Chiar dacă nu vreau, gândurile mi se întorc la blestematul ăsta de virus. Mai bine zis de consecințele epidemiei provocate de el. Statisticile despre numărul celor infectați, grav bolnavi, cei ventilați, etc., etc., mă cufundă în apele învolburate ale psihicului meu. Sunt aceste date manipulate? Trăiască teoria conspirației! Găsim un vinovat, nu are importanță pe cine: chinezi, extratereștri, etc. și deja ne simțim mai liniștiți. Vestitul prim-ministru al Marii Britanii între 1866-1868, Benjamin Disraeli, spunea despre statistică că e cea mai mare minciună dintre toate speciile de minciuni posibile.

Media e plină de covid, sub toate formele posibile, sanitare, economice, culturale, sportive, etc. Se va vorbi probabil și despre literatura covidului (sic!). A fost primul val, a venit apoi al doilea val, ca marea cu fluxul și refluxul.

Mă simt închis în spațiul îngust în care trăiesc, ca pe vremea României ceaușiste, cu excepția că în acele vremuri “zonele verzi”, adică țările socialiste prietene cu puțin noroc puteau fi vizitate, ”zonele roșii”, țările de dincolo de cortina de fier, fiind practic inaccesibile.

Dacă acest virusoi mi-a pus bețe în roate? Și încă cum! Câte călătorii, simpozioane, întâlniri cu prieteni nu s-au putut realiza, ca să nu mai vorbim de teatru și concerte. Meciurile de fotbal transmise la televiziune cu stadioane goale, USA Open, fără Federer și Nadal și spectatori, sunt imagini triste ale realității actuale. Până și înfrângerea dureroasă a echipei FC Barcelona, 2-8 în meciul din sferturi de finală a Cupei Campionilor cu Bayern München, cred că se datorează în bună parte covidului (se scrie numai cu litere mici!). Oricum e vorba de echipa de fotbal cea mai populară de pe glob!

Cred că am ajuns la faza când am înțeles că până la VACCIN nu putem să luptăm eficient cu acest dușman numit covid și atunci trebuie să-l acceptăm și să ne obișnuim cu prezența lui, să conviețuim cu el! Repet, doar până la VACCIN (se scrie numai cu litere mari!!!)

Ce înseamnă un an din viață? Pentru un tânăr de 30 ani, e o perioadă nesemnificativă, dar pentru cei peste 65 de ani, același interval de timp e enorm de mult. Într-un an cei vârstnici pierd din condiția fizică, se pot ivi noi probleme de sănătate, etc., etc. Excursiile amânate pe anul viitor vor fi mai greu de realizat.

Obsedat de aceste probleme, am hotărât să plec de acasă, ca să-mi mai limpezesc gândurile. L-am luat cu mine pe nepotul cel mare, ne-am urcat în mașină și până la Eilat nu ne-am oprit. Am tras la un hotel foarte bun, cu bazin de înot de 25 de metri, aproape de plajă, din balconul camerei puteam admira frumusețea Mării Roșii. În dreapta noastră munții Eilatului din rocă roșie și în continuare Egiptul, la stânga noastră minunatul golf Akaba al Iordaniei cu munții înconjurători. Pe vreme clară se poate vedea chiar și Arabia Saudită! Am înotat cât ne-au ținut puterile, dimineața în piscină, după masă în marea albastră și limpede ca un izvor de munte. Stăteam în apă până când soarele apunea și munții se colorau în vișiniu. Era o imagine superbă, liniște, iar în aer puteai să simți parfumul inimitabil al mării. Și Covidul? Am uitat de el!!

Andrei Schwartz

09/09/2020