Progresiștii radicali somează Israelul prin manifestații violente să înceteze imediat ofensiva militară din Gaza și să încheie urgent un armistițiu cu Hamas. Aceiași progresiști neînduplecați susțin „războiul împotriva lui Putin” până la ultimul soldat ucrainean și fac presiuni asupra „regimului democrat al lui Zelensky” ca nu cumva să încheie un armistițiu cu diavolul de la Kremlin.

Superbă dublă măsură, ce sminteli ale rațiunii elementare.

În timpul unor asedii prelungite din istoria modernă precum cele ale Leningradului, Budapestei, Berlinului, Mosulului, Mariupolului sau Bahmutului, populația civilă s-a refugiat cu lunile în adăposturi subterane și armata a apărat orașele încercuite. În Gaza este exact invers: armata teroriștilor Hamas se ascunde în tuneluri și catacombe, iar propria populație civilă este utilizată în mod criminal ca scut viu.

Nu vă faceți iluzii, dragi porumbei ai păcii, stângiști, internaționaliști, anti-apartheid, politically correct, BLM, woke și alte ingrediente umane de ocazie: Free Palestine now! înseamnă suprimarea Statului Israel, ștergerea lui de pe hartă, aruncarea evreilor în mare, adică un nou genocid.

Dacă Israelul, avanpost al civilizației occidentale iudeo-creștine va cădea, va urma atacul furibund și generalizat al islamismului extremist împotriva Europei, SUA și al celorlalte state democratice din lume, în fond împotriva creștinismului.

Fereastra de oportunitate. După modesta mea părere, Israelul are acum o fereastră de oportunitate care se va închide rapid, în cel mult trei luni, sub presiunea marilor puteri, a SUA în primul rând, a statelor arabe radicale, dar și a opiniei publice pro-islamice din întreaga lume.

Israelul a mobilizat aproape patru sute de mii de combatanți, din care mai mult de jumătate se află la granița de nord cu Libanul și Siria pentru a contracara un eventual atac masiv inițiat de Hezbollah la comanda Iranului.

O parte din efectivele militare se află în Cisiordania, unde Hamas și-a înfipt adânc rădăcinile și creează baze teroriste în mijlocul populației civile și al taberelor de refugiați, exact după schema terorist-militară din Gaza. Dacă s-ar organiza alegeri libere în Cisiordania acum, după modelul celor din Gaza din 2006, cu certitudine Hamas le-ar câștiga și ar detrona democratic actuala Autoritate Palestiniană coruptă, slăbită, aflată pe un drum politic și militar înfundat, condusă de octogenarul președinte Abu Mazen, nepopular și total depășit de realitate. După lecția tragică din Gaza, la ora actuală, armata israeliană efectuează raiduri continue împotriva celulelor teroriste în curs de consolidare. În Cisiordania avem de-a face cu o nouă Gază, dar deocamdată sub obroc.

Recent s-a deschis un nou front în extremitatea sudică a țării, în jurul portului Eilat de la Marea Roșie, aflat deja sub tirurile regimului Houthi, aliați de nădejde ai Iranului.

În consecință, pentru atacul terestru din Gaza armata israeliană dispune de cel mult 40% din efective. Deocamdată s-a reușit ruperea în două a fâșiei și curățirea în mare parte a nordului enclavei de teroriștii Hamas. Steagul israelian flutură pe malul mării în Gaza și lângă taberele de refugiați Beit Hanoun și Jabalia. Actualmente, luptele se desfășoară în Gaza City, fortăreața centrală a Hamas, în jurul spitalului Shifa și al universității Al Quds.

Marea provocare pentru Israel o reprezintă orașul subteran din fâșia Gaza cu peste 500 km de tuneluri, depozite, dormitoare, centre de comunicații și adăposturi din care se lansează miile de rachete spre Israel. Se speră că forțele speciale israeliene vor reuși să frângă și să lichideze definitiv forțele Hamas din fâșia Gaza, bineînțeles cu ajutorul continuu și atacurile punctuale ale aviației, al helicopterelor de atac, al dronelor și al avioanelor robot. Se va vedea în curând dacă tehnologiile de distrugere ale tunelurilor de la gurile lor sau din lateral vor putea să le nimicească, împreună cu teroriștii din interiorul lor. Anihilarea tunelurilor poate curma însă viețile celor cca 240 de captivi israelieni, nemaivorbind de sutele de prizonieri cu cetățenie dublă sau străină, eveniment care ar declanșa proteste virulente în Israel și nu numai.

Este clar că după momentele de derută și după reacția întârziată la invazia din 7 octombrie, armata israeliană și-a reintrat în ritm și formă și acționează eficient, cu mare forță și cu pierderi relativ scăzute, demn de una din armatele cele mai redutabile ale lumii.

Există câteva impedimente clare cu privire la prelungirea atacului terestru în Gaza:

*soarta celor 240 de captivi israelieni, a celor cu cetățenie dublă sau internațională.

*soarta celor două sute de mii de transferați israelieni din zonele de conflict din jurul fâșiei Gaza și din nord, de la granița cu Libanul, care vor dori să ducă o viață normală și să se întoarcă la casele lor.

*ridicarea numărului de militari căzuți sau răniți în lupte, realitate la care opinia publică din Israel are o sensibilitate deosebită.

*apropierea alegerilor din SUA și constrângerea administrației Biden de a repurta un succes diplomatic în Orientul Apropiat, în contextul în care sprijinul pentru războiul din Ucraina nu mai poate fi susținut decât într-o măsură redusă, iar cel pentru Israel trebuie mărit considerabil pentru a susține o victorie militară parțială a Statului Evreu.

*radicalizarea progresivă a statelor arabe radicale, a Iranului, a Turciei, respectiv a opiniei publice islamice din statele musulmane moderate precum Iordania, Egiptul, Arabia Saudită sau statele din Golful Persic.

*escaladarea unui conflict prelungit chiar din cauza unei erori operative, care ar presupune intrarea într-un război regional deosebit de sângeros a Hezbollah, a milițiilor pro-iraniene din Siria și Iraq și însuși a Iranului.

*radicalizarea minoritaților arabe și islamice din SUA și Occident care ar putea declanșa un adevărat război civil în statele respective și un șir nesfârșit de atacuri antisemite violente.

*epuizarea resurselor de apărare, financiare și economice ale Israelului în susținerea unui efort de război prelungit.

Despre un viitor mod de administrare al Gazei după sperata înfrângere a Hamas voi scrie în numărul următor.

Din păcate Israelul n-a reușit să câștige pacea. Din această cauză e constrâns să câștige războaiele repetate de până acum.

George Vigdor