Număr vizualizări 8 ori
Într-o zi de decembrie am cumpărat o cutie de pasteluri pentru nepoata mea Henrietta, pasionată de desen și pictură. Din nefericire, cutia mi-a scăpat din mână și cretele s-au risipit pe podeaua magazinului. Una dintre crete nu am mai găsit-o nicicum, degeaba am căutat-o peste tot. Am cumpărat altă cutie, cea incompletă am păstrat-o pentru mine.
Deschideam deseori cutia, aducându-mi aminte de anii de liceu, când desenam cu mare plăcere portrete, peisaje, fiind deseori lăudată de domnul profesor István Gergely, plastician renumit al Clujului, profesorul meu de desen.
Într-o după-masă m-am trezit cu o foaie de desen în față, schițând contururile unei case dragi mie de pe strada Brătianu, de care mă legau amintiri frumoase din frageda copilărie. Acesta a fost prima lucrare din ciclul Clujul meu în pastel, care apare în foileton în paginile virtuale ale revistei Baabel. (https://baabel.ro/2026/08/clujul-meu-in-pastel/). Urmează episodul al doilea.
Drumul în diminețile de duminică la teatru sau operă la spectacolele de matineu sub teii înfloriți primăvara, sub brazii încărcați de zăpadă iarna, parcă era parte din spectacolul pe care urma să-l vizionăm la Teatrul Maghiar.
Strada Tipografiei (fostă Szappan, fostă Gutenberg)… O stradă încărcată de istorie, pe care o admiram de mică. Îmi plăceau fațadele bogat ornamentate ale clădirilor, Turnul Pompierilor care domina peisajul. În tinerețe, când mama lucra la ziarul local, ea trecea adesea pe această stradă, mergând la tipografie ca să facă corectura.
Strada Ferdinand (fostă Híd, Wesselényi, Gheorghe Doja) unde se află clădirea cu reclama „cei trei ursuleți”. Întotdeauna îmi trezește amintiri legate de fostul magazin Universal, unde mergeam cu părinții după pantofi și îmbrăcăminte nouă sau cofetăria Tosca, cu prăjiturile ei incitante…
Panorama care ni se deschide în fața ochilor stând pe podul de pe strada Horea este fascinantă în orice anotimp: apele învolburate ale râului, conturul sobru al fostei sinagogi, treptele care duc spre Cetățuie. Într-o zi de sfârșit de august m-a impresionat contrastul dintre verdele încă abundent, petuniile din suporturile de flori și cerul înnorat. Pe acest pod treceam deseori cu părinții spre facultate, pe aici ducea și drumul meu spre școală. Nu țin minte să fi trecut vreodată podul fără să admir această panoramă!
Strada Andrei Şaguna (fostă Dubălarilor, fostă Timár) am îndrăgit-o încă din primii ani de viață. Cu căsuțele și curțile ei interioare, cu micile magazine și ateliere, locul părea ieșit dintr-un volum de basme ale Fraților Grimm… Aici veneam cu mama la atelierul doctorului de păpuși… Până azi găsesc deseori pretext să scurtez drumul trecând pe această stradă care emană parfumul vremurilor de odinioară…
Strada M. Kogălniceanu (fostă Farlas), piațeta din fața Bisericii Reformate, este un loc sacru al orașului, leagănul învățământului clujean. De când mă știu îmi place să mă opresc colo, fascinată de aerul solemn al ansamblului. Timpul parcă s-a oprit pe aceste ziduri din jurul statuii Sf. Gheorghe în luptă cu Balaurul.
Piața Avram Iancu (fostă Victoriei, fostă Bocskai) o zi de sfârșit de august. Palatele încolonate în partea vestică a pieței, cariatidele străjuind intrarea în farmacie, copacii cu ramurile încărcate, etalând în ritmul vântului mai multe nuanțe de verde… Amintirea atâtor spectacole memorabile ale Operei Române, spre care mă grăbeam ...
Strada Maniu (fostă 6 Martie, fostă Szentegyház), o dimineață de vară târzie. Întotdeauna descopăr câte un detaliu, un unghi pe care nu îl observasem înainte. Clădirea galbenă a restaurantului Boema sub cerul albastru presărat de norișori albi ca de vată, imagine parcă desprinsă dintr-un vis…
Casa de pe partea opusă a străzii. Florile roșii contrastând cu griul casei conferă acestui colțișor de stradă un aer liniștit, familiar.
Sursa ilustraţiilor:
- Foto: Maria Cinar-Jiga prelucrat AI
- – 9. ilustraţii realizate de Judit Bartalis-Bán
Judit Bartalis-Bán
Va urma
