Este binecunoscută legătura profundă pe care medici din toată lumea – evident şi de la noi – o au cu arta sunetelor, cu muzica. Piedestalul pe care ea, arta făcută nu doar de artiştii tălmăcitori ai gândului componistic ci chiar prin  străduinţa vie a celor în a căror pricepere a minţii şi mâinilor ne încredinţăm vieţile rămâne, întoteauna, unul de referinţă.

Astăzi simt nevoia să scriu despre un eveniment pe care – ca mulţi alţii – l-am vizionat online; mai bine spus, la două luni de când a început difuzarea online, graţie adresei de facebook pe care am primit-o şi pe care o împărtăşesc, cu bucurie, tuturor celor ce ar avea dorinţa de a o accesa pentru a asista comod, „din fotoliul telespectatorului”, la un eveniment de excepţie: Ziua Culturii Naţionale – 15 ianuarie 2021. Gazdă a fost  primitorul Centru Cultural Buftea, prefaţarea fiind făcută de maestru Robert Nagy, cel pe care îl redescoperim deja de câţiva ani ca manager al Centrului şi, desigur, ca organizator şi inspirat „purtător de cuvânt” al culturii sub diversele ei faţete…

Ideea, concepţia şi realizarea acestui spectacol ce reuneşte muzică, poezie, artă vizuală (fotografie) şi mult, mult sentiment, aparţin unui medic pentru care violon d’Ingres este – aţi ghicit! – cultura în toate ipostazele ei şi, mai ales, în cea a vibraţiei apropierii sufleteşti. A învăţat să o iubească alături de cel de care o leagă relaţia tată-fiică: profesorul, poetul, teoretician al astro/cosmopoeziei şi omul de cultură dăruind din sclipirea nemărginitei sale bucurii celorlalţi. Îl numesc aici pe distinsul Zigmund Tauberg, cel care – decenii de-a rândul – a „semnat” saloane culturale de adâncă vibraţie pe întreaga verticală a vârstelor şi care a încredinţat tiparului cele mai intime trăiri poetice.  

Acest om, aproape cât veacul şi care la cei 92 ani dansa elegant la Revelionul Seniorilor la JCC în 29 decembrie 2019, i-a fost şi îi este model, drept care şansele reuşitei nu au stat deloc sub semnul întrebării; chiar dacă vremurile par potrivnice există, încă, modalităţi prin care asprimile vremuirii pot fi controlate, absenţele pot fi recalibrate la rang de cvasiprezenţe, concretul poate fi preludiat de ademenirea virtualului cu promisiunea unui mâine pe care îl dorim concretizat la modul „cât mai imediat”…..chiar dacă ştim că nu este încă posibil….Avem însă credinţa că orizontul aşteptării, aşa cum ştie să fie în continuă depărtare, ar putea învăţa şi lecţia continuei apropieri; deci – să-i lansăm provocarea…..  

Fără a face mai multă filosofie, să apreciem – din start – dificila misiune asumată de medicul Liana Tauberg, într-un ianuarie invadat de evenimente online ce se concurează între ele şi obstrucţionat de condiţiile obiective care fac imposibilă orice acţiune în sală având mai mulţi participanţi. Cu toate acestea, doi solişti ai Operei şi Operetei bucureştene: o soprană şi un bas, o pianistă, o artistă fotograf care a realizat şi filmarea şi, desigur, Lianaau fost prezenţi, pregătiţi de întâlnirea – fie şi virtuală – cu publicul-ţintă al manifestării. Tot ei au asigurat un climat cald, întâmpinându-i pe artişti şi mulţumindu-le, pe rând…..

Să recitim afişul: Primăria Buftea şi Centrul Cultural vă invită la spectacolul extraordinar de muzică şi poezie prilejuit de sărbătorirea ZILEI CULTURII NAŢIONALE şi împlinirea a 171 ani de la naşterea luceafărului poeziei româneşti, Mihai Eminescu. Invitaţi: Mihaela Stanciu, Florin Ganea. La pian Teodora Ţepeş. 15 ianuarie 2021, ora 18.00. Transmisiune Online.

Spectacolul a recompensat aşteptarea nu doar prin acea oră de cultură veritabilă ce a urmat, ci prin trăirile ce au însoţit fiecare număr, asemenea unei luminoase umbre. Le-am perceput, dincolo de „obiectivul” camerei de filmat care, prin magia mânuirii lui de către Anca Vîrlugă, a mijlocit dialogul sufletelor. Chiar am avut posibilitatea de a reveni pe parcurs la unele momente pentru a le înţelege mai bine şi mi-am spus în sinea mea că online-ul atât de hulit de unii poate fi şi o binecuvântare atunci când simţi nevoia rememorării, când vrei să adânceşti anumite trasee, ca să descoperi în ele concepţia interpretativă a unor piese…..

 În cee mă priveşte, surpriza nu a fost mică. Prezentarea pieselor şi a artiştilor, semnată de dr. Liana Tauberg, a fost sensibilă, concisă şi cu tact, îmbinând informaţia relevantă, esenţială şi unda de necesară vibraţie poetică – inclusiv cu parcurs eminescian, cu poezii de Octavian Goga sau Zigmund Tauberg – precizând valoarea relaţiilor interumane, lunecând pe teritoriul prieteniilor pe care le celebrează la fiecare întâlnire cu aceştia: solişti, pianistă, artişti vizuali ….

M-au încântat eleganţa şi rafinamentul care s-au înstăpânit pe tot parcursul acelei binecuvântate ore: calma şi echilibrata depărtare de orice stridenţă a sopranei Mihaela Stanciu într-un meandrat parcurs stilistic, prezenţa notabilă prin implicare în redarea sensului partiturii a basului Florin Ganea, discreţia cu care pianista Teodora Ţepeş  a iniţiat şi susţinut dialogul voce-pian dar şi construcţia sonoră atent calculată a paginilor enesciene sau a piesei în primă audiţie semnată de Leonard Lehrman. Şi, desigur, ambientul vizual ce se adaugă muzicii şi poeziei, făcând ca evenimentul să îşi menţină prospeţimea; mulţumirile se cuvin adresate Ancăi Vîrlugă (Anca PhotoEmotions) şi preşedintelui Societăţii Astronomice Române de Meteori, astrofotograful Valentin Grigore.

Bucuria mi-a fost întregită de modul în care a fost conceput programul coordonat de Liana Tauberg: interpreţii şi-au ales piesele care, în mod surprinzător s-au armonizat perfect într-un mozaic de stiluri şi orientări aşezat, deliberat, sub semnul romantic al generozităţii de gând. Au fost readuse în faţa noastră partituri semnate de Tiberiu Bredicenau, Filaret Barbu, George Stephănescu, Alfred Alessandrescu, Eduard Caudella şi, într-o primă audiţie absolută, pe versuri eminesciene – Şi dacă….de compozitorul american Leonard Lehrman (Mihaela Stanciu), Nicolae Bretan, Paul Constantinescu, Aurel Eliade (Florin Ganea), Leonard Lehrman (cu o primă audiţie absolută), George Enescu în dublă ipostază (Teodora Ţepeş); finalul a fost, prin el însuşi o aşteptată surpriză: un duet, fragment din opereta Valurile Dunării de maestrul melodiei româneşti – George Grigoriu (Mihaela Stanciu şi Florin Ganea).  

Am pornit în această fascinantă călătorie alături de familia muzicală a Lianei Tauberg de la facebook şi tot facebook a oferit necesarul răspuns mirărilor/întrebărilor mele. Liana Tauberg se destăinuie şi îndrăznesc să îi citez cuvintele pentru că în ele descifrez acel gând de adânc ce nu doar adastă pe ghizdurile sufletului, ci devine motor al unei acţiuni prin care, cu un singur click, bucuria ei şi a lor poate deveni bucuria noastră.

Carmen Stoianov