Apropierea artiştilor plastici de teatru este aşadar firească şi ilustrarea acestuia în lucrările lor era de aşteptat. Înfăţişat uneori ca o oglindă socială, purtător de spirit şi mesaj, alteori romantic şi emoţional sau satiric – distractiv, credincios formulei cu “o mie de feţe”, teatrul a prilejuit tot atâtea faţete la îndemâna artiştilor plastici.
O definiţie a teatrului nu aş risca…E destul că pentru noi teatrul înseamnă spectacole în care actorii reprezintă personaje privite de public din afară, într-un timp şi spaţiu bine delimitat. Există teatru de comedie, de dramă, de pantomimă, tragi-comedie, teatrul absurdului, improvizaţii, stand up, spectacole concerte, de operetă, operă, teatru de umbre, de marionete, de stradă … Fapt este că acum există facultate de teatru şi istoria artelor (interesanta apropiere) şi că teatrul are un rol important în proiecte educaţionale, în dramo-terapie, în artele independente.
Apropierea artiştilor plastici de teatru este aşadar firească şi ilustrarea acestuia în lucrările lor era de aşteptat. Înfăţişat uneori ca o oglindă socială, purtător de spirit şi mesaj, alteori romantic şi emoţional sau satiric – distractiv, credincios formulei cu “o mie de feţe”, teatrul a prilejuit tot atâtea faţete la îndemâna artiştilor plastici.
Auguste Renoir:
Eva Gonzales a fost eleva pictorului Eduard Manet, una din cele trei pictoriţe franţuzoaice impresioniste, alături de mai cunoscutele Mary Cassatt şi Berthe Morisot. Tabloul ei “O lojă la teatrul italian” este expus la Muzeul Orsay din Paris.
Iată şi o pânză de Jean Beraud şi el impresionist, dar de altă factura. Subtil satiric, discret umorist, s-a inspirat din viaţa parizienilor în perioada Belle Époque. Tabloul lui “Reprezentaţie la Teatrul de varietăţi” ilustrează perfect concepţia sa.
O cu totul altă interpretare are pictorul Vladimir Kozlov. El şi-a stilizat personajele, le-a pictat în mai multe planuri suprapuse, în care figurează diverse momente ale existenţei, punându-le să apara pe o scenă imaginară. El introduce conceptul spiritual în spectacol şi, implicit, în pictură, conferind culorii un rol de focalizare şi explorare.
În sfârşit, israeliancă Ana Zarnitzki sintetizează parca rolul teatrului în cotidian, înfăţişând diferite aspecte ale scenei şi ale vieţii. Tabloul ei exprimă în imagini ceea ce, în urmă cu sute de ani, spunea marele Will într-o replică memorabilă: Lumea e o scena şi noi toţi suntem actori…
