Număr vizualizări 43 ori
Ierusalimul este centrul religiilor abrahamice. El trăiește în inima și în sufletul fiecărui evreu, creștin și musulman credincios. Cum se manifestă acești oameni când se gândesc la Orașul Sfânt? Ce-i doresc ei orașului și locuitorilor lui? Ne vom referi la prietenii Israelului și ai Ierusalimului în mod special. Un fapt special, repetat anul acesta, ne-a făcut să ne gândim la orientarea unei părți importante a creștinilor evangheliști.
În anul 2002 a fost întemeiată organizația Eagles’ Wings (Aripile vulturilor), care și-a ales ca deviză versetul 122:6 din Tehilim (Psalmi): Șaalu șlom Yerușalaim (Rugați-vă pentru pacea Ierusalimului). Întemeietorii ei sunt pastorul american Robert Stearns, astăzi episcop al Bisericii Tabernacolului (Tabernacle Church) și pastorul și scriitorul american Jack W. Hayford (1934-2023). Scopul acestei organizații este rugăciunea pentru pacea Ierusalimului, așa cum este văzută în Psalmul menționat. Ei au ales prima zi de duminică a lunii octombrie ca Day of Prayer for the Peace of Jerusalem (Ziua de rugăciune pentru pacea Ierusalimului). Această zi a fost aleasă deoarece este apropiată de Iom Kipur. Câteva sute de membri ai acestei organizații vin la Ierusalim în această zi și se roagă la Locurile Sfinte pentru pacea Orașului Sfânt. Rugăciunea are loc dincolo de porțile Orașului Vechi al Ierusalimului. Prima rugăciune în masă a avut loc în anul 2004. Anul acesta a fost cea de a 21-a oară când a avut loc această ceremonie și această rugăciune. În această zi, tuturor aderenților din lume, oriunde s-ar afla, li se cere să se roage. La rugăciune participă creștini credincioși de 175 naționalități. Se apreciază că în anul 2019, la rugăciunea ”Pace pentru Ierusalim” au participat circa jumătate de milion de biserici și circa 100 de milioane de creștini și evrei din întreaga lume. Printre personalitățile americane evreiești cărora le-a atras atenția această organizație, precum și rugăciunea de masă, se numără fostul senator Joe Lieberman și fostul ambasador al SUA în Israel, David Friedman.
Rugăciunea în masă îi apropie pe creștinii din întreaga lume de Ierusalim, de istoria și spiritualitatea orașului. Anul acesta, 2025, câțiva membri ai organizației, veniți la Ierusalim, au fost primiți de președintele Israelului, domnul Itzhak Herzog și de soția lui. Faptul a fost prezentat pe larg într-un articol de ziarista israeliană Zehava Schwartz, în publicația on-line Israel 365 News, în numărul din 8 octombrie 2025.Organizația este considerată cea mai mare mișcare creștină mondială pentru Israel.
Într-un articol biografic publicat în Wikipedia, episcopul Robert Stearns este prezentat ca unul din liderii de frunte al mișcării sioniste creștine contemporane, fapt afirmat și de ziarul israelian Haaretz. El consideră că este o datorie a creștinilor de a susține Statul Israel. Episcopul Robert Stearns este preocupat de rădăcinile iudaice ale creștinismului și de raporturile iudeo-creștine contemporane. În anii 1990, el a locuit la Ierusalim și a activat ca voluntar la Ambasada Creștină Internațională. În această perioadă s-a atașat de Ierusalim și de Israel. El a susținut mutarea Ambasadei Statelor Unite la Ierusalim, înțelegând atât rolul politic al orașului, cât și importanța lui pentru lumea iudeo-creștină. În situația actuală, când antisemitismul a reînceput să-și arate colții în lume, prietenia acestui om – ca și a altor sioniști creștini – este importantă pentru Ierusalim, pentru Israel și pentru poporul evreu. Episcopul Robert Stearns este și autor a cinci cărți de interpretare biblică. Au fost auzite afirmații, cum că el ar urmări convertirea evreilor la creștinismul evanghelic, dar el a negat acest lucru.
Putem să vedem aceste rugăciuni în masă ca aspect al istoriei spirituale a Ierusalimului? Credem că da. Este o reunire între istorie și contemporaneitate, o apropiere între creștinii evangheliști și izvoarele iudaice ale creștinismului, precum și între evrei și creștini. Ierusalimul este orașul tuturor, istoria lui este comună tuturor, Bunul Dumnezeu este Unul Singur, același pentru toți oamenii. Și să sperăm că rugăciunile tuturor vor fi primite și va fi pace în Ierusalimul reunit.
Să ne amintim de piesa Tache, Ianke și Cadâr de Victor Ion Popa. Scrisă în 1932, când lumea începea să fiarbă, piesa se termină cu mesajul umanist de prietenie între oameni de diferite religii. După ce fiica lui Ianke și fiul lui Tache decid să se căsătorească, iar părinții, împreună cu ”Moș Cadâr” aprobă faptul în cele din urmă, tinerii propun părinților să se unească, să-și facă un magazin comun – Tache creștinul, Ianke evreul, Cadâr musulmanul, care oricum erau vecini și prieteni. Și cum să se numească magazinul? ”Ierusalim”, pentru că la Ierusalim locuiau oameni aparținând tuturor celor trei religii (adăugăm: abrahamice). Să ne amintim de această piesă și de mesajul ei astăzi, când lumea începe să fiarbă din nou. Poate că va ajuta păcii în Ierusalim, în Israel și în lumea întreagă…
Sursa imaginilor:
https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Garden_Tomb_-_pray_for_the_peace_of_Jerusalem.JPGMewasul, CC BY-SA 3.0 <https://creativecommons.org/licenses/by-sa/3.0>, via Wikimedia Commons
https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Tabernacle_of_OP_Edit_1.jpg Djkubiak17, CC BY-SA 4.0 <https://creativecommons.org/licenses/by-sa/4.0>, via Wikimedia Commons
Lucian Zeev Herşcovici



2 Comments
Noi avem în Olanda o prietenă care aparține acestei mișcări. Acum vreo două luni, de Sukot, a luat parte la ceremonia pentru Pacea Orașului Sfânt. A fost într-un ansamblu de vreo 50 de femei care au cântat imnuri, acompaniindu-se la harpă. A fost impresionant!
Nobila atitudine a celor despre care scrie Lucian vine in aceste zile ca o mangaiere in momentele in care sunt in atatea locuri din lume proteste si manifestari violente de ura si razbunare, dovedind unilateralitatea perceptiei lucrurilor ale caror erou principal este Statul Israel, armata israeliana, populatia si daca facem un compendiu, atunci “EVREUL”.
Mi s-a atras atentia ca la New York fiind sa nu vorbesc pe strada ebraica, ce-i drept ca nu voi avea cu cine. Dar inainte de a ajunge acolo, s-a intamplat sa ma intalnesc cu diferite persoane, una era soferul unei masinute care m-a purtat in cadrul aeroportului Dallas, alta doamna era proprietara unei cafenele din Boston, celelate erau doamne din Omaha. Spunandu-le ca sunt din Israel, in anumite contexte, un zambet larg a aparut pe fata tuturor, ba chiar uneia – care facea parte dintr-o congregatie crestina in favoarea Israelului, i-au venit si lacrimi in ochi. Soferul de la masinuta admira tara lui Israel. El era venit de un an din Bangladesh. Il intrebasem in timpul lungului drum, de unde este originar si de cata vreme in SUA, aceasta pentru ca era greu sa inteleg ce vorbeste. Am avut o senzatie ciudata privind aspectul diversitatii si a simplitatii, a goliciunii spirituale vis a vis de interesele si profunzimea unor sentimente, care greu de inteles poate in umbra articolului scris de GBM, sunt dinspre lumea celor religiosi.
Lucian, multumesc pentru revenirea la piesa cea inteleapta !!