Aplauze (virtuale) pentru Liana Tauberg şi „familia ei (nu doar) muzicală”!

Este binecunoscută legătura profundă pe care medici din toată lumea – evident şi de la noi – o au cu arta sunetelor, cu muzica. Piedestalul pe care ea, arta făcută nu doar de artiştii tălmăcitori ai gândului componistic ci chiar prin  străduinţa vie a celor în a căror pricepere a minţii şi mâinilor ne încredinţăm vieţile rămâne, întoteauna, unul de referinţă.

Astăzi simt nevoia să scriu despre un eveniment pe care – ca mulţi alţii – l-am vizionat online; mai bine spus, la două luni de când a început difuzarea online, graţie adresei de facebook pe care am primit-o şi pe care o împărtăşesc, cu bucurie, tuturor celor ce ar avea dorinţa de a o accesa pentru a asista comod, „din fotoliul telespectatorului”, la un eveniment de excepţie: Ziua Culturii Naţionale – 15 ianuarie 2021. Gazdă a fost  primitorul Centru Cultural Buftea, prefaţarea fiind făcută de maestru Robert Nagy, cel pe care îl redescoperim deja de câţiva ani ca manager al Centrului şi, desigur, ca organizator şi inspirat „purtător de cuvânt” al culturii sub diversele ei faţete…

Ideea, concepţia şi realizarea acestui spectacol ce reuneşte muzică, poezie, artă vizuală (fotografie) şi mult, mult sentiment, aparţin unui medic pentru care violon d’Ingres este – aţi ghicit! – cultura în toate ipostazele ei şi, mai ales, în cea a vibraţiei apropierii sufleteşti. A învăţat să o iubească alături de cel de care o leagă relaţia tată-fiică: profesorul, poetul, teoretician al astro/cosmopoeziei şi omul de cultură dăruind din sclipirea nemărginitei sale bucurii celorlalţi. Îl numesc aici pe distinsul Zigmund Tauberg, cel care – decenii de-a rândul – a „semnat” saloane culturale de adâncă vibraţie pe întreaga verticală a vârstelor şi care a încredinţat tiparului cele mai intime trăiri poetice.  

Acest om, aproape cât veacul şi care la cei 92 ani dansa elegant la Revelionul Seniorilor la JCC în 29 decembrie 2019, i-a fost şi îi este model, drept care şansele reuşitei nu au stat deloc sub semnul întrebării; chiar dacă vremurile par potrivnice există, încă, modalităţi prin care asprimile vremuirii pot fi controlate, absenţele pot fi recalibrate la rang de cvasiprezenţe, concretul poate fi preludiat de ademenirea virtualului cu promisiunea unui mâine pe care îl dorim concretizat la modul „cât mai imediat”…..chiar dacă ştim că nu este încă posibil….Avem însă credinţa că orizontul aşteptării, aşa cum ştie să fie în continuă depărtare, ar putea învăţa şi lecţia continuei apropieri; deci – să-i lansăm provocarea…..  

Fără a face mai multă filosofie, să apreciem – din start – dificila misiune asumată de medicul Liana Tauberg, într-un ianuarie invadat de evenimente online ce se concurează între ele şi obstrucţionat de condiţiile obiective care fac imposibilă orice acţiune în sală având mai mulţi participanţi. Cu toate acestea, doi solişti ai Operei şi Operetei bucureştene: o soprană şi un bas, o pianistă, o artistă fotograf care a realizat şi filmarea şi, desigur, Lianaau fost prezenţi, pregătiţi de întâlnirea – fie şi virtuală – cu publicul-ţintă al manifestării. Tot ei au asigurat un climat cald, întâmpinându-i pe artişti şi mulţumindu-le, pe rând…..

Să recitim afişul: Primăria Buftea şi Centrul Cultural vă invită la spectacolul extraordinar de muzică şi poezie prilejuit de sărbătorirea ZILEI CULTURII NAŢIONALE şi împlinirea a 171 ani de la naşterea luceafărului poeziei româneşti, Mihai Eminescu. Invitaţi: Mihaela Stanciu, Florin Ganea. La pian Teodora Ţepeş. 15 ianuarie 2021, ora 18.00. Transmisiune Online.

Basul Florin Ganea

Spectacolul a recompensat aşteptarea nu doar prin acea oră de cultură veritabilă ce a urmat, ci prin trăirile ce au însoţit fiecare număr, asemenea unei luminoase umbre. Le-am perceput, dincolo de „obiectivul” camerei de filmat care, prin magia mânuirii lui de către Anca Vîrlugă, a mijlocit dialogul sufletelor. Chiar am avut posibilitatea de a reveni pe parcurs la unele momente pentru a le înţelege mai bine şi mi-am spus în sinea mea că online-ul atât de hulit de unii poate fi şi o binecuvântare atunci când simţi nevoia rememorării, când vrei să adânceşti anumite trasee, ca să descoperi în ele concepţia interpretativă a unor piese…..

 În cee mă priveşte, surpriza nu a fost mică. Prezentarea pieselor şi a artiştilor, semnată de dr. Liana Tauberg, a fost sensibilă, concisă şi cu tact, îmbinând informaţia relevantă, esenţială şi unda de necesară vibraţie poetică – inclusiv cu parcurs eminescian, cu poezii de Octavian Goga sau Zigmund Tauberg – precizând valoarea relaţiilor interumane, lunecând pe teritoriul prieteniilor pe care le celebrează la fiecare întâlnire cu aceştia: solişti, pianistă, artişti vizuali ….

Soprana Mihaela Stanciu

M-au încântat eleganţa şi rafinamentul care s-au înstăpânit pe tot parcursul acelei binecuvântate ore: calma şi echilibrata depărtare de orice stridenţă a sopranei Mihaela Stanciu într-un meandrat parcurs stilistic, prezenţa notabilă prin implicare în redarea sensului partiturii a basului Florin Ganea, discreţia cu care pianista Teodora Ţepeş  a iniţiat şi susţinut dialogul voce-pian dar şi construcţia sonoră atent calculată a paginilor enesciene sau a piesei în primă audiţie semnată de Leonard Lehrman. Şi, desigur, ambientul vizual ce se adaugă muzicii şi poeziei, făcând ca evenimentul să îşi menţină prospeţimea; mulţumirile se cuvin adresate Ancăi Vîrlugă (Anca PhotoEmotions) şi preşedintelui Societăţii Astronomice Române de Meteori, astrofotograful Valentin Grigore.

Bucuria mi-a fost întregită de modul în care a fost conceput programul coordonat de Liana Tauberg: interpreţii şi-au ales piesele care, în mod surprinzător s-au armonizat perfect într-un mozaic de stiluri şi orientări aşezat, deliberat, sub semnul romantic al generozităţii de gând. Au fost readuse în faţa noastră partituri semnate de Tiberiu Bredicenau, Filaret Barbu, George Stephănescu, Alfred Alessandrescu, Eduard Caudella şi, într-o primă audiţie absolută, pe versuri eminesciene – Şi dacă….de compozitorul american Leonard Lehrman (Mihaela Stanciu), Nicolae Bretan, Paul Constantinescu, Aurel Eliade (Florin Ganea), Leonard Lehrman (cu o primă audiţie absolută), George Enescu în dublă ipostază (Teodora Ţepeş); finalul a fost, prin el însuşi o aşteptată surpriză: un duet, fragment din opereta Valurile Dunării de maestrul melodiei româneşti – George Grigoriu (Mihaela Stanciu şi Florin Ganea).  

La pian Teodora Ţepeş

Am pornit în această fascinantă călătorie alături de familia muzicală a Lianei Tauberg de la facebook şi tot facebook a oferit necesarul răspuns mirărilor/întrebărilor mele. Liana Tauberg se destăinuie şi îndrăznesc să îi citez cuvintele pentru că în ele descifrez acel gând de adânc ce nu doar adastă pe ghizdurile sufletului, ci devine motor al unei acţiuni prin care, cu un singur click, bucuria ei şi a lor poate deveni bucuria noastră.

Carmen Stoianov

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Comentariile cititorilor sunt moderate de către redacţie. Textele indecente şi atacurile la persoană se elimină. Revista Baabel este deschisă faţă de orice discuţie bazată pe principii şi schimbul de idei.

 

16 Comments

  • Daniela Stefanescu commented on April 9, 2021 Reply

    Draga mea Carmen,
    Ce bucurie să citesc ceva semnat de tine în revista Baabel, pe care o apreciez atât de mult. Citisem texte scrise de tine în Actualitatea muzicală, unde am găsit şi un medalion de excepţie – o prezentare foarte reuşită a personalităţii şi activităţii tale impresionante, aşa cum merită din plin să se scrie despre el un profesionist de excepţie; te-am citit pe LiterNet, te ascultasem vorbind (online) de curând cu ocazia centenarului Operei Naţionale Bucureşti. Ca om, ca prieten, te-am regăsit – redescoperit – de curând şi, desigur, tot evenimentele virtuale au fost cele care ne-au apropiat.
    De fapt, ce ne-am fi făcut fără tot ceea ce ne oferă în această pandemie mare acel “e” mic: e-mails, e-books, e-audiobooks, e-Events, e-Concerts etc.?
    Nu sunt specialist în ale muzicii, nu sunt nici medic…, şi totuşi, trăind şi activând în domeniul literar-artistic, am probabil o sensibilitate pentru tot ceea ce înseamnă artă. Aşa că am folosit cu mare bucurie acel “e-ticket” pe care ni l-ai oferit tu la evenimentul despre care ai scris o cronică remarcabilă: spectacolul extraordinar de muzică şi poezie prilejuit de sărbătorirea Zilei culturii naţionale.
    Am aflat despre atâtea personalităţi muzicale (şi nu numai) despre care trebuie să mărturisesc că nu ştia aproape nimic. Despre nişte personalităţi dăruite culturii, care, cu pasiune, fac tot ce pot spre a o promova.
    Cei care au comentat înaintea mea au scris atât de special, de cald, de documentat, încât n-aş vrea să intru şi eu în detalii.
    Doar atât mai scriu aici: tot respectul pentru relaţia extraordinară tată–fiică în familia Tauberg, un subiect la care eu vibrez din tot sufletul; tatăl doamnei dr. Liana Tauberg, distinsul prof. Zigmund Tauberg, este o personalitate, şi am aflat că şi mama dânsei, conf. dr. Edith Tauberg, a fost un om de cultură extrem de apreciat, specialist în slavistică. O familie unită şi dincolo de vremelnicie. “Ne leagă viaţă şi moarte”, a scris atât de emoţionant fiica lor. Felicitări celor care au avut această iniţiativă de excepţie, organizatorilor, Centrului Cultural Buftea care a realizat şi filmarea şi transmisia, interpreţilor, fotografilor-artişti şi tuturor celorlalţi care au făcut posibil acest eveniment.
    Iar ţie, Carmen dragă, îţi doresc să mai scrii cronici şi articole atât de încărcate în informaţii, în emoţie, atât de inspirate şi răscolitoare, spre bucuria noastră.

    • Carmen Stoianov commented on April 10, 2021 Reply

      …..şi iată cum, Daniela dragă, epistolaria (pardon: “e-epistolaria”?!) noastră se mută din LiterNet şi din e-mail într-o ipostază la fel de “e” în primitorul Baabel pe care nu încetez a-l lăuda din mii de motive – niciodată prea multe atunci când îţi invadează în mod plăcut mintea şi, totdeauna prea puţine – atunci când faci încercarea de a le enumăra şi a le aşterne în pagină (fie ea şi virtuală).
      Cu finele tale antene – moşteniri de familie: simţ “dramaturgic” şi disponibilitate de a zugrăvi în cele mai vii culori amintirile (chiar şi cele ale prezentului) – ţi-ai ascuţit armele romancierei – cele pe care ţi te cunoaştem – şi, cu un invizibil scalpel, ai pătruns în păienjenişuri de gânduri şi trăiri. Ai aflat astfel despre gândul de adânc ce mi-a călăuzit “pana” muzicologică atunci când m-am apropiat de un subiect pe care l-am ales din multitudinea celor posibile.
      Am, după cum bănuieşti, o întreagă colecţie de e-Events; vizionez online şi nu puţine sunt cele care mă cheamă, după cum nu puţine sunt cele despre care, în mod sigur, voi mai scrie: aici, în Baabel, sau cine ştie unde mă vor mai purta paşii.
      Dar ştiu că voi avea, alăturea, prieteniile care se pliază intim vremurilor, venind din tinereţea noastră, cerându-şi dreptul de a fi constante lumini, împletind calea vieţii profesionale şi curgerea celei personale, cu micile ei istorii pe scara generaţiilor…..
      Am ales evenimentul de Ziua Culturii Naţionale şi pentru că am simţit în el “Familia” – despre ale cărei faţete am scris aşa cum am perceput-o. Astăzi, la oarecare distanţă de “e-eveniment”, poezii ale distinsul domn Zigmund Tauberg stau pe biroul soţului meu şi cel puţin una dintre ele (atenţie: dezvălui un secret!) se află în drumul ei firesc, spre a primi forma şi personalitatea unui lied dedicat vocii şi pianului. Nu a rezistat……îl înţeleg…..
      Liana pregăteşte deja (sunt sigură!), alte evenimente care, probabil, vor fi semnalate în presă; voi citi cu interes relatările.
      Ca şi tine, cu această ocazie, am descoperit Centrul Cultural Buftea cu multiplele lui oferte şi realizări; cât despre protagoniştii în lumină pe podiumul scenic – în parte îi cunoşteam iar dacă memoria nu mă înşală, unii mi-au fost studenţi, realizând cu ei şi portrete de televiziune; vreau să spun că un timp mi-au fost aproape, motiv pentru care am vibrat şi cu cei pe care îi cunoşteam, şi cu cei pe care îi descopeream.
      Am avut bucuria scrisului, cu atât mai mult cu cât nimeni nu mi-a cerut să o fac (aşa cum se putea întâmpla – şi chiar a fost! – la începuturile mele muzicologice, prin anii ’70-’80 când, în “Enescu”, ziarul, radio-ul sau televiziunea mă trimiteau la vreun eveniment ce se desfăşura în paralel cu cel spre care jinduia inima mea…).
      Am scris receptând bucuria celor aflaţi pe podium, în lumina reflectoarelor, cu palpit la sclipiri floral/stelare încremenite în fotografii sau la “petalele de gând” ale poeziei…..
      Mulţumesc pentru emoţionantele şi, întotdeauna, inspiratele tale imagini în care îţi învălui sau îţi creezi trăiri şi amintiri. M-ai copleşit; cu adâncă reverenţă în faţa talentului tău, promit să nu te dezamăgesc…..
      î

  • Tiberiu Ezri commented on April 9, 2021 Reply

    Este de laudat aceasta initiativa culturala in vremuri sumbre. Ridica moralul spectatorului. Sper sa aflu din timp de urmatorul eveninent si sa ma conectez si eu.

    • Carmen Stoianov commented on April 9, 2021 Reply

      Ai dreptate. În contextul actual, am considerat oportun să menţionez iniţiativa şi să apreciez munca din spatele realizării acesteia.

  • Tiberiu Georgescu commented on April 8, 2021 Reply

    Carmen draga,
    Am citit textul cronicii tale;l-am recitit si mi-am dat seama ca asemenea marturisiri sunt o raritate in lumea pandemiei pe care o traim.
    Am aflat lucruri noi, nume noi din lumea muzicala;nu stiam ca exista un Centru Cultural la Buftea,nu stiam ca exista Astrocosmompoezia, sau Societatea Astronomica Romana de fotografie;dar peste toate astea ne-ai daruit o cronica gandita si asternuta pe hartie apoi “electronizata” asa cum rar iti cade sub ochi.:Poti citi in cronica asta gandurile tale despre muzica si tot ce are legatura cu muzica, toate redate scrisului cu un talent pe care numai o doamna cu un mare talent si in ale scrsului cum esti tu le poseda..
    Ca batran soarece de Ateneu cu regret observ ca semnatura ta- nu prea apare in programele de sala.
    Marturisesc ca numele celor prezenti in concertul a carui cronica o prezinti sunt o nouate pt, mine si un indemn de a-i trece pe rabojul celor valorosi in a-i urmari cand mai apar.
    Chiar daca ma repet iti fac o marturisire;textul asta e atat de bogat in exprimari valoroase incat uite ca-l printez si-l pun deoparte; e un veritabil tonic pt. inima si creier.
    Am un regret, pacat ca ne-am reintalnit dupa treizeci si cinci de ani si ast datorita lui Baabel;e bine si asa; se putea sa nu mai stim nimic de familiile noastre inca multi ani de aci inainte..
    Felicitari draga Carmen tie si veritabililor artisti pe care i-ai prezentat..
    Scuze pt. posibilele greseii de ortografie care scapa batranilor mei ochi.
    Multumesc draga Carmen…

    • Carmen Stoianov commented on April 9, 2021 Reply

      Dragă Tibi, după cum se vede, Baabel nu este doar o revistă, ci un teren magic al întâlnirilor de tot felul: între muzică şi poezie, între religie şi politică, între pasionaţii de filatelie şi cei care pot citi în zborul condorului ceva despre chemarea Anzilor….în fine, despre oameni şi despre preocupările lor dar, mai presus de toate – în ce ne priveşte – Baabel rămâne acel potir tăinuitor de esenţe din care putem sorbi bucuria reîntâlnirii peste decenii.
      M-ai redescoperit citindu-mă; te-am redescoperit – pe tine, pe draga de Lia şi pe acum dr. Claudiu Georgescu (cândva elevul meu!) – citindu-te. Deci Baabel…..dacă revista nu exista, ar fi trebuit inventată – scuze dacă ţi se pare o platitudine…. citam din alţii…..
      În ce priveşte alte scrieri ale mele – acestea nu sunt deloc puţine, dar este o chestiune de priorităţi; iar de câţiva ani buni şi, poate, pentru încă ceva timp, prioritatea mea sunt Psalmii biblici. În rarele pauze pe care mi le permit, scriu articole (contribuţii muzicologice cu componente psalmice) la revista Actualitatea Muzicală (tot o “iubire” veche, de la înfiinţarea ei cu trei decenii în urmă) şi, după cum se vede, în Baabel. Am simţit nevoia să “aplaud” – deci am scris şi am făcut-o cu bucurie. Cei care ne-au prilejuit evenimentul despre care am vorbit o meritau.
      În rest, vom vorbi la o cafea postpandemică, în timp ce vom comenta ce a mai apărut nou în Baabel. La grabnică şi bună revedere!….nu doar (dar şi) în Baabel….

  • Mihai-Athanasie Petrescu commented on April 8, 2021 Reply

    Sa fie oare pandemia asta o ocazie pentru raspandirea actului cultural prin Internet in directii si pentru receptori care, in viata normala, nu ar fi avut nici informatia despre si nici acces la acesta? Spectacolul live online (cu posibilitatea de a fi revazut, inregistrat) intra in orice casa si … prinde, la propriu, agata privitori, ascultatori, cititori …
    Felicitari celor care au facut posibil evenimentul de la Buftea (iata ca nu numai in marile orase si institutii sunt posibile mari evenimente) si multumiri cronicarei, doamna Carmen Stoianov.

    • Carmen Stoianov commented on April 9, 2021 Reply

      Dragă Mihai, câtă dreptate ai când constaţi că “nu numai in marile orase si institutii sunt posibile mari evenimente”!
      Este exact ideea cronicii mele, a cărei temă am devoalat-o în titlul ales.
      M-a surprins în mod plăcut implicarea tuturor şi adevărurile rostirii, aşa cum poate fi aceasta percepută de fiecare (“privitori, ascultători, cititori” – apelez, din nou, după cum vezi, la cuvintele tale).
      De fapt, într-un eveniment nu caut minusuri sau neîmpliniri (uneori sunt inerente şi, dacă nu apar semnalate de cornicar, nu înseamnă că totul a fost perfect!); în prim plan rămân evenimentul şi mesajul lui, iar eu caut exact asta: implicare şi – ca o dorită consecinţă – capacitatea de a-i convinge (pe cât mai mulţi) că “la vita è bella” şi că dacă nu este (bella), nouă ni se cere să o facem prin cea mai simplă (dar şi mai dificil de realizat) acţiune: sfinţind locul/locurile, sfinţind timpul/timpurile…..

    • Tauberg Liana commented on April 9, 2021 Reply

      Nu e nici o noutate. De la apariția plăcii de gramofon, trecând prin alte metode de înregistrare, apoi prin intermediul radioului, televiziunii si, mai nou, internetului, oricine poate de zeci de ani sa participe la un act artistic ce se petrece la mare distanță în spațiu sau a avut loc cu multă vreme în urmă. Puteam si pana acum sa ascultam si sa reascultsm un CD sau sa revedem un DVD. Pandemia ne lipsește de posibilitatea de a participa la actul artistic direct, de a crea sau menține legături în lumea reală.

  • MEHR BORIS commented on April 8, 2021 Reply

    FELICITĂRI FAMILIEI, O CUNOSC, VIAȚĂ LUNGĂ GENEROSULUI NONAGENAR ZIGU TAUBERG ȘI FMIILIEI

    • Carmen Stoianov commented on April 11, 2021 Reply

      Mă alătur acestui gând şi urărilor de viaţă lungă şi senină distinsului domn Zigmund Tauberg şi familiei..

  • Nicole Sima commented on April 8, 2021 Reply

    Nu cunoșteam familia Tauberg (mea culpa!) și iată cum articolul de mai sus m-a pus față în față cu o fiică și un părinte de mare excepție. Carmen Stoianov face o cronică aparte, pornind de la un eveniment artistic deosebit, atât prin momentul în care a avut loc, de Ziua Culturii Naționale, cât și prin modalitatea nonconformistă (online), modalitate cu care deja de un an de zile suntem nevoiți să ne împrietenim. Despre spectacol ne va vorbi autoarea articolului, eu doresc să spun că citirea lui m-a incitat să caut pe Google și m-am oprit la câteva versuri de Zigmund Tauberg, versuri care m-au dus cu gândul la atingerea dintre artele ce pot conviețui, chiar dacă sunt diverse (muzică, fotografie, film, etc). Iată versurile:

    În nopțile senine stau s-admir
    Văzând pe boltă-n clipele acele
    Sus, două păsări cu aripi de stele,
    În capete Deneb și Altair.

    Și doar prin constelații poți vedea
    În nopțile de stele-mpodobite,
    O Lebădă și-un Vultur înfrățite
    Pașnic evoluând alăturea.

    Nu pot să închei decât cu aplauze (virtuale)

    • Carmen Stoianov commented on April 8, 2021 Reply

      Mulţumesc, Nicole Sima, pentru aprecierile la adresa cronicii pe care, cu sensibilitatea ta specială, ai simţit-o exact aşa cum am scris-o şi cum am dorit să fie percepută: ca o creaţie muzicologică APARTE, nu ca o dare de seamă, o notă informativă sau un proces verbal.
      M-am simţit datoare să o fac şi am scris-o cu Bucuria de a împărtăşi, la rândul meu, cel puţin o altă Bucurie; .iar ea – Bucuria pe care am proiectat-o – să fie cel puţin egală cu a ta atunci când vei avea (dar văd că ai avut, deja), Bucuria de a descoperi versurile pe care le-ai citat…. asta – poate pentru că şi eu mă scăldasem în lumina lor …..Coincidenţele se adună – nu-I aşa?! – după cum bine ştim….e legea lor….
      Iată cum o cronică poate deveni o altă cale de pune în practică şi a exersa verbe ca: A NE CUNOAŞTE, A NE BUCURA.
      Să ne cunoaştem şi să ne bucurăm unii de alţii, aşadar…..

  • Carmen Stoianov commented on April 8, 2021 Reply

    Excelentă precizare.

  • Tauberg Liana commented on April 8, 2021 Reply

    Cu precizarea că filmarea si transmisia au fost realizatăe de echipa Centrului Cultural Buftea.
    Si cu mii de mulțumiri pentru autoarea acestui text, doamna Carmen Stoianov si colectivul revistei.

    • Carmen Stoianov commented on April 8, 2021 Reply

      Mulţumesc pentru precizare.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *