Număr vizualizări 15 ori

Până nu demult, dacă cineva mi-ar fi pus această întrebare i-aș fi râs în nas și i-aș fi spus că a citit prea multă literatură științifico-fantastică.  Roboți?  Care roboți?  Robotul de bucătărie care bate spuma de albușuri?  Sau roboții industriali, de fapt niște „brațe” programate să facă 24 de ore pe zi aceeași muncă, fără să obosească, să cârtească sau să facă grevă?  Dar de când au apărut roboții umanoizi conduși de inteligență artificială, parcă nu mai sunt chiar atât de sigură…

„Roboții” (adică cei ce robotesc) au fost inventați de scriitorul ceh Karel Čapek în 1920, în piesa de teatru R.U.R.  Roboții lui nu erau aparate, ci ființe vii, create artificial pentru a-i sluji pe oameni – erau mai degrabă sclavi decât ceea ce înțelegem astăzi prin roboți.  Biologul care i-a creat era convins că roboții nu au suflet, dar s-a dovedit că nu avea dreptate.  Roboții s-au răsculat și în lupta care a urmat, umanitatea a fost anihilată.  A fost o idee cât se poate de modernă, formulată cu peste un secol în urmă și, după părerea mea, faptul că ea a apărut în Cehia nu este întâmplător.  După cum autorul însuși declară într-un interviu din 1935, piesa este o interpretare modernă a legendei evreiești a golem-ului din Praga.

Golem este un cuvânt ebraic care apare o singură dată în Biblie și a fost tradus ca „un plod fără chip” (Ps. 139: 16) – un copil nenăscut sau un om imperfect, o „ciornă”.  După legendă, evreii din Praga sufereau de atacurile creștinilor din oraș.  Aceștia răspândeau împotriva lor acuzații false și apoi dezlănțuiau pogromuri.  Se zvonea că împăratul Rudolf al II-lea plănuia să-i izgonească sau chiar să-i măcelărească pe toți.  Disperați, evreii au cerut ajutor conducătorului comunității, marele rabin Yehuda Loew ben Bețalel (cca 1524 – 1609).  Acesta a adunat lut de pe malul râului Vltava și din el a modelat o matahală cu chip de om, dar nu era un om, era un monstru…  El l-a descântat, i-a pus în gură un bilețel pe care scria numele tainic al lui Dumnezeu și a reușit să-l trezească la viață.  I-a dat chiar un nume: Iosif.  (După altă variantă nu era un bilețel în gură, ci cuvântul  אמת  EMET = adevăr, scris pe frunte.  Dacă se ștergea prima literă, rămânea  מת  MET = mort și monstrul era scos din funcțiune.)  Golem-ul era mut, nu avea suflet, nu gândea, știa doar atât: să îndeplinească întocmai poruncile rabinului.  Matahala i-a băgat în sperieți pe vecinii rău-voitori și, în sfârșit, evreii au avut liniște.  Înainte de șabat, rabinul îi scotea bilețelul din gură și arătarea încremenea – trebuia să se odihnească și ea în ziua a șaptea!

Numai că într-o vineri, rabinul a uitat să-i scoată bilețelul din gură.  Lipsit de somnul de șabat, golem-ul s-a înfuriat, a distrus tot ce i-a ieșit în cale, a pus foc caselor.  Creștin sau evreu, pentru el era totuna.  Rabinul s-a îngrozit, dar cum să-l oprească??  Într-o clipă i-a venit ideea salvatoare: i-a poruncit namilei să-l ajute să-și scoată cizmele.  Acesta s-a aplecat, rabinul i-a scos în grabă bilețelul din gură și golem-ul s-a prăbușit fără viață.  Rabinul a poruncit ca trupul lui neînsuflețit să fie dus în podul Sinagogii Vechi-Noi, pentru ca atunci când evreii vor fi din nou la ananghie, el să le poată veni în ajutor.

Eu am auzit povestea în cursul uneia dintre călătoriile mele la Praga.  Era atât de convingătoare încât mi-a trecut prin minte să vin noaptea, să mă cațăr pe scară, să intru în podul sinagogii și să caut.  (Eram mai tânără pe atunci!)  Dar desigur că alții mi-au luat-o înainte și nu au găsit nimic… pentru că nu era nimic de găsit.  Și într-adevăr: împăratul Rudolf al II-lea nu era dușmănos față de evrei, din contră, era în relații bune cu rabinul Loew și pe vremea lui comunitatea evreiască din Praga a prosperat.  În toate scrierile rabinului Loew nu apare nicio referință la vreun golem.  Se pare că legenda a fost pur și simplu inventată la mai mult de două secole după moartea lui, în anii 1830.  De atunci ea s-a bucurat de mare succes, devenind tema câtorva romane și nuvele, a unei piese de teatru și a mai multor filme și jocuri pe calculator.  

Totuși, legendele au întotdeauna un sâmbure de adevăr și aceasta nu este o excepție.  Chiar dacă golem-ul din Praga este o invenție, el se bazează pe legende evreiești mult mai vechi.

De secole, printre evrei există credința că unii rabini foarte învățați, foarte credincioși și cu sufletul curat erau înzestrați cu puteri supranaturale și oamenii simpli erau dispuși să plătească chiar și numai pentru promisiunea unui miracol.  (Oare de ce îmi amintește de vânzarea de indulgențe din Evul Mediu?)  

Această realitate apare și în amintirile bunicului meu: Mama era o femeie foarte credincioasă […] În ochii ei toți rabinii erau sfinți, dar cel mai sfânt era rabinul din Ciortkov. […] Când avea vreo problemă […], se ducea la Ciortkov […] Se întorcea cu o amuletă binecuvântată […] Tata era nemulțumit […] și bodogănea… https://baabel.ro/2016/10/amintirile-bunicului-meu-moses-zwecker-ii/  Hotărât lucru, eu am moștenit atitudinea străbunicului meu, nici eu nu cred în miracole!

Despre unii din acești rabini deosebiți, care mai erau și versați în Cabala, se povestea că au făcut un golem din lut sau din piatră, i-au insuflat viață și i-au dat tot felul de porunci: să ducă mesaje, să aprindă focul sâmbăta (ceea ce evreilor le este interzis) sau, pur și simplu, să slujească prin casă.  Asemenea legende apar în manuscrise medievale, atât în Spania, cât și în Europa Centrală.  (Pe la 1300, rabinul Eleazar din Worms dă chiar „instrucțiuni” cum trebuie procedat pentru a crea un golem – se pare că e foarte complicat.)  Legendele continuă în Polonia anilor 1500-1700 cu golem-ul din Chelm, cel din Vilnius…  Se cunosc și alte cazuri de golem-i ieșiți de sub control și care au devenit o amenințare. 

Până la urmă, toate aceste legende își au originea în Talmud, într-un comentariu asupra Creației: Dumnezeu l-a creat pe Adam din țărână și înainte de a fi terminat, acesta se afla în stadiul de golem.  Dumnezeu și-a desăvârșit creația și Adam a fost înzestrat cu suflet, dar omul, oricât ar fi de sfânt, are puteri limitate, el poate crea numai un golem fără suflet și fără grai…

Multe dintre aceste legende au fost adunate și publicate de Jakob Grimm (unul din frații Grimm) în 1808.  Se pare că „poveștile cu stafii” erau un gen literar foarte gustat în epocă, legendele au fost traduse în franceză și așa au ajuns la Mary Shelley, căreia i-au slujit ca inspirație pentru Frankenstein.  (Cartea a apărut în 1818, dar prima ediție a avut un tiraj restrâns, succesul a venit abia după ediția a doua, în 1831.)  Se pare că apariția golem-ului din Praga, în anii 1830, a fost inspirată atât de legendele evreiești, cât și succesul lui Frankenstein.

Și acum, după un periplu care ne-a dus de la Biblie și Talmud la misticismul evreiesc medieval, la Frankenstein, la golem-ul din Praga, la Karel Čapek și la roboți, ne întoarcem la întrebarea inițială: oare lumea va fi cucerită de roboți scăpați de sub control?  Am cerut părerea ginerelui meu, care e specialist în calculatoare, și el crede că teama e exagerată.  După spusele lui, inteligența artificială este o tehnologie nouă, omenirea încă nu prea știe cum să o folosească, dar cu timpul problemele se vor rezolva.  Știu și eu?  Sper să aibă dreptate.

Bibliografie:

https://en.wikipedia.org/wiki/R.U.R.

Interviul cu Karel Čapek, 1935: https://chiburim.sefaria.org.il/sheets/497196?lang=he

https://en.wikipedia.org/wiki/Golem

Jakob Grimm: http://faculty.humanities.uci.edu/bjbecker/NatureandArtifice/lecture8.html

https://en.wikipedia.org/wiki/Frankenstein

Sursa ilustrațiilor:

1. https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Ameca_Generation_1.jpg Willy Jackson, CC BY-SA 4.0 <https://creativecommons.org/licenses/by-sa/4.0>, via Wikimedia Commons

2.https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Golem_%E2%80%93_Mikol%C3%A1%C5%A1_Ale%C5%A1_(Star%C3%A9_pov%C4%9Bsti_%C4%8Desk%C3%A9).jpg The Research Library in Hradec Kralove, Public domain, via Wikimedia Commons

3. https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Old_New_Synagogue-back.jpg Chmee2, CC BY-SA 3.0 <http://creativecommons.org/licenses/by-sa/3.0/>, via Wikimedia Commons

4. https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Frankenstein_and_Monster_-_Birmingham_Post-Herald,_1910.jpg Birmingham Post-Herald, Public domain, via Wikimedia Commons