Număr vizualizări 578 ori

Când aveam cinci ani, sărbătoarea de Hanuka a început a doua zi după Crăciun. Bunica Diana a pregătit minunatele ei gogoși pe care le umplea cu dulceață de cireșe negre sau de mure. Vă spun doar cantitățile, modul de preparare este cel cunoscut:

500 g făină albă

150 ml lapte

200 ml iaurt grecesc (gros)

50 g unt topit

50 g zahăr

10 g drojdie uscată

3 ouă plus 1 gălbenuș

1 lingură esență de vanilie.

Peste vreo două zile, Bunicul David mi-a spus:

– Vine o delegație înaltă de la București. Dacă vrei, poți să vii cu mine la Templul Meseriașilor, cu condiția să fii cuminte și să te porți civilizat, ca un adult. Nu uita că sunt membru de peste șaizeci de ani!

Ușor de spus, ușor de promis, dar totuși aveam cinci ani și…

Deci am ajuns acolo, pe Strada Dornei, și am așteptat.  Dar înalta delegație întârzia. La intrare, pe o masă lungă, erau stivuite ca o piramidă un mare număr de gogoși pudrate cu zahăr, cam la fel ca zăpada de afară. Eu îl tot trăgeam de mână pe Bunicul:

– Cumpără-mi una!

– Nu pot, nu-s de vânzare. O să primești după ceremonie.

Ah, dacă aș fi știut atunci de Domnul Goe al lui Caragiale: „De ce nu vine, eu vreau să vină!” Dar aveam să primesc această carte abia peste un an și jumătate, ca premiu la sfârșitul primei clase. Ciudat, dar o păstrez și acum, când hârtia a devenit maronie și scrisul abia lizibil.

Revenind la sinagogă, după un timp am primit o jumătate de gogoașă. Un cunoscut al Bunicului adusese de acasă o gogoașă pentru nepoțica lui, cam de o vârstă cu mine. El a împărțit gogoașa și mi-a dat și mie, dar nepoțica a început să țipe:

– De ce să împart gogoașa cu un străin? Ce dacă tu ești prieten cu bunicul lui? Bunica ți-a dat gogoașa doar pentru mine!

În sfârșit au sosit și înalții oaspeți. Veneau de la Brăila cu două automobile Moscvici și un autobuz. Am fost dezamăgit:

– De ce au automobile rusești și nu „Mercedesuri ministeriale” negre, cum am văzut la București, când am fost în vizită la mătușa Rebeca?

Un hâtru de alături mi-a spus:

– Acelea sunt automobile germane, iar pe noi evreii ne-a salvat Armata Roșie.

Atâta mi-a trebuit că am și început cu întrebările:

– De ce automobilele sunt gri și nu roșii?

Însă nu era timp de prea multe discuții, fiindcă delegații intrau în sinagogă, aplaudați de cei din jur. Numai eu eram curios:

– De ce cel mai scund intră primul?

Cum să știe un copil de cinci ani că acesta era Rabinul Șef al României?! Totuși, el m-a auzit, s-a oprit și m-a mângâiat pe cap spunându-mi:

– Suntem puțin în întârziere. O să-ți explic la terminarea ceremoniei.

Bunicul s-a înroșit, nu de alta, dar majoritatea celor din jur îl cunoșteau de peste șaizeci de ani. Și pe mine cine să mă cunoască?

A început festivitatea. Eu nu înțelegeam nimic. Corul a început cu cântece tradiționale în idiș, dar eu, aflat în rândul al doilea, în spatele delegaților, aveam idei:

– Bunicule, lasă-mă să ies din rând!

– Vrei la toaletă?

– Nuuu! Vreau să-i dirijez ca să cânte ceva ce cunosc și eu. Ceata lui Pițigoi.

Bunicul a încercat să mă scoată afară, însă Șef-Rabinul Rosen, care stătea într-un jilț cu fața spre public, aproape de dulapul în care se afla Tora, i-a făcut semn. Ne-am apropiat de Eminența Sa care mi-a întins o jucărie specială, un titirez care atunci când se învârtea aprindea un beculeț. Astfel „am stat cuminte” până la sfârșitul ceremoniei, jucându-mă cu titirezul chiar în fața tuturor.

După ceremonie, Bunicul a încercat să-și ceară scuze, dar Șef-Rabinul l-a binecuvântat și apoi a început să împartă darurile tradiționale de Hanuka. Eu am primit prima gogoașă, cea din vârful piramidei, o punguță cu dulciuri și o bancnotă de zece lei.

În fiecare an, Rabinul Rosen făcea un tur al comunităților evreiești, câte două pe zi. L-am mai revăzut de atunci, dar ca un enoriaș oarecare – pe locul de onoare erau alți copilași.

Dragii mei cititori, indiferent de religie, Sărbătoarea Luminii să vă călăuzească sufletele spre bine și să vă aducă sănătate, belșug și bucurie în case! Sărbătoare fericită tuturor!

Sursa imaginii:

https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Classic_Hanukkah_sufganiyot.JPG Noam Furer, CC0, via Wikimedia Commons

Florentino Himelbrand