Număr vizualizări 10 ori
Totul a început dintr-o întâmplare.
Într-o zi de decembrie am cumpărat o cutie de pasteluri pentru nepoata mea Henrietta, pasionată de desen și pictură. Din nefericire, cutia mi-a scăpat din mână și cretele s-au risipit pe podeaua magazinului. Una dintre crete nu am mai găsit-o nicicum, degeaba am căutat-o peste tot. Am cumpărat altă cutie, cea incompletă am păstrat-o pentru mine.
Deschideam deseori cutia, aducându-mi aminte de anii de liceu, când desenam cu mare plăcere portrete, peisaje, fiind deseori lăudată de domnul profesor István Gergely, plastician renumit al Clujului, profesorul meu de desen.
În clasa a XI-a am primit drept premiu albumul-jurnal al renumitului plastician clujean Gy. Szabó Béla Iarnă mexicană, pe care l-am răsfoit de nenumărate ori, captivată de pastelurile artistului care, în călătoria sa în Mexic, a luat cu el cutia de pasteluri, imortalizând peisaje, oameni, copaci, flori, redând cu mijloace foarte simple farmecul locurilor, al vieții de acolo.
Într-o după-masă m-am trezit cu o foaie de desen în față, schițând contururile unei case dragi mie de pe strada Brătianu, de care mă legau amintiri frumoase din frageda copilărie. Acolo locuia familia prof. Teiszler, prietenul cel mai bun al tatălui meu. Duminicile mergeam la ei în vizită. În curte locuiau mai multe familii universitari, cu copii de vârsta mea cu care ne jucam în curtea casei.
Am așezat pe coală primele linii cu stângăcie, dar până la urmă a început să se contureze casa cu magnolia, poarta, gardul… Am aplicat primele culori, am desenat cerul înnorat, acoperișul… Pastelurile se cereau pe rând pentru a aplica o umbră, un contur, o pată de lumină…
Strada Dacia, stația de autobuz, cele două maluri ale Someșului, clădirile care parcă stau unele peste altele, amintind de castelele din cărțile cu povești și de un tablou foarte drag al doamnei Ilona Jakab…
Parcă pastelurile încep să se așeze mai ușor pe coala de hârtie…
Clădirile, copacii pe lângă care treceam îmi trezeau amintiri mai vechi sau mai noi, trăiri, sentimente, stări care se cereau exteriorizate cu ajutorul pastelurilor.
Una dintre primele mele lucrări a fost cea care înfățișează curtea Facultății de Litere. Am surprins înflorirea sakurei adusă de colega mea, d-na prof. Rodica Frențiu… Mi-e drag acest loc încă din anii copilăriei. Aici ne plimbam cu fratele meu, așteptându-l pe tata să iasă de la ședință… În timpul studenției, intrând sub crengile grele ale brazilor majestuoși, parcă mai trecea și tracul înaintea examenelor pe care urma să le susțin…
O zi de toamnă târzie pe strada Maniu… Pe aici veneam serile de la orele de balet ale doamnei Magda Schuster. Încă de la vârsta grădiniței am fost fascinată de imaginea bisericii Sf. Mihail care se înalță peste casele frumoase ale „Străzii-oglindă”, dar şi de magazinul de jucării de la colțul cu strada Bolyai…
Iată misteriosul Bastion al Croitorilor! Treceam pe lângă el cu emoții și curiozitate. Oare ce o fi înăuntru? Draga noastră învățătoare Mária Farkas ne lua deseori la plimbare prin centrul orașului, povestindu-ne despre locuri și clădiri… Era foarte mândră că bunicul ei făcuse soclul statuii lui Matei Corvin. Într-o zi de primăvară ne-a adus și aici. Amintirea acelei plimbări, a acelei prime întâlniri cu istoria orașului natal m-a determinat să scot din nou pastelurile din cutie…
Arcele de pe strada Dávid Ferenc, zidurile impozante, casa seculară de pe bulevard, care se zărește din depărtare, crengile verzi ale liliacului care curg peste gard, liniștea acestei străzi în plin centru, toate sunt încărcate de amintiri din diferite perioade ale vieții mele. Pe aici mergeam cu bunica la piață, mai târziu pe aici mă grăbeam la concerte cu surorile mele sau pur și simplu treceam să admir acest colț de oraș…
Turnulețul ascuns după copacii de pe actuala stradă Ieremia Grigorescu (fostă Rákoczi). În spatele acestui conac era căsuța unde am stat până la vârsta de 3 ani. Curtea, livada, dealul care se înalță în spatele grădinii, sunt primele imagini de care îmi aduc aminte. În holul imens al casei, domnul Előd Szabó , bunicul regretatului ziarist şi scriitor Csaba Szabó, împodobea de Crăciun un brad cât o pădure întreagă! Îmi aduc aminte cu drag cum căutam cu mama toporași sub copaci, cum admiram liliacul înflorit de lângă poartă, cum am luat-o de pe stradă, într-o după-masă târzie, pe pisicuța Miți…
Va urma
Sursa ilustraţiilor:
- Foto: Maria Cinar-Jiga prelucrat AI
- – 8. ilustraţii realizate de Judit Bartalis-Bán
Judit Bartalis-Bán
