În anul 1969 mă aflam la aeroportul internațional Şeremetievo din Moscova, pentru a mă întoarce în România după o deplasare de serviciu de două săptămâni în capitala sovietelor. La ghișeu sunt informat că nu am loc în zborul pentru care aveam programarea.

– Avionul dvs. a fost rezervat în întregime pentru delegația UTC condusă de tovarășul Nicu Ceaușescu.

– Și eu cum mă întorc în România? – întreb eu intrigat.

– Peste o oră un avion Tarom dinspre Beijing va face escală aici. V-am rezervat un loc.

Resemnat, privesc îmbarcarea delegației UTC în “fostul” meu avion, fiecare delegat având o valiză și o sacoșă din care se întrevedea… un aspirator Buran, model considerat pe atunci un produs de elită!

Avionul Tarom Beijing-București face escală la Moscova și, conform noii mele programări, mă îmbarc fără probleme. Constat cu mirare că înăuntru se află numai trei pasageri și toți sunt ploieșteni, ingineri la un mare institut de proiectări din oraș. Cu multă bunăvoință, căpitanul aeronavei conectează aparatul de radio ca să putem asculta transmiterea unui meci cu echipa de fotbal Petrolul Ploiești.

Ceilalți trei călători par totuși crispați. Nedumerit, întreb:

– Cum a fost în China?

– Suntem încă traumatizați de Revoluţia Culturală.

– Şi ce e rău în Revoluţia Culturală?

– Poate nu știi. Tineretul lui Mao Zedong a organizat Marea Revoluție Culturală Proletară. S-a format Armata de Eliberare a Poporului și Gărzile Roșii, ca școală a gândirii maoiste. Activitatea economică a fost oprită. Numeroase monumente istorice, cum ar fi Cimitirul lui Confucius, Templul Raiului, Mormintele dinastiei Ming etc. au fost distruse.

– A fost periculos și pentru voi?

– Ca delegați din România nu. Am auzit însă că au fost milioane de victime printre civili, Gărzile Roșii și militari.

– De unde știți toate aceste amănunte?

– Am fost informați zilnic de ambasada noastră. Am primit niște banderole pe care era scris România, pentru a fi feriți de atrocitățile comise de tineretul maoist și Gărzile Roșii împotriva cetățenilor străini din țările necomuniste.

– Interesant, murmur eu impresionat.

– Într-o zi, în mod imprudent, am uitat banderola la hotel. Un tânăr revoluționar s-a repezit la mine și mi-a tăiat cravata cu o foarfecă! – spune unul dintre ingineri.

– Ai scăpat ieftin, îl liniștesc ceilalți. Află că unui tânăr pianist chinez care a interpretat piese ale lui Mozart i s-au tăiat degetele!

Între timp avionul a aterizat la Otopeni. Am coborât, hotărât ca, ajuns acasă, să-mi completez cunoștințele despre Revoluția Culturală ascultând posturile de radio occidentale, pe cât posibil, printre bruiajele emise de tânăra democrație populară…

***

În toamna anului 1964 un coleg din uzină, care tocmai revenise dintr-o deplasare în China, ne relatează:

La miezul nopții, fiind în hotel la Beijing, primesc un telefon.

– Coborâți imediat în lobby, mă somează în limba engleză o voce poruncitoare.

Mă îmbrac și cobor în hol. Unii coborâseră în pijama. Era ora 1 noaptea. Un chinez îmbrăcat în clasica tunică tip Mao ne anunță în limba engleză, cu o voce răstită:

– Vă informăm că azi, 16 octombrie 1964, Republica Populară Chineză a testat cu succes prima bombă atomică chineză!

Odată eliberați, ne-am întors în camerele noastre, întrebându-ne de ce știrea nu putea să aștepte până a doua zi dimineața!

***

În anii 1960, mai mulți colegi din marea uzină prahoveană unde lucram au fost în delegație în Republica Populară Chineză. La întoarcere au fost înconjurați de colegi curioși să afle detalii despre marea țară comunistă din Asia.

– Care sunt prețurile la magazinele alimentare și la restaurante, raportat la salariul lor? – întreabă un coleg curios.

– Ce magazine alimentare? Ce restaurante? Nu există așa ceva. Toată lumea mănâncă la cantină, iar delegații străini mănâncă la restaurantul hotelului. La cină am comandat o bere. Am băut-o numai pe jumătate și am lăsat sticla pe masă. Și ce să vezi? Oamenii au pus sticla în frigider și a doua zi mi-au pus-o din nou pe masă ca să o termin!

***

După anul 1980, aflându-mă deja în Țara Sfântă, am auzit din nou știri surprinzătoare din Republica Populară Chineză. Un grup de lideri proeminenți denumiți Banda celor Patru, printre care era și văduva lui Mao, Jiang Qing, au fost destituiți și supuși unui proces de către Curtea Populară Supremă. În 1981 au fost condamnați pentru activități împotriva partidului, uzurparea puterii de stat și persecutarea și uciderea a sute de mii de oameni în perioada așa-numitei Revoluții Culturale. Jiang Qing susținea că a acționat din ordinul expres al răposatului Mao Zedong.

Jiang Qing și teoreticianul revoluției culturale, Zhang Chunqiao, au primit pedeapsa capitală, comutată ulterior la închisoare pe viață. Wang Hongwen, organizatorul Gărzilor Roșii, și Yao Wenyuan au primit închisoare pe viață, respectiv douăzeci de ani. Unii dintre ei și-au exprimat pocăința și și-au mărturisit presupusele lor crime, dar Jiang Qing a refuzat să admită orice faptă greșită. Între timp toți membrii Bandei celor Patru au murit. Jiang Qing a murit în închisoare, aparent în urma unei sinucideri.

Ne place sau nu, istoria este adeseori crudă și cum se afirmă, revoluțiile își devorează părinții…

***

Prin anii 1990 am primit o sarcină interesantă de la superiorii mei din întreprinderea unde lucram în Haifa.

– Vei însoți o delegație de ingineri din Taiwan veniți într-o excursie la Marea Moartă. Îi lași să comande mâncare și tot ce vor. Îți vom deconta toate cheltuielile. Ai grijă să bea suficientă apă sau băuturi răcoritoare ca să nu se deshidrateze!

Pe drumul care coboară de la Arad la Marea Moartă oprim minibuzul pentru ca oaspeții să admire peisajul.

– Ce țară frumoasă aveți și ce aer curat! – se miră oaspeții…

Ajungem la malul Mării Moarte. Chinezii se dezbracă și intră entuziasmați în mare, bucurându-se că pot pluti pe apa sărată!

Din păcate restaurantele marilor hoteluri nu servesc masa la această oră și optăm pentru o mare autoservire. La cererea mea, oaspeții primesc o masă mare și sunt serviți conform dorințelor fiecăruia. Șeful delegației și cu mine ne așezăm la o masă separată și abordăm o discuție interesantă.

– Ați călătorit și în China continentală? – întreb eu.

– Da. Avem aceeași limbă, dar este complet altceva. Închipuiți-vă ca în tren erau două persoane pe același loc rezervat!

– Dar în ultimul timp China a progresat, mă mir eu.

– Desigur. Au văzut că la noi, în Singapore sau în Hong-Hong, țări capitaliste, aceiași chinezi au o dezvoltare socioeconomică superioară celor din China comunistă. Ca să nu mai vorbesc de cei din Chinatown, din marile orașe americane… Liderii actuali au făcut multe schimbări.

– Am văzut la TV că în orașele Chinei s-au construit blocuri frumoase de locuințe.

– Aparențele înșală. Eu le-am văzut și în interior, îmi răspunde el. Am văzut un apartament compus dintr-o singură cameră de 10 m². Numai paturi, fără dulapuri. Hainele atârnă din tavan, în cuiere. Instalațiile sanitare se află cu câteva etaje mai jos. Cei mai bogați au o bicicletă…

– Am înțeles că sunt și miliardari acolo…

– Da. Au trimis 40.000 dintre copiii lor să studieze în Statele Unite. Străzile sunt pline de mașinile lor de lux. În sate însă, mulți țărani trăiesc cu o ceașcă de orez pe zi!

Plătesc consumația tuturor, primesc chitanța pentru decontare și ne urcăm în minibuz, împreună cu o ladă de băuturi răcoritoare… Urcând înapoi spre Arad, ne oprim din nou pentru ca oaspeții să admire priveliștea și să respire aerul curat al țării noastre.

***

În ultimii ani, vărul meu S.L. mi-a relatat câteva amănunte interesante dintr-o excursie în China.

– La hotel am primit o foaie de hârtie pe care era imprimată în limbile engleză și chineză denumirea hotelului și principalele obiective turistice din oraș, precum și întrebarea „cât costă?”

Am și folosit-o. Șoferii de taxi nu cunoșteau nicio limbă străină și singurul mod de a ne înțelege cu ei era să le arătăm cu degetul pe foaie.

Am văzut acolo și un port. Danele, instalațiile portuare și depozitul de containere aveau în total dimensiunile unui oraș ca Tel Aviv! China exportă masiv acum în toată lumea…

În ultima vreme, mass-media și diversele site-uri de pe Internet ne informează despre succesele extraordinare ale Chinei. Hong Kong a fost retrocedat Chinei la 1 iulie 1997, după 156 de ani de stăpânire britanică. 

Republica Populară Chineză deține azi o uluitoare rețea de poduri, construcții rutiere și căi ferate cu trenuri ultra-rapide care se deplasează cu multe sute de kilometri pe oră. Amintesc linia de cale ferată Beijing-Lhasa, capitala Tibetului, acum chinez, lungă de peste 5000 de km. Trenurile sunt prevăzute cu vagoane presurizate pentru că traversează altitudini mari, unde aerul e rarefiat. În fine menționez o prolifică industrie militară și aviatică. Pakistanul a comandat 170 de  avioane de luptă J-10C construite în China. Proiectul J-10C a fost construit după tehnologia și designul avioanelor israeliene Kfir!

Probleme militare și politice? În China există o regiune uigură. Cei peste zece milioane de uiguri, musulmani suniți, sunt prigoniţi din cauza religiei şi a tendinţelor lor separatiste. Potrivit asociaţiilor occidentale pentru drepturile omului, circa un milion de uiguri sunt internaţi în centre de detenţie.

În plus, China vrea Taiwanul, dorință neacceptată nici de guvernul insulei, nici de administrația Statelor Unite… Sperăm să fie pace!

Theodor Toivi