Număr vizualizări 21 ori
Copil fiind și locuind într-o țară ortodoxă, nu se putea să nu fiu influențat și eu.
Ei și, uite așa, aflându-mă în vacanță la bunici, într-un frumos oraș dunărean, am văzut că majoritatea vecinilor vopsesc ouă. Desigur, bunicii primeau și ei ouă de la vecinii cărora le dăruiseră prăjituri de Purim. Dar Machie și cu mine, buni amici, consideram că nu-i frumos să nu avem și noi propriile noastre ouă roșii. Așadar Machie, tătar, și cu mine, evreu, am luat o „hotărâre istorică”: vom vopsi și noi ouă!
Într-o zi când părinții săi erau la lucru și el rămăsese singur acasă, am cumpărat împreună douăzeci de ouă de la Alimentara din colț – pe vremea aceea în România se găseau de toate fără coadă sau cartele, acestea ar fi fost de neconceput.
Ne-am apucat de treabă acasă la Machie, am fiert ouăle și apoi le-am vopsit. Cum? Cu pulverizatorul și cu vopsea pe care am găsit-o la el în cămară. Zis și făcut. Am așezat ouăle fierte pe grătar și am suflat pe rând în pulverizator, realizând cu diferite culori tot felul de modele fistichii. Apoi le-am lăsat să se usuce în magazia de lemne.
A doua zi, foarte mândri, am arătat tuturor prietenilor din curte minunăția de ouă. Și cum toți erau amatori, am schimbat câte un ou cu o felie de cozonac.
A doua zi după „Minunea de la Ierusalim”, în curtea noastră s-a produs o altă minune: toți copiii au primit diaree și febră și părinții i-au dus la doctor. Imediat doamna doctor Bratu (care astăzi trăiește în Israel și a ajuns la vârsta venerabilă de 96 ani) a dat alarma la Sanepid considerând că este suspiciune de epidemie, mai ales că orașul era port internațional.
Analizele de sânge făcute imediat tuturor copiilor bolnavi indicau o concentrație anormală de plumb. Desigur s-a căutat sursa și s-au găsit coji de ouă care conțineau miniu de plumb, o vopsea portocalie anticorozivă la care noi am adăugat diverse alte vopsele, pentru a obține nuanțele acelea minunate de curcubeu care făceau ouăle noastre atât de deosebite.
Bineînțeles că a ieșit scandal. Toate familiile ortodoxe din curte erau extrem de supărate. Machie a fost trimis imediat cu vaporul la Babadag, la bunicii paterni, iar pe mine bunicul m-a condus urgent acasă cu trenul.
Amândoi aveam opt ani. De atunci familiile noastre au vopsit ouăle numai cu coloranți netoxici, pentru ca noi să avem cu ce ciocni.
Sărbătoare fericită tuturor!
Florentină Himelbrand
