Număr vizualizări 465 ori
În ultimii ani, dominați de dezvoltarea frenetică a tehnicii informatice, când am devenit, mai mult sau mai puțin, subjugați de ecrane, constatăm dispariția lentă dar inevitabilă a unor activități cu care ne umpleam timpul liber, altele decât cele legate de profesie – cu alte cuvinte unele hobbyuri sunt pe cale de disparițe.
Generațiile trecute aveau modalități particulare de a se relaxa și detensiona, acordând timp unor activități prin care gândurile le erau deturnate de la problemele cotidiene spre o liniște care aducea și bucurie ca bonus.
În familia mea am văzut de zeci de ani ca hobby principal și constant cititul, dar mama făcea cu multă plăcere și lucru de mână. Era pricepută la croșetat și tricotat, mâinile îi mergeau repede, repede și era în stare să-mi tricoteze un jerseu în trei zile de muncă intensă. Nu știu de la cine învățase, nu de la bunica mea pe care nu am văzut-o niciodată făcând alt lucru de mână decât covorașe din fâșii de țesătură pe care le cosea unele de altele, armonizând culorile. Așa a făcut o carpetă tocmai bună pentru holul destul de spațios al casei noastre. Fâșiile pe care le cosea proveneau din haine uzate sau rămase prea mici – de fapt, era o modalitate minunată de reciclare. Totuși, în cazul ei, nu era vorba atât de un hobby, cât de o necesitate.
Am preluat cuvântul englezesc hobby, deși există și în limba română cuvinte care redau înțelesul acestei activități, să zicem pasiune pentru ceva, chiar manie sau meteahnă – în sens ușor peiorativ.
Precum spuneam, aceste pasiuni, rămase tot mai mult în trecut, aveau și o ușoară componentă de competiție, cât să facă tot conceptul ceva mai interesant. A colecționa diferite obiecte era o pasiune a multora, colecționarii se întreceau între ei în privința rarității sau frumuseții obiectelor păstrate, dar astăzi nu mai este nici pe departe ceea ce a fost.
Nu a trecut foarte mult timp de când colecționarea timbrelor era larg răspândită. Se începea din copilărie și mulți continuau foarte serios, chiar în viața adultă, să adune și să facă schimb de mărci poștale. Uneori, când colecționarul dădea peste vreun timbru valoros, acest hobby se dovedea extrem de lucrativ. Filatelia sau colecționarea și studierea timbrelor poștale mai există, doar că ea este tot mai greu de urmat, din cauza transformărilor drastice în comunicarea la distanță prin mesaje sau e-mail.
Dacă tot vorbesc despre colecționari, nu trebuie să-i uit nici pe numismați, cei îndrăgostiți de monede, care le colecționează și le studiază ca domeniu al istoriei. În era digitală, când banii peșin sunt pe cale de dispariție, și acești colecționari tot mai rari, deși colecțiile de monede, la fel ca cele de timbre, pot fi extrem de valoroase. De vreme ce monedele au fost o prezență constantă în viața socială încă din antichitate, nu e de mirare că și colecționarii au apărut de foarte multă vreme, se pare că încă din secolul al XIV-lea.
Categoriile de obiecte colecționate sunt foarte diverse. La un moment dat în istorie, erau la modă colecțiile de fluturi în insectare sau colecțiile de plante presate în ierbare. Uneori se colecționau autografe ale celebrităților sau, mai recent, magneți de frigider de prin locurile vizitate în vacanțe. Orice poate stârni interesul omului poate fi colecționat, de la căni de ceai la eșarfe, jucării, ilustrate, cărți, pietre și chiar șervețele de hârtie sau ornamente de crăciun.
Printre pasiunile pe cale de dispariție ar putea fi inclus şi modelajul, construcția de miniaturi de mașini, trenuri, avioane sau personaje din filme sau jocuri. Acest hobby era destul de popular, dar începe să cadă în uitare, deși recent am văzut diverse reviste care vând părți componente pentru miniaturi. Este o pasiune care încurajează migala și răbdarea și îți dă satisfacția că, după multe săptămâni de urmărire a numerelor revistei, achiziționarea părților pe rând, să obții modelul construit cu mâna ta.
Jocurile video atât de prezente acum și atât de sofisticate înlocuiesc cu mare succes – din păcate – jocurile clasice de societate, atât de îndrăgite și care asigurau socializarea mult recomandată de psihologi în beneficiul oricui. Cred că cel mai cunoscut joc de societate ridicat, pe bună dreptate, la rang de sport al minții, este șahul. Dar erau și altele, precum Monopoly sau Scrabble, populare într-un trecut nu prea îndepărtat.
O activitate foarte răspândită și care poate practicată fi atât individual, cât și în grupuri mai mari sau mai mici, este rezolvarea de puzzle, ea antrenând extrem de bine atenția și răbdarea. Aceasta a cunoscut o bună revitalizare în timpul izolării produse de pandemia de Covid 19.
Toate aceste hobbyuri au o noimă, ajută într-un sens sau altul pe cei care le practică, promovează dezvoltarea unor abilități. Multe sunt începute în copilărie, fiind educative și sprijinind formarea unor trăsături de caracter.
Hobbyul atât de practic al lucrului de mână (broderie, cusături, croșetat, tricotat etc.) a fost de secole extrem de popular printre femei, însă acum aproape că dispare sau devine o ocupație exotică. Pe lângă beneficiile relaxării, această pasiune se concretiza în haine făcute cu multă creativitate care mai au și caracterul mult râvnit de unicitate. Deși mama făcea tot timpul lucru de mână, eu însămi nu am primit ștafeta acestei pasiuni și abia acum învăț,cu drag și interes să tricotez și fac mici cadouri pentru membrii familiei sau prieteni.
De sute de ani, obiceiul de a ține un jurnal amănunțit a fost absolut firesc. Jurnalele sunt surse deosebit de importante în ce privește modul de viață cu secole în urmă și depozitare de-a dreptul fascinante ale ideilor, memoriilor, sentimentelor. La fel este corespondența prin scrisori între prieteni. Era un obicei, dar poate fi considerat și el un hobby. L-am avut și eu și mi-a asigurat prietenii pe viață. Putem afirma printr-o generoasă extrapolare că în prezent, aceste obiceiuri sunt înlocuite prin ceea ce fac influencerii online, cei care își documentează (uneori exagerat) viața și activitățile cotidiene, aproape oră de oră.
Totuși, așa cum spuneam la început, trebuie să constatăm că aceste hobbyuri întră încet-încet în desuetudine, sunt uitate, abandonate, unele devin chiar ridicole în ochii noilor generații care, cred eu, pierd multe avantaje pe care le-ar avea practicând o astfel de activitate.
Vă invit să completați voi lista unor hobby-uri pe cale de dispariție pe care poate chiar le-ați practicat sau v-ar fi plăcut să le practicați și, cumva, niciodată nu le-a…venit rândul.
Foto: Anca Laslo
Anca Laslo



15 Comments
Excelent articol. Pentru mine importanîa hobby-urilor este foarte mare. E ceva pe care omul îl alege pentru plăcerea lui în timpul lui liber și astfel devine din nou fidel sie însuși. Și este și o relaxare.
Soțul meul a păstrat cele trei hobbyuri,două din ele începând din copilărie, până la ora actuală când are 90 de ani.
Primul e FOTBALUL De mic copil juca până în timpul studenției și era plăcerea lui cea mai mare.
Apoi a fost ocupat cu meseria lui de inginer și juca rareori, iar la bătrânețe a rămas să se uite la meciuri la TV mai ales să nu piardă Barcelona.
Al doilea e PIANUL. De la vârsta de 6 ani nu a încetat să cânte la pian, chiar la 90 de ani exersează și se distrează. Mental și fizic pianul îl ține treaz și concentrat nemaivorbind de mecanica fină al mișcării degetolor care la vârsta lui creează probleme.
Al treilea hobby sunt TIMBRELE. Plăcerea de a se ocupa de timbre a primit-o doar pe la 38 de ani, de la Tiberiu Feldman, socrul doctorului Ezri. A participat la multe expoziții în țară și peste hotare. Colecția de timbre cu tema Romantica în Muzică, l-a determinat să-și formeze o bibliotecă de cărți muzicale. Cu el împreună am ținut cursuri în case de bătrâni și cluburi ale pensionarilor, despre diferiți compozitori și operele lor, exemplificate cu videouri corespunzătoare.
Și încă in lucru: cu toate că au fost pauze în corespondența cu străinătatea, astăzi în privința timbrelor și a cărților poștale totul a revenit la normal.
Hobby-urile de care ai povestit tu Anca erau în acel timp nu numai relaxante ci chiar satifăceau nevoile de îmbrăcăminte ale oamenilor, când pe piață nu se găsea mare lucru.
În Israel se mai tricotează și se joacă jocuri de societate. Este la modă acum Bridge-ul, care se spune că pune mintea la lucru. Bineînțeles șahul a fost și va rămâne chiar un sport imternațional.
Mi-a plăcut mult. Anca ! Chiar și articolul a fost relaxant.
Eu aș dori ca mesul pe jos să se transforme la mine în hobby, dar nu respect decât rareaori acest hobby sau sport care la vârsta mea este de necesitate vitală. Muzica a fost și pentru mine un hobby, astăzi nu mai am răbdare decât la piese scurte. Cititul… Rămâne un hobby până când vederea îmi va permite.
Aveți așa multă dreptate d-na Eva! Facem tot timpul lucruri pentru alții și hobby-ul este ceva ce facem pentru noi iar dacă ne însoțește toată viața e minunat.
Într-adevăr, unele hobbyi-uri dispar, după cum altele apar… Brodatul era un hobby pentru doamnele aristocrate şi un mijloc de a-şi câştiga existenţa pentru femeile lucrătoare. Cuvintele încrucişate erau un hobby răspândit mai demult, dar şi azi sunt gustate, în timp ce a apărut şi jocul de scrabble. Dacă bunica mea dădea pasienţe, astăzi lumea joacă solitaire. Dacă pe vremuri se făcea traforaj, astăzi se asamblează machete sofisticate. Dacî pe vremuri se cânta muzică de cameră în familie, astăzi se compune pe soundcloud… În plus, sunt multe cercuri de artişti plastici amatori. Hobbyurile vechi sunt înlocuite cu cele noi.
Consider acest articol o oglinda a societății moderne care se limitează cel mai mult la “hobbyurile” de pe internet” și nu la cele care le dezvoltă mai mult imaginația, agilitatea, condiția fizică și cultura generală caracteristice tinereții noastre. Dar și la noi, cei mai în vârstă hobbyurile scad în număr cu anii și interesul pentru ele. Așa a fost la mine cazul cu filatelia, colecția de vederi, colecția de articole tăiate din ziarul “Sport”, fotbalul practicat pe terenul de handbal. Ah și am uitat de fotbalul cu nasturi în care eu eram ambele echipe. Fugeam de la un capăt la altul al mesei din salon. Și chitara și șahul le-am abandonat. Astăzi hobbiurile mele principale sunt jocul cu nepoțeii și scrisul de articole și cititul revistei Baabel.
Eu zic că hobby-urile tale actuale sunt perfecte!
Chiar cum se face că pentru cuvântul hobby nu s-a găsit o traducere nici în românește și nici în ebraică?!
GbM
Aveți dreptate, nu știu de ce nu se găsește un cuvânt potrivit…
Apropos de “hobbyuri, am o lista lunga de cuvinte intraductibile in alta limba. Fiecare limba cu idiosincrasiile ei si cu experienta specifica culturii respective. Acesti termeni nu se pot traduce, ci se pot doar parafraza, ceea ce insa omite unele subtilitati.
Exemplul meu preferat este termenul japonez “Tsundoku,” care se refera la cumpararea si acumularea de carti necitite. Pentru unii,aceasta expresie contine un sentiment de vinovatie, pentru altii speranta sii bucuria anticiparii cititului unei carti …cand iti gasesti timp sau starea de spirit necesara.
Alt termen intraductibil este”Schadenfreude,””bucurie la nenorocirea altora.(un antonim aproximativ e cuvantul “Fargin,” care denota in idis bucurie la succesul altora;) Cuvantul romanesc “doina,” care transmite acelasi sentiment de nostalgie pentru ceva irecuperabil ca si termenul portughez (si el intraductibil) “Saudade” si prezent in cantecele”blues;” “Verschlimmbessern,” care in germana inseamna “a inrautati lucrurile incercand sa le imbunatatesti,” etc., etc.
Dragă Marina, ce completare minunată ai adus prin comentariul tău, mulțumesc mult de tot! Am aflat astfel că mai am un hobby- tsundoku. Intru în panică dacă nu am câteva cărți care să mă aștepte pentru lectură viitoare!:)
Traducerea cuvantului “hobby” in limba ebraica este
תחביב
Tahbiv
Interesant ca ebraica are un echivalent! In germana “hobby” este tradus cu……”das Hobby,” ( pe langa aproximatiile:”Steckenpferd” si “Liebhaberei), iar in franceza se foloseste “passe-temps” sau “loisir,” care nu redau nici pe departe sensul cuvantului “hobby”, deci, in aceste limbi, ca si in romana, nu gasesti un echivalent.
Este adevărat că în zilele noastre stăm mai mult la calculator, dar asta nu înseamnă că toate hobbyurile sunt pe cale de dispariție – vezi articolul meu despre caracatițe pentru bebeluși.
Nici nu susțin că sunt toate pe cale de dispariție dar nici în mare dezvoltare. Mi-a plăcut mult articolul tău!
Eu colecționez ascutitori de mulți ani
in afara de colecțiile de șervețele, magneți de frgider…
Este adevărat ca hobby-urile au cam disparut
Ascuțitori?! Ce drăguț! Interesul oamenilor pentru a colecționa obiecte este foarte divers.