Zahărul a devenit o problemă serioasă pentru populaţia întregii planete. Este etichetat ca toxina care pe termen lung ne ucide, de cele mai multe ori în chinuri. Credeţi că este, totuşi, un rău necesar? În continuare vă prezint ceea ce ştim despre zahăr în acelaşi dialog în care v-am obişnuit între Mihaela Bilic MD [B] şi George Hida PhD [H].

Zahărul a devenit o problemă serioasă pentru populaţia întregii planete. Este etichetat ca toxina care pe termen lung ne ucide, de cele mai multe ori în chinuri. Credeţi că este, totuşi, un rău necesar? În continuare vă prezint ceea ce ştim despre zahăr în acelaşi dialog în care v-am obişnuit între Mihaela Bilic Md şi George Hida PhD.

Dar să nu mă înţelegeţi greşit. Avem nevoie de dulciuri, dar din cele care se mănâncă împreună cu fructele. Sau cu nectarul lor. Fructoza să trăiască! Păsările Colibri culeg nectarul florilor. Din asta trăiesc. Unii le vor prin preajma, aşa că le îmbie cu siropuri de zahăr. Şi ele le îngurgitează. Şi mor. Am avut şi eu, în grădiniţa mea un adăpător cu sirop de zahăr pentru colibri. Când le-am găsit moarte pe iarbă, am început să le hrănesc cu siropuri cumpărate din magazinul specializat –care vindea nectar de flori concentrat anume pentru aceste păsări. Şi n-au mai murit.

B:
ADEVARAT. Zaharul brun este extras din trestia de zahăr, fiind mai puţin prelucrat şi rafinat decât zahărul clasic obţinut din sfecla de zahăr. Ca număr de calorii însă este identic.

H:
FALS. Nici unul fel de zahăr nu este sănătos. Deşi studiile care leagă sănătatea omului de consumul de zahăr nu sunt încă pe deplin convingătoare şi definitive, se cunoaşte deja că zaharul are efecte nesănătoase asupra organismului uman fie că e rafinat sau nerafinat. Din ce în ce mai puţine articole ştiinţifice pun la îndoială caracteristicile negative legate de consumul de zahăr. De la hiperactivitatea la copii, la nivelul crescut de glucoză în sânge datorita mai degrabă zaharidelor din zahăr, decât a amidonului din grăunţe sau cartofi (polizaharide şi una, şi alta) şi până la obezitatea care duce la diabet şi boli cardiovasculare, zahărul a devenit o adevărată toxină alimentară pe care încă o consumăm în cantităţi industriale.

Consumul de zahăr adăugat ca zahar sau sirop pe bază de zahăr în alimente este astăzi asociat cu riscul mărit de îmbolnăvire al sistemului cardiovascular atât la adulţi, cât mai ales la adolescenţi. Studiile arată că impactul carbohidraţilor din zahăr sau al celor cu conţinut glicemic mare au un efect negativ asupra sănătăţii cu mult peste riscul de îmbolnăviri din cauza acizilor graşi saturaţi. O dietă cu cantităţi mărite de zahăr (sucroze sau dizaharide) duce la apariţia accidentelor vasculare coronariene şi cerebrale în proporţie mărită. Studiile universităţilor din Suedia au concluzionat, ca un exemplu, că zahărul este asociat cu nivele crescute de lipide “rele” din sânge de tipul densităţii reduse de lipoproteină (low-density lipoprotein – LDL), adică colesterol „rău” şi, în acelaşi timp, de o reducere semnificativă a cantităţii de lipide “bune” de lipoproteina (high-density lipoprotein – HDL), adică colesterol „bun”. În acelaşi timp cantităţi crescute de grăsimi în alimentaţie nu au acelaşi efect, adică consumul crescut de grăsimi în alimentaţie nu duce la schimbări negative în conţinutul de LDL sau HDL. Adiţional (asta pentru noi, amatorii de un vin bun) cantităţi chiar moderate de alcool şi proteine au fost legate de o creştere a colesterolului “bun” (HDL) în sânge.

Alte boli legate de consumul îndelungat de zahăr adăugat ca zahăr sau siropuri pe bază de zahăr în alimente sunt diabeturile (că este mai multe), Alzheimer, degenerescenţa maculară, stricarea prematura a dinţilor şi gingiilor şi multe altele.

18. Zaharina este cancerigenă?

B & H:
FALS. Nu a fost încă) demonstrată ştiinţific această teorie, însă principalul dezavantaj al zaharinei este acela de a schimba gustul preparatelor la temperatură înaltă. Apariţia îndulcitorilor sintetici pe bază de aspartame a rezolvat această problemă, aceştia fiind stabili termic. Fructoza praf sau lichidă este (?) un alt îndulcitor natural ce poate substitui cu succes zaharul.

19. Ciocolata pentru diabetici nu îngraşă?

B & H:
BA DA, INGRŞĂ. In (unele forme de) diabet, pacienţii prezintă un deficit de insulină şi deci nu au voie să consume zahăr. Dulciurile pentru diabetici sunt preparate cu fructoză pentru că ea este mai non-insulinogenă (nu determina descărcare suplimentară de insulină în sânge). Prin urmare, obiectivul acestor produse este de a nu conţine zahăr rapid şi nu calorii mai puţine. Ciocolata pentru diabetici poate avea uneori mai multe calorii decât cea normala.

20. Laptele cald băut seara te ajuta să adormi?

B:
ADEVARAT. Senzaţia de foame şi glicemia scăzuta din sânge au ca efect o stare de anxietate, irascibilitate, nervozitate, slăbiciune musculară. Glucidele lente din lapte reuşesc să rezolve această situaţie, cu un aport caloric minim (100 calorii/cană), iar starea de bine ce urmează ne permite să adormim.

H:

Având intoleranţă la lactoza nu ştiu dacă într-adevăr laptele te ajută seara să adormi ca un copil aşa că nu mă pot pronunţa.

21. O dietă fără dulciuri duce la depresie?

B:
ADEVARAT. Serotonina este o substanţa care se secreta la nivelul creierului şi dă “starea de bine”. Mesele bogate în carbohidraţi cresc nivelul serotoninei, dar acelaşi efect il putem avea si cu 1 porţie de orez sau paste, nu este obligatorie felia de tort pentru a fi bine dispuşi. Si cealaltă extremă este valabila, dietele proteice pe lângă faptul că duc la depresie, pofta de dulciuri creşte extrem de mult şi există pericolul ca într-un moment de slăbiciune să înghiţim 2 ciocolate intregi.

H:

Se stie că zahărul procesat poate cauza obişnuinţă în combinaţie cu stări frecvente de depresie. Dr. Annette Nay a scris că zahărul alb rafinat nu aduce o valoare nutritivă suplimentară. După cum se ştie, zahărul alb este rezultatul distilării zahărului brun care la rândul lui este obţinut, tot prin distilare, din melasă. Zahărul alb, ca şi cel brun, melasa, ba chiar si mierea de albine sunt absorbite rapid de tubul digestiv şi de aceea pot fi substanţe care duc la obişnuinţă. Consumul lor pretinde organismului creşterea nivelului de insulină în sânge. În acelaşi timp zahărul duce la creşterea nivelului de endomorfină, generând o stare de voioşie şi împlinire în creier. Cu alte cuvinte, ne îmbătăm cu zahăr care ne face să ne simţim (abţiguiţi) bine.

Pe termen lung dozele mărite de zahăr sau carbohidraţi duc în centrele specializate de la nivelul creierului la o scădere a producţiei de endomorfină – cerută de creier pentru a stabiliza starea de euforie comandată de consumul continuu de zahăr. Când creierul decide că prea multă endomorfină nu ajută, o mare parte din aceasta se îndreaptă către alte organe spre a fi folosită ca atare sau depozitată. Cantitatea de endomorfină din creier scade şi aceasta duce la instalarea stării de depresie care poate fi superficiala sau ducând până de stări de depresie acute.

Omul încearcă să-şi menţina la nivel normal cantitatea de endomorfină şi de aceea simte nevoia sa mănânce mai mult zahăr sau carbohidraţi. Ca o consecinţă imediată starea de depresie este eliminata cu adaus de zahăr, închizându-se un ciclu care devine astfel un cerc vicios mai mult psihologic decât organic. Instalarea în organism a obişnuinţei de eliminare a stării de depresie prin consum mărit de zahar este comparabilă cu obişnuinţa cauzată de alcool. Excesul de alcool duce la reducerea în creier a activităţii de producţie de endomorfină. Si aici, ca la zahăr, omul simte nevoia de mai mult alcool ca să ajungă să aibă acelaşi efect de euforie.  

Fizic, corpul care a primit o cantitate crescută de zahăr ajunge să producă mult mai multă insulină ca să stabilizeze nivelul ridicat al zahărului din sânge. Numai că zahărul este consumat rapid şi dispare repede din organism. Dar insulina nu se elimină la fel de uşor. Şi acest exces de insulina cere zahăr prin faptul că declanşează din nou o stare de depresie. Corpul uman trece printr-o perioadă de letargie, din care poate ieşi, consumând mai mult zahăr. În concluzie, când zahărul procesat nu mai face parte din dietă, apar la început două fenomene chimice care determină apariţia stării de depresie: suprasaturarea organismului cu insulină şi lipsa endomorfinei din creier. Ca şi în lupta împotriva fumatului, a drogurilor sau a dependentei de alcool, lupta împotriva omului pradă viciului este serioasa şi nu de puţine ori persoanele lovite de acest viciu nu reuşesc să scape de el, în pofida medicamentelor ajutătoare sau a terapiei intensive sub supraveghere medicala.

Fructoza sub formă de zahăr natural în fructe sau în nectarul florilor intră ca atare în tubul digestiv cu toate legăturile chimice intacte. Procesul de descompunere al glucozei este enzimatic, cu o viteza de reacţie redusă, enzima participând activ la proces. În continuare, glucoza rezultata din fructoza naturală este transmisă în sânge în cantităţi moderate pe unitatea de timp. Energia eliberată astfel muşchilor şi creierului duce la o euforie uşoara si complet controlabila.

Consumul fructelor duce în timp la reducerea dorinţei de a consuma zahăr procesat sau chiar substituenţi ne-calorici. După o cură mai îndelungată cu fructe, în loc de zahăr, corpul uman devine mai sensibil la dulceaţa fructelor. Chiar şi fructele aparent fade devin mai puţin fade şi mai dulci cu timpul, iar creierul devine mai sensibil, reacţionând la cantităţi mai mici de substanţe dulci, lansând endormorfine la concentraţii din ce în ce mai mici de glucide.

Cel mai important beneficiu de pe urma consumării fructelor în loc de zahăr procesat sau substituenţi dulci este că organismul nu mai trebuie să lucreze din greu ca să controleze stările pozitive sau negative euforice. Corpul încetează să fie sclavul chimicalelor din zahărul procesat, devenind mai apărat de stări letargice sau boli.