Din păcate sportul e legat de politică, cu toate că în mod normal și fair ar trebui să fie total independent de influențe de genul acesta. Exemplele sunt numeroase. Olimpiada de la Berlin din anul 1936 a fost un mijloc de propagandă folosit de naziști. De la salutul hitlerist, dat nu numai de delegația germană, ci din păcate și de alte delegații, precum a Italiei și, spre surprinderea opiniei publice, chiar și a Marii Britanii, la excluderea evreilor din lotul olimpic german, până la refuzul lui Hitler de a da mâna cu câștigătorul cursei de o sută de metri, legendarul sportiv afro-american Jessie Owens. Africa de Sud a fost exclusă din competițiile sportive din 1964 până în 1992 din motive de apartheid. La Olimpiada din München în 1972 a avut loc atentatul împotriva sportivilor israelieni, 11 dintre ei fiind uciși de teroriști palestinieni. Olimpiada de la Moscova a fost boicotată de SUA, RFG, Japonia și de alte 50 de state, în semn de protest împotriva invaziei sovietice a Afganistanului. Ca răspuns, URSS și țările comuniste, cu excepția României, și-au anulat participarea la Olimpiada de vară din Los Angeles.

Au fost și cazuri când sportul a avut influențe pozitive asupra politicii. Amintesc de întâlnirea dintre selecționatele de tenis de masă ale SUA și ale Republicii Populare Chineze. Între cele două țări nu existau legături diplomatice din 1949. Meciul de ping-pong dintre cele două echipe a avut loc la Beijing în aprilie 1971, fiind prima vizită a unei delegații americane în China după 21 de ani. Evenimentul a putut să aibă loc datorită contribuției excepționale a doi jucători legendari de ping-pong: triplul campion olimpic chinez Zhuang Zedong și celebrul sportiv american Glenn Cowan. După părerea multor comentatori politici de atunci, acest eveniment sportiv a contribuit la întâlnirea dintre președintele american Nixon și conducătorul Chinei Mao Zedong și la reluarea relațiilor diplomatice între cele două țări. De atunci a intrat în limbajul politic termenul de “Ping-Pong Diplomacy“.

Pentru prima dată în istorie, la Olimpiada de iarnă din Coreea de Sud, cele două state coreene au format o singură echipă sub numele de Coreea. La Pyeonchang a fost prezentă și o delegație a guvernului din Coreea de Nord. La câteva luni după olimpiadă a avut loc întâlnirea istorică dintre liderii celor două state coreene, pentru prima dată de la formarea lor în 1948, urmată de întâlnirea dintre președintele SUA Donald Trump și liderul Coreei de Nord Kim Jong-un. Eu personal visez la un meci de fotbal Israel-Iran…

În zilele acestea are loc în Rusia Campionatul Mondial de Fotbal 2018, un eveniment care fascinează lumea. Politica este și ea prezentă. Pentru prima dată din 1978, de când a fost înființată Republica Islamică Iran, femeilor iraniene li s-a permis să urmărească un meci de fotbal pe stadion. Dar legea care interzice intrarea femeilor pe stadioane este încă în vigoare! În meciul de fotbal dintre Elveția și Serbia, elvețienii au câștigat cu 2-1, cele două goluri fiind marcate de doi jucători de proveniență albaneză din Kosovo. La sfârșitul meciului cei doi jucători s-au îndreptat către zona unde erau suporterii Serbiei și i-au provocat, formând cu mâinile semnul național al Albaniei.

Dar să lăsăm aspectele neplăcute. La Campionatul Mondial de Fotbal de la Moscova, acțiunea se desfășoară paralel pe teren și pe tribune, unde suporterii sau simplii spectatori veniți din toate colțurile lumii, purtând simbolurile fiecărui stat și fluturând drapelele naționale, o lume colorată, pestriță, oferă un spectacol ieșit din comun. Pentru o lună de zile fotbalul devine cel mai important eveniment. Stațiile de televiziune din toată lumea încep emisiunile de știri cu rezultatele meciurilor, de pe prima pagină a ziarelor îți zâmbesc Messi, Ronaldo, Neymar, etc.

Estre o adevărată sărbătoare în toata lumea, în timpul meciurilor străzile din marile orașe ale lumii sunt pustii și ratingurile de la TV depășesc 50%.

Sărbători fericite, dragi baabelieni!

Andrei Schwartz