Număr vizualizări 8 ori
Într-o zi de decembrie am cumpărat o cutie de pasteluri pentru nepoata mea Henrietta, pasionată de desen și pictură. Din nefericire, cutia mi-a scăpat din mână și cretele s-au risipit pe podeaua magazinului. Una dintre crete nu am mai găsit-o nicicum, degeaba am căutat-o peste tot. Am cumpărat altă cutie, cea incompletă am păstrat-o pentru mine.
Deschideam deseori cutia, aducându-mi aminte de anii de liceu, când desenam cu mare plăcere portrete, peisaje, fiind deseori lăudată de domnul profesor István Gergely, plastician renumit al Clujului, profesorul meu de desen.
Într-o după-masă m-am trezit cu o foaie de desen în față, schițând contururile unei case dragi mie de pe strada Brătianu, de care mă legau amintiri frumoase din frageda copilărie. Acesta a fost prima lucrare din ciclul Clujul meu în pastel, care apare în foileton în paginile virtuale ale revistei Baabel. (https://baabel.ro/2026/08/clujul-meu-in-pastel/, https://baabel.ro/2026/09/clujul-meu-in-pastel-ii/). Urmează episodul al treilea.
Grădina Palocsay într-o dimineață de început de septembrie… O oază verde, uitată în jungla de blocuri. Trandafirii încă nu se ofiliseră, oferind un adevărat spectacol al nuanțelor de roz și roșu. Citesc denumirile de pe tăblițe: Carmen Silva, Maria Callas, Marilyn Monroe…
Strada Fericirii, o lume desprinsă din alte vremuri, care se deschide după ce trecem sub un pasaj de pe str. Horea. În casa galbenă am petrecut în copilărie ore de neuitat la familia Benedek, profesori la Facultatea de Filologie. Aici se adunau tinerele cadre didactice de la facultate cu copiii lor. Îmi aduc aminte cu nostalgie de rățuștele din ou fiert care pluteau pe lacul de maioneză, de torturile cu zmeură ale doamnei Piroska…
Alt loc desprins parcă dintr-o carte cu povești, cu acoperișuri și ziduri într-o largă paletă de roșu, contrastând cu ansamblul ultramodern care se vede în depărtare. Vechiul și noul Cluj la un loc…
O dimineață de toamnă cu cer senin, Biserica cu două turnuri. Locul emană un aer solemn. Admiram aceste clădiri prin geamul troleibuzului, în drum spre Fabrica de tricotaje Someșul de odinioară, unde făceam practică cu clasa.
Căsuțele de pe strada Barițiu, în fața cărora treceam zilnic în drum spre casă. Seara, în primul geam, dincolo de perdea se contura silueta unei pisici… Mă uitam cu admirație la actorii Teatrului Maghiar care veneau de la repetiție: Anna Széles, Klára Sebők, Sándor Héjja…
Străduța aceasta (Uzinele Electrice) ducea spre fosta mea şcoală. În casa galbenă locuia învățătoarea Ilona Lászlóffy, iar în casa ceva mai înaltă, colegul meu de bancă Csaba. În drum spre școală, la capătul străzii ni se alăturau copii de pe străzile Plopilor și Șesului.
Lacul din Parcul Central – un alt petec de rai al copilăriei și adolescenței mele. Mă încânta imaginea clădirii restaurantului Chios, care se oglindeaîn apă sau luminile multicolore care vibrau pe suprafața întunecată a lacului, seara… Și bărcile, lebedele, păunii de pe mica insulă din mijlocul lacului, plimbările cu barca, serile petrecute iarna pe lacul înghețat toate sunt amintiri scumpe inimii mele…
Auriul toamnei vibrează la unison cu galbenul clădirilor multiseculare de pe strada Kogălniceanu (fostă Farkas, platea Luporum) într-o dimineață liniștită de început de noiembrie. Toamna clujeană în plină desfășurare. Aici ne adunam cu colegii de facultate înainte de concerte…
O zi mohorâtă de noiembrie… Nostalgia bunătăților din castane pe care le savuram în plin centru, la Cofetăria Carpați…
(Va urma)
Sursa ilustraţiilor:
- Foto: Maria Cinar-Jiga prelucrat AI
- – 9. ilustraţii realizate de Judit Bartalis-Bán
Judit Bartalis-Bán
