Număr vizualizări 14 ori
A chosen people is the opposite of a master race, first, because it is not a race but a covenant; second, because it exists to serve God, not to master others. (Un popor ales este opusul unei rase superioare, în primul rând pentru că nu este o rasă, ci un legământ; în al doilea rând, pentru că el există pentru a-l sluji pe Dumnezeu, nu pentru a-i domina pe alții.)
Conceptul de „poporul ales al Domnului” l-am auzit de când eram copil, de la evrei și de la unii creștini. La fel ca mine, care nu eram și nu sunt specialist în ale Bibliei, mulți creștini credeau că „poporul ales” înseamnă un popor superior, lucru infirmat în viața de toate zilele și de majoritatea documentelor legate de acest concept. Unii creștini erau convinși că evreii sunt aroganți față de alte religii.
Maimonide susținea că „popor ales” înseamnă, de fapt, legământul permanent, necondiționat dintre Abraham și Dumnezeu, pentru a respecta moralitatea și pentru salvarea umanității.(1)
Maimonide sau Rabi Moșe Ben Maimon (cunoscut după acronimul RaMBaM) (2), (1135-1204) s-a născut la Córdoba în sudul Spaniei, pe atunci Califatul Almohad. Familia lui a fost exilată, fiindcă a refuzat să se convertească la islam. S-au perindat prin Maroc, Acco, Ierusalim, Alexandria, Cairo și s-au stabilit la Fustat, prima capitală a Egiptului musulman. El a studiat în profunzime Tora, astronomia, filosofia și medicina, fiind medicul personal al lui Saladin, cel care i-a învins pe cruciați în bătălia pentru Ierusalim. A mai studiat și istoria evreilor și a științelor musulmane. A fost liderul comunității evreiești din Egipt și a promovat idei avansate pentru vremea lui, cum ar fi respectul față de alte culturi și față de autonomia pacienților.
Am fotografiat statuia lui Maimonide în timpul vizitei noastre la Córdoba, în 2017. (2)
Cum nu cunoșteam definiția exactă a „poporului ales” și nu înțelegeam în profunzime conceptul, am consultat inteligența artificială. Iată dialogul nostru:
TE: De ce sunt evreii considerați „popor ales” și ce înseamnă acest concept?
IA: Conform Bibliei ebraice și tradiției iudaice, această alegere nu reprezintă un statut de superioritate sau de privilegii, ci o responsabilitate spirituală și morală uriașă de a îndeplini o misiune divină pe Pământ. Este un legământ al evreilor cu Dumnezeu, prin intermediul patriarhului Avraam. Misiunea lor este de a fi un exemplu de moralitate, dreptate și monoteism. Poporul ales trebuie să aducă spiritualitatea în lumea materială prin fapte bune.
TE: Care este perspectiva acestui concept în religia creștină și musulmană?
IA: Tradițional, biserica a aderat spiritual la credința în Isus Hristos, deși teologia modernă subliniază că legământul lui Dumnezeu cu evreii rămâne valabil. Coranul consideră că această alegere a fost condiționată de credincioșia evreilor față de mesajul divin.
TE: Care este opinia publicului larg despre acest concept?
IA: Conceptul că evreii sunt „poporul ales” al lui Dumnezeu are diverse interpretări și stârnește felurite reacții în întreaga lume, de la respect teologic, critici sau chiar teorii ale conspirației.
TE: Cum explică rabinii moderni acest concept?
IA: Ei redefinesc acest concept pentru a elimina ideea de superioritate. Ei pun accent pe universalism și etică. Rabinii ortodocși mențin definiția clasică a legământului divin direct, fără privilegii: ei explică clar că alegerea înseamnă doar obligații stricte în fața lui Dumnezeu, nu avantaje. Din punct de vedere moral, rolul evreilor rămâne acela de a fi un model de sfințenie prin respectarea strictă a poruncilor Domnului. Rabinii conservatori subliniază că evreii au fost singurii care au acceptat Tora și regulile ei morale, pe când alte popoare le-au refuzat. Conceptul este văzut ca o dinamică istorică prin care evreii caută mereu prezența divină în lume. Mulți rabini reformiști evită termenul de „popor ales”, deoarece poate fi înțeles greșit ca rasism sau elitism. Accentul cade aproape total pe repararea lumii, a societății în care trăim, prin justiție socială, protejarea mediului, egalitate dintre genuri și drepturile omului, alături de toate celelalte culturi. Iudaismul reconstrucționist (o mișcare evreiască progresistă fondată în secolul XX de rabinul Mordehai Kaplan) a eliminat complet ideea de „popor ales” din cărțile de rugăciuni. Fondatorii săi au considerat că toate culturile au propriile lor căi către Dumnezeu. Ei văd iudaismul ca pe o civilizație religioasă în continuă evoluție, fără a pretinde un statut divin special față de vecini.
TE: Care este părerea rabinului Jonathan Sacks despre poporul ales?
IA: Rabinul Lord Jonathan Sacks, fostul Rabin Șef al Marii Britanii, a oferit una dintre cele mai profunde și universale explicații ale acestui concept. Pentru el, ideea de „popor ales” nu are nicio legătură cu superioritatea, ci reprezintă o misiune globală. Ideile sale oferă o perspectivă clară asupra acestui concept – opusul absolut al unei rase superioare. Rabinul Sacks spune că Dumnezeu iubește diversitatea. Prin alegerea evreilor, Dumnezeu nu a respins restul umanității. Dumnezeu a ales un popor mic pentru a arăta lumii că poți fi diferit și totuși iubit de Dumnezeu. Rolul evreilor este să demonstreze că diferențele culturale sau religioase nu trebuie să ducă la ură, ci reprezintă însăși frumusețea creației divine. „Ales” nu înseamnă că ceilalți sunt „nealeși”. Sacks a subliniat că iudaismul nu pretinde monopolul asupra lui Dumnezeu sau asupra mântuirii: „Să fii ales NU înseamnă că ceilalți sunt respinși”, spunea el. Dumnezeu este al întregii omeniri, iar alte popoare au propriile lor relații cu El. Dumnezeu alege adesea ceea ce lumea tinde să respingă. El i-a ales pe evrei, un popor mic, nomad și vulnerabil, pentru a arăta că forța spirituală și responsabilitatea morală contează mai mult decât numărul sau puterea militară. În cărțile de rugăciuni această alegere este strâns legată de recunoștință, responsabilitate și primirea Torei (Legii), fiind amintită în momentele cheie ale celor trei servicii religioase zilnice.
Lord Jonathan Henry Sacks sau Baron Sacks (1948-2020)
Între 1991-2013 el a fost rabinul șef al United Hebrew Congregations of the Commonwealth, cea mai mare congregație din Marea Britanie. Dar autoritatea lui nu a fost recunoscută de congregațiile de Haredim (ortodocși extremiști), Conservatori, Reformiști și Liberali, toți extremiști în felul lor.
Sacks a studiat filosofia la Cambridge, și-a luat doctoratul la University of London și a absolvit studiile rabinice la yeșiva Etz Haim din Londra. În afară de rabin șef și director al London School of Jewish Studies, a predat și la mai multe universități.(3)
https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Rabbi_Jonathan_Sacks_zt%22l.jpg
Lord Jonathan Sacks
O parte din creștinii evangheliști consideră și astăzi că evreii sunt poporul ales.(4) Ambasadorul Huckabee, filosemit convins, susține că Domnul i-a ales pe evrei nu numai ca popor, ci le-a ales și patria care li se cuvine – Eretz Israel. Iată discursul lui Mike Huckabee, ambasadorul SUA în Israel:
Dar antisemiții și dușmanii Israelului înțeleg lucrurile așa cum vor ei. Creștinii care cred că evreii sunt poporul ales de Dumnezeu sunt considerați de către antisemiți drept eretici. Să nu fiu înțeles greșit: Creștinii au tot dreptul să se considere poporul ales al lui Isus Hristos, musulmanii poporul ales al lui Muhammad, etc.
Deci poziția evreilor de „popor ales” nu este un privilegiu, un statut de superioritate, ci o responsabilitate spirituală și morală.
Paradoxal, în Israel există un grup mare de oameni care nu merită să fie incluși în „poporul ales”, mai ales din punct de vedere moral. Majoritatea tinerilor habotnici refuză să se înroleze în armata israeliană, deși ea duce lipsă de soldați. Ei susțin că apără țara prin rugăciuni. Eu adaug că dacă ar vrea ca rugăciunile lor să fie mai efective, poate ar trebui să se mute la hotarele țării!
Dar dacă suntem „poporul ales”, de ce a permis Domnul ca șase milioane de evrei să fie exterminați în timpul celui de-al Doilea Război Mondial?
În ochii mei, „evreii aleși” sunt cei care au întemeiat statul Israel modern, cei care doresc ca el să rămână o țară democratică, armata care ne apărară de cei care vor să ne distrugă țara și evreii care au contribuit în mod substanțial la bunăstarea omenirii: medici, oameni de știință, muzicieni, actori, regizori, scriitori, filosofi, agricultori cu invenții ingenioase adoptate în multe țări ale lumii, specialiști în tehnologia avansată, inclusiv cei 200 de laureați ai premiului Nobel.
Oricum, eu cred că titlul de „popor al cărții” este mai potrivit și nu numai pentru că evreii citeau din cărțile sfinte de mii de ani. Când am vizitat muzeul evreiesc din Sidney, ghida ne-a povestit că primii locuitori ai orașului Sidney au fost 1.000 de pușcăriași din Anglia, printre care și 20 de evrei. Și fiindcă evreii erau singurii care știau carte, ei au fost primii care au deschis prăvălii și o bancă.
Concluzia mea de ateu, dar de evreu mândru de etnicitatea mea, este că ar trebui să renunțăm la termenul „poporul ales”, fiindcă el ne atrage numai ură și invidie din partea ignoranților și a dușmanilor.
Tiberiu Ezri
Bibliografie:
1.https://en.wikipedia.org/wiki/Jews_as_the_chosen_people
2.https://en.wikipedia.org/wiki/Maimonides
3.https://en.wikipedia.org/wiki/Jonathan_Sacks,_Baron_Sacks
Sursa ilustrațiilor:
1. Fotografie personală
2. https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Rabbi_Jonathan_Sacks_zt%22l.jpg Jgavant, CC BY-SA 4.0 <https://creativecommons.org/licenses/by-sa/4.0>, via Wikimedia Commons
