Bess Myerson, singura Miss America evreică

Vizualizari: 18

Număr vizualizări 18 ori

Bess Myerson (1924-2014) s-a născut la New York. Părinții ei erau evrei, imigranți din Rusia. Avea două surori și un frate care a murit la o vârstă fragedă. Deși părinții ei erau oameni simpli, în copilărie Bess a avut norocul să aibă vecini actori, poeți și scriitori care au inspirat-o. La nouă ani a început să studieze pianul. Era o fetiță înaltă pentru vârsta ei, la 12 ani avea deja înălțimea ei maximă, 1.78 m ceea ce o deranja mult. În 1945 a terminat cu brio liceul și academia de muzică. Ea a contribuit la întreținerea familiei dând lecții de pian pentru 50 de cenți pe oră. Iat-o câteva decenii mai târziu, la pian:

După cum se poate vedea, Bess era de o frumusețe deosebită. Se spunea că este cea mai frumoasă evreică după regina Estera, soția lui Ahașveroș, regele Persiei.

*Regina Estera*, tablou de John Everett Millais, 1865.

În timpul studenției, Bess lucra ca fotomodel. În 1945, fotograful a înscris-o fără știrea ei la concursul Miss New York. La început Bess nu voia să participe, dar sora ei Sylvia a convins-o. Nici măcar nu avea costum de baie, a fost nevoită să împrumute unul pentru a apărea la concurs. Avea 21 de ani și era cea mai înaltă dintre toate concurentele. Spre surprinderea ei a câștigat competiția și din premiul de $5.000 și-a cumpărat un pian.

În același an a candidat și la concursul Miss America. La proba de talente ea a interpretat la pian muzică de Edvard Grieg și George Gershwin. Înainte de competiție au sfătuit-o să folosească un pseudonim care să sune mai puțin evreiesc, dar ea a refuzat. După ce a câștigat competiția, o parte din sponsorii competiției au refuzat ca Bess să-i reprezinte. Iat-o victorioasă la festivitatea decernării titlului de Miss America:

Următorul clip vorbește despre antisemitismul din SUA în perioada postbelică.

Din banii câștigați, Bess și-a plătit studiile în celebrul conservator Juilliard și la Universitatea Columbia. A dat câteva concerte de pian, printre care unul la Carnegie Hall, împreună cu Filarmonica New York.

Era în perioada când supraviețuitorii Holocaustului abia își schimbaseră hainele vărgate și începeau să se refacă. Și totuși, în timpul turneului ei de un an ca Miss America, nu o dată a văzut inscripții ca “No dogs, no Jews” în hoteluri și cluburi. Ca reacție, ea s-a înrolat în organizația anti-rasistă Anti-Defamation League (ADL)(2) și a ținut conferințe axate pe condamnarea rasismului și antisemitismului. Tema ei preferată era: You can’t be beautiful and hate (Nu poți să fii frumos și să urăști). Ea susținea că ura, rasismul te roade pe dinăuntru și îți schimbă fizionomia.

În 1946 s-a măritat cu căpitanul Allan Wayne, proaspăt întors de pe front, dar după 11 ani căsnicia s-a destrămat. Bess s-a recăsătorit cu avocatul Arnold Grant și acesta a adoptat-o pe fiica ei din prima căsnicie, Barbara. Cuplul a divorțat în 1970. Barbara, cunoscută sub pseudonimul Barra Grant, este actriță și producătoare de filme.

Între anii 1950-1968 Bess a apărut în mai multe emisiuni televizate. Iat-o în jocul numit The Name’s the Same (Numele este același).

Jocul televizat mi-a amintit de unul asemănător pe care îl jucam copilărie: „Bar Kohba”. Acesta era comandantul trupelor evreiești care luptau împotriva dominației romanilor în Iudeea (135 e.n.). Legenda spune că Bar Kohba a trimis un spion în tabăra dușmană, dar romanii l-au prins și i-au tăiat limba. Spionul a reușit să scape și să se întoarcă la Bar Kohba, dar, fiind mut, el putea numai să dea din cap în semn de “da” sau “nu”.(3) Noi am mai adăugat o a treia posibilitate: “irelevant”. Prin diverse întrebări, trebuia să ghicim într-un timp limitat persoana sau obiectul la care s-a gândit adversarul.

Bess a debutat în viață politică în 1969, pe vremea primarului John Lindsay, ca șefă a Autorității pentru Protecția Consumatorilor. Mai târziu, pe vremea primarului Ed Koch, ea a condus secția de cultură. În 1980 a candidat la alegerile pentru Senat, dar a pierdut.

Către sfârșitul anilor 1980, cariera lui Bess Myerson a luat o întorsătură mai puțin plăcută. Avea o aventură amoroasă cu un om de afaceri destul de dubios, care fusese deja condamnat pentru evaziune fiscală și era cunoscut pentru legăturile lui cu Mafia. Acesta tocmai se afla în curs de divorț și soția lui cerea o pensie alimentară exorbitantă. În 1987 Bess și amantul ei au fost acuzați că au încercat să o mituiască pe judecătoare. Până la urmă acuzația s-a dovedit falsă, toți au fost achitați, dar sin cauza scandalului Bess a fost nevoită să demisioneze. Și judecătoarea și-a pierdut reputația impecabilă de zeci de ani. Doar amantul nu avea ce pierde, reputația lui oricum era la pământ. (4)

Bess a fost și a rămas legată de rădăcinile ei evreiești și a donat bani unui muzeu evreiesc din Florida, în memoria părinților ei. În anii 1970 a scăpat de un cancer ovarian care este adesea fatal și în 1981 a suferit un accident cerebral minor din care a ieșit complet refăcută.

În 2013 a fost diagnosticată cu demență senilă și a murit la Santa Monica, California, în 2014 la vârstă de 90 de ani. A fost înmormântată la Woodlawn Memorial Cemetery din Santa Monica, alături de multe personalități faimoase de toate religiile.

Nu numai că era de o frumusețe rară, muziciană talentată, solicitată la interviuri televizate și politiciană, Bess a avut importantul rol de a crea o imagine pozitivă evreilor americani după Holocaust. Deși i s-a spus să-și ascundă identitatea evreiască înainte de concursul Miss America, ea a refuzat și totuși a câștigat. Ea a fost singura Miss America evreică. Toată viața ei a condamnat în public rasismul de orice tip, inclusiv antisemitismul. Mottoul lui Bess, că nu poți să fii frumos dacă urăști, este valabil și astăzi. Bess a fost o eroină a comunității evreiești americane.