei au prezentat rezultate contradictorii, singurul aspect asupra căruia toți trei au căzut de acord era că peste tot mișună fiare sălbatice și e pericol de moarte.  (Abia mai târziu s-a dovedit că teritoriul ar fi fost cât se poate de potrivit: cu toate că e aproape de ecuator, e un platou înalt cu climă răcoroasă, pământ fertil și plouă suficient.)  Primii coloniști britanici ai regiunii au protestat: pentru ce să aducă evrei??  Mai bine să vină mai mulți coloniști englezi!  Iar pe africanii localnici, evident că nimeni nu i-a întrebat.  Rezultatul a fost că Herzl a refuzat oferta pe care Chamberlain oricum a anulat-o și din întregul proiect nu s-a ales nimic.  Unii au mai încercat să continue proiectul, dar în 1917, când Declarația Balfour a promis evreilor un cămin național în Palestina, Proiectul Uganda a fost abandonat definitiv.

Și totuși…  Pe internet există diferite scenarii posibile cum ar fi arătat lumea de astăzi dacă proiectul ar fi fost pus în aplicare și dacă pe cca 2.5% din teritoriul Kenyei (sau cam cât Israelul actual fără deșertul Neghev) ar fi existat un stat numit Israel, sau Noua Iudee, sau cine știe cum…  Evident că totul e doar speculație, nu pot să dau dreptate unuia mai mult decât altuia, dar am găsit totuși idei interesante.

Din punct de vedere economic, cred că țara s-ar fi dezvoltat la fel, chiar dacă teritoriul african nu avea ieșire la mare.  Oricum, principala resursă este cea umană și ea ar fi fost aceeași.  Ar fi ajuns un fel de Singapore în inima Africii.  Cine știe?…

Dacă evreii europeni ar fi avut posibilitatea de a imigra liber în noul stat african, poate că Holocaustul ar fi făcut mai puține victime.  Dar ar fi avut ei această posibilitate?  Să nu uităm că ar fi fost un protectorat britanic și dacă în 1939 stăpânirea britanică a oprit imigrația evreilor în Palestina, ar fi putut face același lucru și în Kenya.  Pe de altă parte, cel de al Doilea Război Mondial ar fi putut arăta altfel – teatrul de război, care în realitate s-a limitat la nordul Africii, s-ar fi putut extinde spre sud, cu consecințe foarte greu de prevăzut.

Iar problema palestiniană nu ar fi existat deloc.  Oare așa să fie?  Doar și pe teritoriul african trăiau băștinași, în principal tribul Masai, nomazi, crescători de vite.  Dar aici, unul dintre autori, Adam Rovner, a avut o idee: tribul Masai ar fi fost declarat descendent al unuia dintre cele zece triburi pierdute, ar fi primit posibilitatea să se integreze în noua societate ca un participant cu drepturi egale.  Ce păcat că această soluție genială nu este aplicabilă la problema reală!

Hava Oren

Bibliografie:

https://en.wikipedia.org/wiki/Proposals_for_a_Jewish_state

https://en.wikipedia.org/wiki/Uganda_Scheme

https://en.wikipedia.org/wiki/White_Highlands

Adam Rovner, ”What if the Jewish State Had Been established in East Africa?” In Gavriel Rosenfeld ed. What ifs of Jewish History: from Abraham to Zionism,  Cambridge University Press 2016

Sursa imaginilor:

1. https://as-the-orb-turns.fandom.com/wiki/Judaism?file=6a00d83451b71f69e20120a4c9c565970b-400wi.jpg PremierBlake CC-BY-SA 

2. https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Joseph_Chamberlain_MP.png Elliott & Fry, Public domain, via Wikimedia Commons

3. https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Map_of_the_Uganda_Railway.png  Unknown author. Public domain, via Wikimedia Commons