Număr vizualizări 15 ori
Într-o zi de decembrie am cumpărat o cutie de pasteluri pentru nepoata mea Henrietta, pasionată de desen și pictură. Din nefericire, cutia mi-a scăpat din mână și cretele s-au risipit pe podeaua magazinului. Una dintre crete nu am mai găsit-o nicicum, degeaba am căutat-o peste tot. Am cumpărat altă cutie, cea incompletă am păstrat-o pentru mine.
Deschideam deseori cutia, aducându-mi aminte de anii de liceu, când desenam cu mare plăcere portrete, peisaje, fiind deseori lăudată de domnul profesor István Gergely, plastician renumit al Clujului, profesorul meu de desen.
Într-o după-masă m-am trezit cu o foaie de desen în față, schițând contururile unei case dragi mie de pe strada Brătianu, de care mă legau amintiri frumoase din frageda copilărie. Acesta a fost prima lucrare din ciclul Clujul meu în pastel, care apare în foileton în paginile virtuale ale revistei Baabel. (https://baabel.ro/2026/08/clujul-meu-in-pastel/, https://baabel.ro/2026/09/clujul-meu-in-pastel-ii/https://baabel.ro/2026/09/clujul-meu-in-pastel-iii/ ). Urmează episodul al patrulea.
Partea nordică a Pieții Unirii (Libertăţii, Főtér) Ieșind din strada Universității m-a impresionat întotdeauna acest cadru dominat de turnul Bisericii Franciscanilor pe fundalul colinei pierdute în depărtări…
Apele tulburi ale Someșului văzute de pe podul Traian, într-o zi de martie… Aglomerația de amiază pe podul Horea contrastează cu sălciile tăcute înainte de explozia de verde crud…
Parcă timpul s-a oprit în acest loc. Străduța îngustă, șirul căsuțelor străvechi peste care se înalță maiestuos Biserica Piaristă… Un petec de liniște în mijlocul metropolei agitate.
Prima fulguială zărită din geamul meu într-o dimineață de noiembrie. Am admirat jocul acoperișurilor presărate de zăpadă, curtea care mai păstrează verdele anotimpului cald sub firavul strat alb…
O dimineață de ianuarie pe strada Herman Oberth (Tomis,) la întâlnirea cu Bulevardul Eroilor (Petru Groza, Deák Ferenc). Un alt cadru care mă fascina încă din copilărie. O zi monotonă, cu cerul înnorat, cu trotuarul încă necurățat de zăpadă, albul contrastând cu galbenul, verdele şi albastrul zidurilor, cu siluetele trecătorilor grăbiți, îmi trezește amintiri din diferite perioade ale vieții legate de diminețile somnoroase de iarnă.
Triumful primăverii pe malul Someșului… Imaginea acoperișurilor roșii ale clădirilor, copacii înfloriți, înverziți sau încă goi dezvăluie siluetele solemne ale celor două turnuri emblematice ale Clujului…
Strada Copernic, o străduță misterioasă, desprinsă și ea parcă dintr-o carte cu povești. O zi de primăvară, cu cavalcada de nuanțe verzi, albe, galbene, sub un cer de un albastru intens
Apele învolburate ale Someșului contrastând cu verdele crud al copacului, silueta grațioasă a palatului Babos – un alt cadru miraculos pentru mine… Mergând spre școală și apoi spre Facultatea de Litere, deseori mă opream să admir acest loc de vis…
Căsuța galbenă de pe strada Maniu (6 Martie, Szentegyház) cu poarta frumos ornată, contrastând cu peretele impunător al Restaurantului Boema. Copacii proaspăt sădiți sporesc aerul boem al străzii.
O zi senină de iunie, pe aceeași stradă care de fiecare dată îți pregătește ceva: un colț pe care nu l-ai observat până acum, un cadru inedit, de un anumit farmec. Casele străvechi, găzduind mici magazine și cafenele, turnurile Catedralei care se întrezăresc în depărtare, jocul frunzișului copacilor tineri creează o stare de liniște în suflet…
Strada Plopilor, o altă incursiune în anii copilăriei. Într-una din căsuțe stătea prietena mea Jutka. Deseori învățam împreună. Veneam dimineața la ea (orele erau după-masă), aducând caietele într-un frumos coș de nuiele, decorat cu un trandafir roșu de plastic. După ce terminam lecțiile, jucam volei pe stradă cu ceilalți copii…
Iată câteva flash-uri clujene al căror impact asupra sufletului și imaginației mele am încercat să-l reproduc cu ajutorul cretelor de pastel uleios. Și plimbarea continuă…
Judith Bartalis-Bán
