Studiul Tuskegee
Din fericire nu ne naștem identici și nu gândim cu toții la fel. Chiar și în cele mai teribile dictaturi, fie ele comuniste, militariste sau religioase, au fost și sunt numeroși cetățeni care gândesc independent, exprimându-se deschis în patria lor, sau ca refugiați politici. Bazați pe ideea gândirii și exprimării libere, nu îi putem condamna pe indivizii care decid să nu se vaccineze și nu ezită să-și exprime deschis opinia despre motivele acestui refuz.
Cred că situația se schimbă esențial când este vorba de propaganda pe media, care poate să deruteze și să influențeze decizia unui mare număr de oameni de a nu se vaccina, mai ales dacă această propagandă vine de la medici, fiindcă eradicarea virusului depinde în mare parte de procentajul de vaccinări. De asemenea, îmi este clar că adepții refuzului de a fi vaccinați pot susține că istoria ne va demonstra cine are dreptate referitor la eficacitatea vaccinului împotriva virusului COVID-19 și efectele lui secundare de scurtă și lungă durată. Dar istoria ne-a demonstrat deja de nenumărate ori că vaccinurile au salvat și vor salva milioane de oameni de la moarte, pe când efectele secundare ale vaccinului sunt rare și de obicei ușoare. În 1796, Edward Jenner a introdus vaccinul contra variolei, o boală virală necruțătoare, cu toată opoziția inițială a oamenilor de știință contemporani. Louis Pasteur a preparat vaccinuri contra altor boli contagioase grave: antraxul, holera și turbarea, iar la mijlocul secolului trecut, Salk și Sabin au preparat vaccinul împotriva poliomielitei ucigașe.
Pentru unii, refuzul de a fi vaccinat se bazează pe o convingere independentă, în rare cazuri ca urmare a unor experiențe personale sau familiale de complicații cauzate de un vaccin. Dar de obicei convingerea este alimentată de fake news propagate în media, mai ales în rețelele sociale, de către șarlatani, medicali sau nu, în căutare de popularitate sau de câștig material.
Propaganda împotriva vaccinărilor
În anii 1970 a început un val de propagandă anti-vaccinare care s-a întărit cu cât mijloacele de propagare s-au înmulțit. Recent, Ministerul Sănătății Israeliene a anulat definitiv permisul de a practica medicina, doctorului Ariel Avni. Acesta încuraja refuzul de a fi vaccinat și s-a oferit chiar să furnizeze adeverințe false de vaccinare, bineînțeles contra cost.
https://www.globes.co.il/news/article.aspx?did=1001361720
Medicul șarlatan britanic Andrew Wakefield a publicat în apreciata revistă medicală Lancet un studiu bazat pe date falsificate, prin care demonstra că triplul vaccin DPT – difterie, pertussis (tuse convulsivă) și tetanus ar cauza autism la copii. Întregul “studiu” era bazat pe date falsificate în fișele medicale ale copiilor, cu intenția de a stoarce cât mai mulți bani de la societățile de asigurări medicale și bineînțeles pentru a deveni faimos în domeniul cercetării medicale. Minciuna crasă a fost depistată, Wakefield și-a pierdut permanent permisul de a practica medicina și a petrecut un timp și la pușcărie. Dar paguba era deja făcută și mii de părinți au refuzat și continuă să refuze să-și vaccineze copiii. Nu se știe câți copii au căzut victime acestei propagande false. Recent, Wakefield a reapărut în SUA cu câteva declarații publice, susținând că COVID-19 este o simplă boală virală, la fel ca orice gripă sezonieră. https://www.washingtonpost.com/dc-md-va/2020/05/05/anti-vaxxers-wakefield-coronavirus-vaccine/
Ca rezultat al acestor atitudini în ultima vreme au reapărut cazuri rare de poliomielită (https://www.pnas.org/content/115/45/E10625 ) și de tuse convulsivă, (https://www.health.gov.il/PublicationsFiles/pert_2006.pdf ), boli care erau considerate eradicate. Un alt motiv de a nu se vaccina este lipsa de încredere a oamenilor în veridicitatea informațiilor transmise populației de către cadrele sanitare guvernamentale.
De ce afro-americani ezită să se vaccineze? Studiul Tuskegee
Afro-americanii fac cele mai puține vaccinuri COVID, doar 5%, deși ei reprezintă 13% din populație, rata lor de îmbolnăvire este de patru ori mai mare decât la albi, iar mortalitatea este dublă. Principalul motiv pentru care ei ezită să se vaccineze este lipsa de încredere în sistemul medical.
O altă cauză, aparent mai puțin importantă a refuzului vaccinării la afro-americani este trauma psihologică pe care au suferit-o de pe urma studiul Tuskegee.
Studiul Tuskegee, sau mai exact “Studiul Tuskegee al sifilisului netratat la bărbați afro-americani”, cum apărea în actele Serviciul Sănătății Publice Americane, a fost efectuat între anii 1932-1972 la Institutul Tuskegee. Participanții la studiu erau bărbați afro-americani, muncitori pe plantații de bumbac din districtul Macon din Alabama, unde ei erau majoritari, iar procentul de sifilis la bărbați ajungea la 35%. Studiul pornea de la ideea (ținută secret) că rasa negroidă este o rasă inferioară, menită extincției, la care patologia sifilisului s-ar putea manifesta diferit decât la cei aparținând rasei albe. În plus studiul își propunea să urmărească evoluția bolii netratate.
399 de bărbați negri diagnosticați cu sifilis au fost urmăriți medical prin consultații, analize, puncții spinale, radiografii și în final autopsii. Nu li s-a acordat tratament specific, chiar și după 1945, când se știa deja că penicilina poate vindeca sifilisul. Majoritatea participanților la studiu erau foarte săraci și analfabeți. Adevăratul scop al studiului nu le-a fost explicat. Li s-a spus că vor fi tratați de “sânge rău”. Drept compensație pentru participarea la studiu, primeau o masă caldă la fiecare consultație, servicii medicale (minore) gratuite, iar atunci când participantul murea, familia primea un ajutor pentru acoperirea serviciilor funerare. Cei care supraviețuiau 25 de ani, primeau o diplomă de participare și câte un dolar pentru fiecare an de participare.
Studiul, planificat inițial să țină șase luni, a durat 40 de ani! Cheltuielile au fost acoperite de guvern. 128 de pacienți au murit de complicațiile sifilisului, 40 de soții ale participanților au fost infectate și boala a fost transmisă la 19 copii ai lor. În anii 1960, mai mulți medici americani au avertizat autoritățile medicale asupra acestui studiu lipsit de orice importanță științifică și care încălca etica medicală elementară. Publicul larg a aflat despre acest studiu cu rădăcini rasiste abia în 1972. Procesul care a avut loc în 1973 a stabilit că studiul contravenea eticii medicale. Cei trei care au condus studiul, medicul alb Raymond H. Vonderlehr, medicul afro-american Eugene Dibble și sora medicală afro-americană Eunice Rivers nu au fost pedepsiți, dar familiile pacienților au primit despăgubiri în valoare totală de 9 milioane de dolari. În 1997, președintele Clinton și-a cerut scuze în mod public în numele poporului american pentru acest studiu rasist, lipsit de cea mai elementară etică medicală. Institutul Tuskegee a fost transformat în Universitatea de bioetică, pentru a servi întregii națiuni ca exemplu cum trebuie respectată etica medicală în cercetările științifice.
Filmul artistic Miss Evers’ Boys (Băieții domnișoarei Evers) descrie în mod dramatizat studiul Tuskegee și suferințele participanților. Este un film care merită vizionat.
https://www.youtube.com/watch?v=JVmV0cWFG6g
Personajul principal este sora medicală care a participat la experiment, Eunice Rivers (în film apare ca Eunice Evers). A fost o persoană dedicată pacienților, care și-a sacrificat viața particulară acestui studiu. Nu este clar care a fost motivația ei și a medicului negru de a participa în acest studiu, dar din film reiese că amândoi erau încredințați că studiul va demonstra că negrii bolnavi de sifilis au aceleași simptome și același prognostic ca și cei albi.
Studiul a continuat, cu toate că contravenea în mod flagrant codului etic din Nürnberg din 1947 și mai târziu declarației Asociației Medicale Mondiale de la Helsinki din 1964. Ambele prevăd că studiile pe oameni necesită în primul rând aprobarea voluntară a pacienților, după ce au primit explicații detailate.
În trecut, în toată lumea s-au făcut numeroase studii experimentale care nu respectau etica medicală. Din fericire, acestea devin din ce în ce mai rare datorită controlului strict efectuat de comitetele etice “Helsinki” care există în fiecare spital.
Bibliografie
1. Shavers VL, Lynch CF, Burmeister LF. Knowledge of the TUSKEGEE STUDY and its impact in the willingness to participate in medical research studies. J NatI Med Assoc. 2000;92:563-72.
2. Paul C, Brookes B. The rationalization of unethical research: Revisionist Accounts of the Tuskegee Syphilis Study and the New Zealand “Unfortunate Experiment”. AJPH 2015;105:e12-e19.
3 Comments
Traiesc in SUA si nevasta e doctor – citeva motive pentru care multi nu vor sa se vaccineze:
1 – inca destul de multi din populatia afro-americana au in “inconstientul” lor ca albii vor sa-i extermine acum ca nu mai sunt in sclavie; asa cum multi din palestinieni au refuzat vaccin de la Israel;
2 – grupari religioase ca “martorii lui Jehovah” refuza vaccinuri si transfuzii;
3 – alti religiosi se conduc dupa principiul “Domnul a dat, domnul a luat, fie numele Domnului laudat”
4 – vaccinul ne este inca complet testat – a fost aprobat de urgenta – nu se stiu inca efectele secundare pe termen lung.
Asa cum scrie articolul, Sigur ca fiind vaccinat in ziua de azi este singura comportare rezonabila, stiind cite milioane de oameni COVID-ul a omorit si altii care au ramas in viata cu complicatii la diferite organe.
Multumesc Hava, comentarii foarte pertinente, mai ales de la o diplomata in farmacie cum esti tu.
Despre studiul Tuskegee nu pot să spun decât că „îți stă mintea-n loc!” În zilele noastre sunt mulți care se opun chiar la experimentarea pe animale, e greu de înțeles cum un studiu atât de lipsit de etică a fost făcut pe oameni, într-o țară „civilizată”, în sec XX.
Pe de altă parte cred că regulile foarte stricte care sunt aplicate în zilele noastre au urmarea nefastă că multe medicamente nu sunt încercate la copii și neexistând date, nu sunt admise pentru copii – printre ele și vaccinul corona.