Din capul locului precizez că în cursul articolului voi susține exact contrariul celebrei replici din Hamlet: „E ceva putred în Danemarca”, scrisă de marele William Shakespeare în urmă cu circa 420 de ani. Cercetătorii de la Gallup, la cererea anuală a ONU întocmesc renumitulWorld Happiness Report pentru a cunoaște care sunt cele mai fericite state din lume.

La alcătuirea clasamentului sunt luați în considerare în primul rând factori obiectivi, precum PIB – produsul intern brut, asistența socială, rata șomajului, libertatea personală, nivelul corupției, speranța medie de viață. Chestionarul Gallup măsoară de asemenea percepția cetățenilor legată de factori subiectivi-psihologici ca de pildă senzația de siguranță, de confort al locuirii, de fluența transportului în comun, de împlinire a idealului profesional, de plăcere a relațiilor sociale cu ceilalți membri ai societății, de satisfacția oferită de posibilitățile culturale și de divertisment etc.

Din 2012, de când se face acest clasament, Danemarca se află în mod constant pe primele trei locuri, de obicei pe locul 2, dar în 2016 a ocupat poziția de vârf.

Danemarca este membru fondator al ONU și al NATO. Țara a aderat la Uniunea Europeană în 1993. Copenhaga a acordat Groenlandei autonomie în 1979 și drept de autodeterminare în 2009. Nu trebuie uitat faptul că în 1948, Danemarca a pierdut Islanda, care în acel an și-a declarat independența. Tot în 1948, insulelor Feroe li s-a acordat autonomie. Groenlanda și insulele Feroe nu sunt membre ale UE, din cauza divergențelor legate de pescuit.

Regatul Danemarcei este o monarhie constituțională, unde regina Margareta a II-a are o funcție simbolică de șef al statului, având sarcini protocolare de reprezentare a unității naționale și statale. Constituția Danemarcei este una din cele mai democratice din lume, bazându-se pe consensul politic al majorității populației. Orice modificare a Constituției se poate opera doar cu participarea a minim 40% din cetățenii cu drept de vot.

Folketing, parlamentul național și legislativul suprem al regatului, are puterea de a legifera în orice domeniu. Parlamentul are 175 de membri aleși prin vot proporțional, plus câte doi membri din Groenlanda și insulele Feroe. Alegerile legislative se țin o dată la patru ani, dar primul ministru poate cere monarhului organizarea de alegeri anticipate. Premierul este numit formal de monarh în urma consultărilor cu partidele politice după alegeri, în marea majoritate a cazurilor fiind desemnat liderul partidului care a întrunit cele mai multe voturi. Accentul cade întotdeauna pe consensul și pe compromisul politic, de multe ori țara fiind condusă de guverne minoritare, sprijinite în parlament de partide neguvernamentale.

Curtea Supremă a Danemarcei reprezintă cea mai înaltă instanță civilă și penală răspunzătoare de administrarea justiției. Constituția Danemarcei garantează univoc independența justiției în raport cu legislativul și executivul.

Forțele armate ale Danemarcei au pe timp de pace circa 21.000 de angajați, cca 16.000 de militari profesioniști și 5.000 de civili. Există și o Gardă Internă care constă din aproximativ 15.000 de voluntari, majoritatea foști militari, pentru situații de urgență și calamități naturale. Danemarca este o susținătoare activă a misiunilor ONU de menținere a păcii, având forțe desfășurate în Kosovo, Liban și Irak.

Danemarca este împărțită din punct de vedere administrativ în 5 regiuni și 98 de comune pentru a forma unități administrative mai mari, de aproximativ 20.000 de locuitori, ceea ce le asigură stabilitate financiară, socială și economică. Comunele și regiunile sunt conduse de consilii locale, alese prin vot direct odată la patru ani. Descentralizarea și participarea directă a cetățenilor la “treburile cetății” au devenit realitate și nu eterne lozinci electorale.

Conform statisticilor Băncii Mondiale, Danemarca are o economie mixtă, prosperă și dezvoltată, clasându-se pe locul 5 în lume conform PIB-ului nominal pe cap de locuitor. Economia Danemarcei se bazează de secole pe comerțul internațional liber, fiind o susținătoare ferventă a comerțului liber în cadrul UE. Renumitul model danez flexicurity, permite angajarea și concedierea imediată a forței de muncă, ajutorul de șomaj fiind unul din cele mai ridicate din lume – 80% din valoarea salariului pe timp de un an. Înființarea unei companii se face foarte ușor și cu costuri minime. Nivelul impozitelor este ridicat: 25% pe profitul companiilor și TVA, în schimb protecția socială și asistența medicală sunt printre cele mai bune din lume. Danemarca dispune de o forță de muncă de cca 3 milioane de persoane, din care cca o jumătate de milion proveniți din străinătate și se plasează pe locul 4 în lume, ca număr al persoanelor cu studii superioare care lucrează. Țara are cel mai scăzut indice de inegalitate dintre veniturile maxime și minime din lume și cel mai ridicat salariu minim pe economie, conform datelor Băncii Mondiale și cele ale Forumului Economic Mondial.

În mod paradoxal, deși face parte din spațiul Schengen, Danemarca nu a aderat la zona EUR,  plebiscitul din 2000 respingând acest pas strategic. Majoritatea celor 5,83 milioane de cetățeni danezi sunt eurosceptici, deși sunt foarte deschiși din punct de vedere economic, cultural și chiar etnic. Toleranța față de oamenii de altă rasă, religie sau etnie este o componentă solidă a etosului danez.

În timpul celui de al Doilea Război Mondial, după ce Germania a invadat Danemarca în aprilie 1940, în țară se aflau 7.500 de evrei, dintre care 6.000 autohtoni și cca 1500 refugiați din Germania și Europa de Est. Considerată de ocupantul nazist drept o „națiune ariană“, autorităților daneze li s-a permis o autonomie aproape totală în afacerile interne. Astfel, guvernul a refuzat introducerea unei legislații discriminatorii împotriva evreilor și proprietăților acestora. Ca ripostă la această rezistență pasivă, în 1943 Germania a declarat legea marțială în Danemarca, instituirea prigoanei împotriva evreilor și startul deportărilor. Majoritatea evreilor danezi au fost salvați, (situație unică în statele cotropite de armata hitleristă) prin organizarea unei rețele formate din oficiali danezi, lideri ai comunității evreiești și civili danezi care au ascuns în masă evrei în zonele mai izolate de coastă, respectiv pescari care au transportat pe ascuns mii de evrei în Suedia neutră.

În cartea Detalii cu privire la un an în cea mai fericită țară din lume, scriitoarea britanică Helen Russell oferă un tablou pitoresc al realității daneze. Formal și rațional, starea de bien-être a populației daneze se poate explica prin argumentele obiective de mai sus, la care aș mai adăuga speranța medie de viață foarte ridicată, corupția minimă, sensibilitatea socială deosebită dublată de eradicarea aproape totală a sărăciei și înainte de toate de primatul colectivității, de senzația dominantă a libertății și generozității.

Etosul danez cuprinde fantasticul povestirilor lui Andersen și construcția temeinică și rațională a celebrului Lego. Definitoriu pentru sufletul colectiv danez este conceptul de hygge, care reprezintă intimitatea căminului și a familiei, siguranței vieții, starea de confort minim al existenței, bucuria de a fi printre prieteni și cunoscuți.

Un alt motiv de fericire este săptămâna de lucru de numai 37 de ore, în realitate 34 după statisticile OECD. Angajații au dreptul la cinci săptămâni de concediu anual plătit, precum și 13 zile de sărbători oficiale sau religioase, când nu se lucrează. În medie se lucrează 18,5 zile pe lună și încă înainte de pandemia Covid, mulți angajați din Danemarca lucrau în home office și cu program flexibil – condiții excelente pentru trăirea plenară a hygge-ului.

În comparație cu majoritatea statelor occidentale, danezii nu-i apreciază pe angajații zeloși, care fac ore suplimentare sau vin bolnavi la servici. Foarte puțini fac un al doilea job. La modă sunt însă activitățile de voluntariat, de ajutor social, de protecție a mediului, care sunt considerate un mod plăcut de petrecere a timpului liber și 53% dintre cetățeni participă la ele. Danezii consideră că nimeni nu trebuie lăsat de izbeliște, la periferia societății, ci trebuie sprijinit cu orice mijloace. Fericirea în muncă, pentru care danezii au un termen separat, arbejdsgloede, are o conotație eminamente colectivă.

Deși circa 75% din populația țării se declară luterani și prin Constituție luteranismul este religie de stat, doar 3% participă la liturghia de duminică și cel mult 15% la celebrarea marilor sărbători creștine. Identitatea creștină are mai mult un fundament cultural, îngemănat cu realități economice: cu ocazia botezului, confirmării, nunții, după ceremonia religioasă, întreaga familie și prietenii participă la mari chefuri și ospețe, și din banii “agonisiți” merg la shopping.

Paradoxal, 20% din populație se declară atee; musulmanii reprezintă doar 3% din populația țării, dar constituie a doua comunitate religioasă a țării ca număr de enoriași.

Drepturile femeilor sunt la mare cinste, numărul de parlamentari, de angajați guvernamentali și de stat aparținător sexului frumos este mult mai ridicat decât în majoritatea statelor europene, însuși premierul fiind o femeie, Mette Frederiksen.

Noua realitate a genderism-ului este dominantă în Danemarca. Copiii mici nu sunt îmbrăcați conform sexului lor, băieții se joacă cu păpuși Barbie și fetele cu trenulețe și pistoale.

Sexualitatea nu are tabuuri, danezii încep educația sexuală și viața sexuală foarte devreme. Încă din anii 70, copiii danezi în vârstă de 6 ani primesc o săptămână de educație sexuală, unde învață cum sunt concepuți copiii. La 10 ani sunt instruiți cum să se protejeze împotriva bolilor venerice. La cel mult 12 ani li se prezintă orientările sexuale: heterosexualitatea, homosexualitatea și bisexualitatea. La 13 ani primesc amănunte despre abuzurile sexuale, perversiunile sexuale și folosirea anticoncepționalelor.

Danezii între 16 și 95 de ani consideră viața sexuală activă drept esențială pentru fericirea existenței umane. În general, în ciuda sistemul educațional foarte bun, oamenii sunt înclinați spre excese: danezii fumează, beau, consumă droguri ușoare și fac foarte mult sex. Există chiar un banc după care danezii apar atât de fericiți în statistici pentru că până și în momentul completării lor, sunt beți.

Dincolo de statistici și clasamente, un fapt e cert: danezii își trăiesc viața plenar, cu intensitate, deci sunt… fericiți.

George Vigdor

Surse:

Wikipedia

HVG / 24.10.2021

Helen Russell – The Year of Living Danishly