Număr vizualizări 645 ori
„Străduiește-te până când nu mai trebuie să te prezinți.” „Lasă ca succesele tale să-ți fie cartea de vizită.” „Fă ca realizările să vorbească în numele tău.” Sunt multe fraze cu același mesaj șu ele m-au deranjat mereu.
Cred că oricine a avut norocul să-l vadă vreodată pe Johnny Cash pe scenă știa foarte bine în prealabil cum se numește bărbatul acela cu vocea de o sonoritate absolut unică și cu chitara în mână – și totuși, de fiecare dată el zâmbea politicos și se adresa publicului cu: „Salut. Eu sunt Johnny Cash.” Era un act de respect față de cei care îl ascultau, un semn că dincolo de toate albumele de platină, dincolo de statutul de legendă vie și dincolo de potopul de premii și distincții obținute, era un om care nu se considera deasupra normelor sociale și această modestie l-a caracterizat de-a lungul întregii sale cariere.
Pe de altă parte, așa cum am explicat odată unei prietene, în această lume există mulți oameni care poartă nume similare. Eu am lucrat mai mulți ani în aceeași redacție, în același birou, cu doi bărbați care aveau același nume și același prenume, deși nu erau înrudiți în niciun fel. Ca urmare, unul dintre ei, cel mai tânăr, și-a ales o inițială în fața numelui, pentru a se diferenția de tizul său mai în vârstă. (Ba chiar știu de alte două doamne care au acelaşi nume cu mine: Ilona Simon. Toate trei suntem născute în Transilvania, în secolul XX, toate trei suntem jurnaliste-traducătoare… Nu le cunosc personal pe celelalte două, dar le apreciez munca.)
– Da, dar niciunul nu era cu adevărat celebru, nu-i așa? – se încăpățâna prietena mea, căreia îi plac frazele pe care le-am menționat în introducere. – Dacă ar fi fost, ajungea și un prenume, ca în cazul lui Rafael sau un nume de familie, ca la Beethoven.
Atunci am întrebat-o dacă îl consideră destul de faimos pe evreul maghiar Kertész.
– Pe care dintre ei? Scriitorul Imre Kertész, laureatul Premiului Nobel sau Mihály Kertész (Michael Curtiz), regizorul laureat al Premiului Oscar? – mi-a răspuns prietena mea fără să-i treacă prin minte că se contrazice singură, amintind două persoane diferite, a căror faimă internațională chiar nu poate fi contestată și care poartă același nume de familie.
Eu însă mă gândeam la Andor Kertész, cel născut la Budapesta în 2 iulie 1894, într-o familie de evrei maghiari din clasa de mijloc și care şi-a câştigat faima în Franța și SUA ca André Kertész, considerat și astăzi „una dintre figurile marcante ale fotojurnalismului”, datorită „contribuțiilor sale inovatoare la compoziția fotografică și eseul foto”.
Și nu este o persoană renumită pe vremuri, fiind prieten apreciat al lui Picasso, Piet Mondrian, Marc Chagall și Eisenstein, dar de care lumea să fi uitat deja. Impactul activității sale asupra culturii a fost recunoscut chiar în trecutul recent: de exemplu un asteroid descoperit în 2002, la Observatorul Palomar, îi poartă numele: 154141 Kertész. Iar în 2008 Uniunea Astronomică Internațională a denumit un crater de pe planeta Mercur tot după André Kertész. Să nu mai vorbim de faptul că în toamna anului 2005, International Center of Photography din New York a organizat o expoziție retrospectivă din lucrările lui Kertész. O expoziție similară a fost organizată la Paris, la muzeul Jeu de Paume, în 2010, urmată de expoziții la Berlin, Stockholm și Budapesta. Deci este o persoană a cărei moștenire artistică nu a fost nicidecum uitată. Renumitul artist fotograf Henri Cartier-Bresson spunea că în anii 1920-1930 Kertész era un mentor căruia „îi suntem cu toții îndatorați”, respectiv: „orice am fi făcut noi, Kertész a făcut mai întâi!” – afirmații reiterate în cadrul expoziției de la Paris și Stockholm. Conform articolului de pe Wikipedia în limba franceză, între 2010 și 2020, la Paris au fost organizate nu mai puțin de cinci expoziții individuale din opera sa (deși artistul nu mai e printre noi din 1985) și menționează un număr impresionant de galerii, muzee și instituții culturale unde putem afla mai multe despre viața și activitatea lui Kertész. Articolul în limba engleză prezintă o listă mult mai lungă cu diferitele expoziții care-i prezentau lucrările în lume, ultima datând din 2025 la Muzeul Eastman din Rochester, New York.
Prietena mea nu a fost prea convinsă de aceste exemple, considerând că era un nume întâlnit foarte frecvent și asta nu spune nimic. Atunci am întrebat-o dacă a auzit despre Szondi. A dat din cap destul de nesigură. Știa că poetul meu favorit este János Arany și că acesta a scris o baladă intitulată Szondi két apródja (Cei doi paji ai lui Szondi), un poem istoric despre care învață toți elevii din școlile cu limba de predare maghiară. Szondi a fost căpitanul cetății Drégely în secolul al XVI-lea și căzut în timpul asediului cetății. Atacatorul, Hadim Ali Pașa, i-a respectat atât de mult vitejia, încât a poruncit să fie înmormântat cu onoruri militare.
Atunci eu i-am vorbit despre Léopold Szondi, evreul maghiar născut în 11 martie 1893, fondator al conceptului de analiză și psihologie a destinului, cel care a elaborat instrumentul psihologic care îi poartă numele. Testul Szondi viza cunoașterea motivațiilor profunde care stau la baza comportamentului. În zilele noastre el nu mai este utilizat atât de frecvent. Deși s-au făcut eforturi pentru a actualiza conceptele szondiene, nu există nicio teorie care le înlocuiască. Dar în secolul trecut nu exista psiholog (cel puțin în Europa) care să nu fi învățat despre aceste metode, deci nu-i prea putem ignora impactul.
După toate acestea n-am vrut s-o mai necăjesc pe prietena mea vorbindu-i și despre fiul marelui psiholog, Péter Szondi, filologul de renume, profesor la universitățile din Berlin, Princeton și Ierusalim, ale cărui volume de monografii și studii cu impact internațional în analiză literară, eseistică și comparatistică au fost traduse în numeroase limbi…
Și nici despre Ferenc József Debali (sau Deballi) nu i-am vorbit, cel care se numea exact la fel ca împăratul Franz Joseph I al Austriei (în maghiară tot Ferenc József) și pe care ar fi mare păcat să-l uităm tocmai noi, cei din județul Cluj: acest Ferenc József, al nostru, s-a născut (cel mai probabil) la Chinteni, la 13 km de Cluj, în 26 iulie 1791. Nu a fost evreu, ci compozitor și dirijor maghiar. Tatăl său era muzician, mai exact instrumentist militar, şi a studiat cu Joseph Haydn, ceea ce a influenţat şi cariera de muzician-militar a fiului. Soarta l-a călăuzit în America de Sud unde a compus imnul național a două țări: Uruguay şi Paraguay. Dacă în ceea ce privește imnul Paraguayului există unele controverse, cel din Uruguay e în mod indubitabil compoziţia lui, partitura fiind semnată de Ferenc József Deballi).
Se poate spune despre el că a fost faimos? Să decidă fiecare dacă merită sau nu să fie comemorat și evocat de posteritate.
Ilona Simon
Surse imagini
- https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/a/af/Kertesz.jpg, Arpadi at English Wikipedia, Public domain, via Wikimedia Commons
- https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/d/df/SzondiFamilyGrave-FlunternCemeteryZurich_RomanDeckert17122023.jpg, RomanDeckert, CC BY-SA 4.0 <https://creativecommons.org/licenses/by-sa/4.0>, via Wikimedia Commons
- https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/f/fc/%EC%9A%B0%EB%A3%A8%EA%B3%BC%EC%9D%B4_%EA%B5%AD%EA%B0%80_%EC%95%85%EB%B3%B4%281%29.JPG, Francisco José Debali, Public domain, via Wikimedia Commons
Bibliografie:
https://ro.wikipedia.org/wiki/Johnny_Cash
https://ro.wikipedia.org/wiki/Andr%C3%A9_Kert%C3%A9sz
https://ro.wikipedia.org/wiki/154141_Kert%C3%A9sz
https://en.wikipedia.org/wiki/Kert%C3%A9sz_(crater)
https://hu.wikipedia.org/wiki/Andr%C3%A9_Kert%C3%A9sz
https://stockholm.fotografiska.com/en/exhibitions/andre-kertesz
https://fr.wikipedia.org/wiki/Andr%C3%A9_Kert%C3%A9sz
https://en.wikipedia.org/wiki/Andr%C3%A9_Kert%C3%A9sz
https://hu.wikipedia.org/wiki/Szondi_k%C3%A9t_apr%C3%B3dja
https://en.wikipedia.org/wiki/Gy%C3%B6rgy_Szondy
https://ro.wikipedia.org/wiki/L%C3%A9opold_Szondi
https://ro.wikipedia.org/wiki/Testul_Szondi
https://de.wikipedia.org/wiki/Peter_Szondi
https://hu.wikipedia.org/wiki/Deb%C3%A1ly_Ferenc_J%C3%B3zsef
https://en.wikipedia.org/wiki/Francisco_Jos%C3%A9_Debali
https://en.wikipedia.org/wiki/National_Anthem_of_Uruguay
https://en.wikipedia.org/wiki/Paraguayan_National_Anthem
17 Comments
În loc de comentare :
S-a intâmplat în Teplitz un orășel balnear în Bohemia 1812. Beethoven îl întlnește pe Goethe și ambii întâlnesc suita împăratului Francis 1 al Austriei.
Scrisoarea lui Beethoven către către Betina Brentano [ cu care a avut o corespondență bogată]
“ Ieri, în drum spre casă, am întâlnit întreaga familie imperială.
I-am văzut venind de departe .
Apoi GOETHE și-a eliberat mâna din mâna mea, astfel încât să se poată da la o parte.
Nu l-am putut mișca de acolo.
Mi-am potrivit pălăria pe cap mi-am încheiat haina și am mers cu mâinile împreunate la spate, direct spre familia imperială.
Suita mi-a făcut loc, arhiducele Rudolf și-a scos pălăria.
[ Arhiducele Rudolf a fost prieten apropiat ,studentul și patronal lui Beethoven .
Acesta i-a dedicate Concertul al 5-le pentru pian -denumit Emperor, Trio Arhiduce Op.97 Hammerklvier Sonata și Missa Solemnis Op.123]
“Împărăteasa m-a salutat prima -continuă Beethoven.
[Acești oameni mari mă cunosc – m-am gândit]
A fost amuzant să privesc procesiunea trecând pe lângă GOETHE
S-a dat la o parte, și-a scos pălăria și s-a înclinat.”
Se spune că Beethoven i-ar fi spus lui Goethe : „Continuă să mergi.
Ei trebuie să se închine ție.”
Celebri…și celebrii
Un articol foarte bine-venit. Am aflat lucruri noi, Ştiam puţin despre fotograful André Kertész şi nimic despre compozitorul Deballi. Totuşi, e de menţionat că familiile evreieşti care îşi maghiarizau numele puteau opta pentru un număr limitat de nume de familie, drept pentru care multe familii evreieşti au luat numele de Kertész.
Pe de altă parte, dictonul “Nomen este omen” se referă la prenume, nu la nume şi este un fel de a anticipa soarta copilului abia născut.
Mulţumesc pentru apreciere.
Titlul s-a încheiat cu semn de întrebare tocmai din acest motiv. Dar mi s-a părut interesant de exemplu faptul că Debály Ferenc József n-a fost denumit după împărat (cum ne-am fi aşteptat: unii părinţi optau dintotdeauna pentru numele celebrităţilor când îşi botezau copii – cum menţionează de exemplu şi Thomas Mann în romanul Alteţă regală), fiind născut cu câteva decenii înaintea acestuia.
Și eu m-am gândit la același lucru și am văzut că muzicianul s-a născut cu mult înaintea împăratului. Dar cred că Franz-Josef a fost o combinație frecventă. A mai fost compozitorul Franz Josef Haydn, arhitectul Franz Josef Untersee, politicianul Franz Josef Strauss și probabil încă mii și mii de oameni de rând cu același nume. Interesant că am găsit un Franz Josef Muller von Reichenstein care a fost inspectorul suprem al minelor din Transilvania prin 1770-80.
Ceeace mi se pare ieșit din comun este că prenumele unor copii este dat după politicieni în care au crezut. și nu oameni de artă.
Mi-am adus aminte de faptul că în războiul din Gaza mulți părinți au dat numele de Sinuar noi născuților. E totuși un fel de a influența viitorul acelui copil.
Ai dreptate. Au fost și imigranți în Israel care și-au numit copiii Herzl, chiar dacă acesta e nume de familie. Dar și cazul opus există: numele Franz Josef era comun și înaintea împăratului.
Am cunoscut şi persoane care şi-au numit copiii după eroii sovietici, (Zoia sau şi mai frecvent, Vladimir) după comuniştii evrei ilegalişti (de pidă Donca), şi chiar după Lenin – dar inversat Ninel (ca să fie mai subtil)
Desigur, Zoje Kosmodemyanskaya. Mai este răspândit numele Sașa . Nu-mi vine în minte titlul cărții, dar știu că era o carte care avea ca titlu
Sașa și….al doile nume nu-mi vine în minte.
“Era tare pe linie.”
Am căutat în Chat GPT și am găsit numele :
Sasha și Shura de Anatoly Aleksin [Goberman] 1956
Dacă cineva își aduce aminte… Era o carte sau o serie de cărți de aventuri. Pe atunci mi-a plăcut .
S-a ocupat mai mult de relații umane decât de politică, deși s-a conformat circumstanțelor. Deci avea grijă…
Oare se mai găsește cartea aceasta?
Andrea, cred că erai prea mică să o citești.Poate alții.
Nu cunosc cartea. Dar şi eu am citit multă literatură sovietică pentru copii, unele dintre ele mi-au lăsat o amintire plăcută: Strada Mezinului, O pâză-n depărtare, Aventurile lui Habarnam şi adorabilele poezii ale lui Kornei Ciukovski.
Mie parcă îmi amintește de o carte pe care am citit-o în copilărie, „Zoia și Șura”. Dar preferatul meu era S. Marșak, (pe care l-am primit ca premiu în clasa I și mai știu să citez din el) și mai târziu Arkadi Gaidar.
Da era Zoia și Shura .Și mai era o carte foarte mult citită “Poemul pedagogic” de Makarenko, care povestește de un azil de copii . Sigur îți aduci aminte.
Am deviat de la subiect, dar amintirile sunt frumoase…
Nu am auzit niciodata si nicaieri aceasta afirmatie facuta de Eva Grozs, “mulți părinți au dat numele de Sinuar noi născuților.”
mi se pare stranie si ciudata, ba chiar as spune neverosimila.
Titlul este cu semnul întrebării.Articolul răspunde tot cu semne de întrebare.
Deosebit și interesant.
Vă mulţumesc pentru apreciere!
Mulțumesc și ție. Cunosc în linii generale viața și munca lui Leopold Szondi. A celorlalți mai puțin. Din păcate sfârșitul fiului său, Peter a fost tragic sinucigându-se de tânăr. Un medic israelian de origine din Ungaria l-a cunoscut pe Leopold Szondi și l-a vizitat câțiva ani în șir în Elveția . Szondi îl considera atunci.pe tânărul medic ca propriul fiu. Szondi a fost unul din cei eliberați din Bergen Belsen în trenul lui Kastner.
Pe de altă parte, nimeni nu cunoaște toate celebritățile, fiecare după domeniul și tema de care este atras sau de care se ocupă.
Celebritatea în sine sau numele dat după un om celebru nu poate fi un scop.
Doar creativitatea are sens. După cum ne dai de înțeles și în deosebitul articol.
Cum se spune -drumul contează și nu sfârșitul ei.Am citit cu plăcere.
Eu cred că legătura între numele și soarta omului este absolut întâmplătoare, cel mult pot apărea unele coincidențe.
Cu cât un nume e mai frevent, crește și probabilitatea ca printre cei care îl poartă să fie unii oameni deosebiți – dar pentru fiecare om deosebit există mii și mii de oameni obișnuiți.