Acest timp ar trebui să fie al comunicării rapide și iată că oamenii se înțeleg mai puțin decât în epoca în care veștile veneau aduse de soli călare, anume trimiși pentru a duce știrile. E drept că pe atunci aducătorul unor vești putea fi cu ușurință ucis de destinatar, deși bietul nu avea nicio vină, în afara faptului că aducea o veste proastă. Acum societatea a evoluat și veștile trunchiate, rupte din context și chiar false trec neobservate în avalanșa de nimicuri care ne înconjoară. Veștile circulă libere și străbat continentele în câteva secunde și totuși comunicarea este mult viciată prin deformare. Vorbește toată lumea în același timp, fiecare preocupat de ale lui sau în cel mai bun caz cu gândul la cercul cu rază mică care-l înconjoară pe individ. Circulă o vorbă care spune că ”vorbim împreună și ne înțelegem pe rând”. Subiectele puse în discuție sunt unele și argumentele care ar trebui să le susțină sau să le combată sunt din cu totul altă temă, din altă poveste. Asta face să ne simțim debusolați de atâta incoerență. Oare de ce o anume veste poate fi interpretată în atât de multe moduri,  și nuanțată la nesfârșit?! Mă simt aparținând acelei părți din populație care se încăpățânează să gândească cu mintea și argumentele proprii. Este greu să gândești logic, atâta vreme cât nu ai elemente obiective pe care să îți sprijini părerile, iar culegerea și alegerea părții de adevăr din ele este dificilă, uneori imposibilă. Scriu cu scopul de a provoca cititorii să gândească și să înghită mai puțin acele știri gata ”mestecate”. Scriu pentru oameni ca mine, fără pretenția că aș fi vreo analistă, comentator de politică sau mai știu eu ce. Scriu ce cred și anunț unele persoane care comentează în cerc restrâns, că a încetat să mă preocupe ce crede unul sau altul dintre ”comentatorii„ mei, dimpotrivă, mă bucur că există critici și îi aștept oricând să discute la vedere, cu argumentele pe masă.

Cu îngăduința cititorului și speranța că acesta va încerca să facem împreună un exercițiu de gândire logică, voi începe, ca și în alte ocazii, cu o definiție. Asta pentru că sunt mulți cei care folosesc termeni fără să fie siguri dacă le cunosc înțelesul. Auzim sau citim discursuri care declară ”suntem impotriva oricărei forme de discriminare”[1]. Să luăm al doilea înțeles al aceastei definiții: ”Politică prin care un stat sau o categorie de cetățeni ai unui stat sunt lipsiți de anumite drepturi pe baza unor considerente etnice, rasiale, sexuale etc.” Indiferent unde trăiește, evreul a fost de-a lungul istoriei, acel exemplu tipic de discriminare a unei minorități, Suntem o minoritate care a străbătut epoci ca să ajungă să își obțină drepturi civile, iar asta este un adevăr istoric și mai ales valabil în multe țări. Prin urmare, un popor care a suferit consecințele discriminării, intoleranței, antisemitismului și a trecut prin Holocaust este un popor care nu poate fi de acord cu discriminarea. Acum aș mai face un pas spunând că evreii sunt cetățeni loiali ai țărilor pe teritoriul cărora s-au născut. Desigur că mă refer la majoritatea acestei minorități, pentru că pădure cu uscături avem și noi. Evreii sunt inteligenți, educați și au calități native cultivate de-a lungul generațiilor, dar asta nu înseamnă că sunt toți așa. Suntem o diversitate ca oricare alții.

Au fost găsite urme ale existenței evreilor pe aceste meleaguri încă din lumea antică, prin urmare evreii care sunt născuți aici sunt de aici, adică nu pot fi considerați străini în propria țară, nici dușmani, nici spioni ai unora sau altora sau mai știu eu ce altă alegere din clișeele profund antisemite aflate pe agenda unor extremiști. Cred că putem recunoaște că, cel puțin deocamdată, antisemitismul nu este pe agenda oficială, declarată a vreunui partid. Reorientările ce au loc în prag de alegeri europene fac obiectul unei alte teme, una de natură să îngrijoreze. Am să citez doar ce a spus acum câteva zile un om politic, desigur că nu de pe la noi, ci dintr-o țară pilon a Uniunii Europene. A spus că ”Patriotismului i se opune naționalismul”. Este ceva ce trebuie să ne dea de gândit tuturor, dar voi reveni la această temă.

Întorcându-mă la firul de mai sus, trebuie să constat că logica este un lucru complex. Să mergem la al treilea înțeles al definiției discriminării, din sursa menționatâ la subsol, adică: ”Acordarea unui tratament favorabil unui grup, categorii sociale etc. pentru a-l ajuta să devină egal cu celelalte”. Aici începe lumea civilizată actuală să aibă o problemă. La nivel global, ne confruntăm cu un val al migrației, care la bază are cauze economice, nevoia unor condiții mai bune de trai pentru migranți și copiii lor. Migrația nu este ceva nou, pentru că de multe decenii populația mai săracă din Sudul globului tinde să se deplaseze spre Nordul mai bine organizat. Observați că m-am ferit să scriu ”mai civilizat”, deși ar fi fost mai aproape de adevăr. Se spune că Sudul are multe resurse naturale și umane, dar și sărăcie mai accentuată, în timp de Nordul are tehnologii performante, un nivel de trai superior și oameni mai educați. Peste rata oarecum normală a migrației, se suprapune desfășurarea unor conflicte și chiar războaie regionale, cu pierderi materiale și victime umane, ori asta accentuează nevoia de a migra a populației din zone de conflict devenite nesigure. Rezultatul este o migrație de proporții și care va deveni curând greu de controlat, dacă nu cumva a devenit deja un fenomen greu de controlat, un fel de invazie. Există specificități regionale, pentru că migrația este diferită pe continentul european față de cel de peste Atlantic. Sunt diferite grupurile în deplasare spre mai bine, dar diferite și politicile de integrare a noilor veniți sau ce s-ar dori să fie primirea acestor oameni în căutare de câini cu covrigi în coadă. Desigur că există și vulnerabilități și chiar pericole, pentru că și între acești oameni pot fi infiltrați teroriști, iar arta disimulării este ceva dezvoltat la acești oameni greu de citit.

Abordarea politică a Europei este de primire a acestor migranți și cumva integrarea lor în societățile civilizate ale țărilor din regiunea noastră. Acest fapt este foarte greu de împlinit din cauze multiple, cum ar fi situația locurilor de muncă, practicarea liberă a religiei fiecăruia, dar și multe altele. Sunt deja vizibile rezultate total contrare politicilor de integrare în cadrul populațiilor majoritare. În loc să se adapteze țărilor care-i primesc, acești migranți își păstrează obiceiurile transmise din neam în neam. Așa apar enclavele, așezările lor, cu regulile lor dure, acele zone închise chiar de migranți, ceea ce nu ar fi trebuit să se întâmple. Ce fel de integrare să aibă loc, dacă ei sunt închiși în spații în care își aplică legile nescrise, dure și perpetuate de-a lungul secolelor din spațiile de unde vin!? Este clar deja că migranții nu pot fi integrați și făcuți să respecte normele țărilor în care au ajuns și au fost primiți cu destulă larghețe. Este complicat să mergem pe această direcție, mai ales că tema în sine este sensibilă și nici nu mi-am propus asta acum.

Europa încearcă să țină steagul sus, deși costurile integrării migranților sunt mari, greu de susținut și pun în dificultate însăși democrația fragilă a statelor membre ale UE. Se încearcă o nouă construcție europeană și sper să avem vocea argumentelor care să ne plaseze într-o poziție mai bună decât cea actuală. Iată că apar costuri mari și rezultate net inferioare așteptărilor. Așa apare și paradoxul care dă titlul acestui articol. Care este paradoxul? A apărut discriminarea majorității din țările europene! Da, venirea migranților în țările lor a adus aflux de forță de muncă care lucrează cu salarii mult inferioare celor ale populației majoritare. Uneori li se creează condiții mai bune de  viață și muncă celor nou veniți, față de cei din țara civilizată, dar care are și ea săracii ei. Se ajunge la situații în care săracii majoritari o duc mai greu decât săracii migranți, asta ca să nu fie discriminați cei din urmă. Această situație creează un fel de frustrare pentru populația din țara care primește migranții. Din păcate, asta a devenit o cauză recentă și destul de accentuată a radicalizării cetățeanului european, care devine împotriva străinilor care par a le invada teritoriul. A te opune ”străinilor” face să crească valul de xenofobie și naționalism cu tentă de extremism.

Am spus asta din dorința de a-mi explica ceva ce aș fi vrut să nu fie nevoie să îmi explic! Populația tinde să dea curs acelor orientări politice care fâlfâie clișee patriotarde și reprezintă mișcări de extremă dreaptă. De fapt, pentru mine extrema este una singură și nu mai contează dacă vine din curente de dreapta sau de stânga.

Am mai avea multe de discutat și cu siguranță că vom avea prilejul. Vă las deocamdată cu o concluzie amară, aceea că discriminarea nu cunoaște bariere, de niciun fel. Pot fi discriminați minoritarii sau majoritarii, așa cum pot deveni națiuni întregi discriminate, deși fac eforturi să respecte reguli prestabilite. Mai există și acea discriminare de gen, pe care  femeile o simt, chiar dacă aparent ele par promovate în funcții publice sau de partid. Acest subiect urmează sub titlul ”Promovarea femeii înainte și înapoi”! Rămâneți cu noi în Baabel!

Serena Adler, 19 noiembrie 2018

[1] https://dexonline.ro/definitie/discriminare