Ceea ce mintea nu-și amintește, sufletul nu uită niciodată
(autor necunoscut)
Pasiunea mea pentru parfumuri a început în urmă cu 12 ani, iar relația pe care o am cu ele este una foarte personală. Rar cumpăr un parfum înainte de a-l purta pe piele câteva ore bune. În viziunea mea, parfumurile sunt asemenea oamenilor, am nevoie să-mi petrec timp cu ele pentru a le cunoaște, a le înțelege. După ce ne împrietenim, devin companionii mei de suflet zi de zi.
Pentru mine, alegerea unui parfum ține foarte mult de starea psiho-emoțională și pentru că fiecare parfum din colecția mea este atent selecționat, cu excepția celor pe care nu le pot testa în magazinele de profil, fiecare are propria lui poveste, mă transpune într-o anumită stare, îmi trezește o emoție, o amintire, o imagine care îmi declanșează în suflet anumite trăiri. Văd obiecte, culori, plante, peisaje, lumină și întuneric. Pentru mine parfumul este terapie, este evadarea din mundan, este proiecția unui viitor pe care doresc să-l trăiesc. În mintea mea se nasc scenarii, povești, personaje. Am o memorie olfactivă foarte pronunțată și asociez aroma parfumului cu anumite perioade și oameni din viața mea.
Cum lumea mea interioară devine din ce în ce mai complexă, și colecția de parfumuri a crescut. Sunt parfumuri pe care le port doar în anumite anotimpuri, anumite luni din an, doar când e soare, plouă sau e o anumită temperatură afară. Pe unele dintre ele le port rar: L’Heure Bleue și Mitsouko Guerlain, Aromatics Elixir Clinique, Eden și LouLou Cacharel. Sunt parfumuri puternice, complexe și cu caracter. Trebuie să poți “să le faci față”, altfel “te poartă” ele pe tine.
L’Heure Bleue – Ora Albastră. Eu i-aș spune Ora Violetă, violetă precum nuanța cerului la apus de soare…
E o seară de primăvară târzie. Sunt în camera cu biblioteca, în așteptarea prietenilor mei. E liniște. Pentru câteva clipe las gândurile să-mi treacă prin minte nestingherite, ca un freamăt de fundal aproape imperceptibil. Căldura emanată de corpul meu intensifică și deschide notele parfumului. Pe pielea mea, o aromă condimentat-vanilată se amestecă cu mireasma florilor mov și a lemnului de santal. Heliotropul din compoziție îmi trezește nostalgia. Simt cum dintr-o dată mă cuprinde dorul, dorul de cineva, de o anumită perioadă de timp, de un alt stil de viață. În minte mi se naște o imagine: sunt într-o încăpere mare, cu tavan înalt și cu geamuri lungi și înguste. Văd tablouri în ulei. Nunaţele lor estompate de timp colorează pereții de un galben pastelat. De o parte și de alta a geamului se află un scrin vechi și un fotoliu îmbrăcat în stofă vișinie. Totul emană căldură și calm, dar în același timp austeritate și reținere. Lumina apusului de soare încă mai atinge parchetul din lemn dindărătul draperiilor grele din catifea. Ce frumos era odată… Odată când? Nu-mi aduc aminte. Poate într-o altă viață… Sau e doar visul unei vieți neîmplinite? Sentimentul puternic stârnit de aroma parfumului amestecă în mintea mea fragmente de imagini pe care încerc să le așez într-o ordine coerentă și să fixez amintirea în timp, dar nu reușesc; mireasma parfumului mă învăluie ca o ceață liliachie.
Sunetul soneriei mă trezește din visare, părăsesc camera și mă îndrept spre ușa de la intrare. Ce seară minunată ne așteaptă! Ca o fantasmă, aroma parfumului care încă mai plutește în bibliotecă, dispare. Pe curând, Oră Albastră…
Creația parfumierului Jacques Guerlain, L’Heure Bleue, a fost lansată în anul 1912. Compoziția sa cuprinde note de început: anason, neroli, coriandru, bergamotă, lămâie; note de mijloc: heliotrop, garoafă, violetă, cuișoare, neroli, ylang-ylang, trandafir bulgăresc, iasomie, orhidee, tuberoză; note de final: iris, vanilie, benzoin, lemn de santal, boabe de tonka, mosc, vetiver.
De-a lungul anilor am înțeles că plăcerea mea de a purta parfumuri este și va rămâne mereu o parte esențială în existența mea. Experiențele de viață și trăirile interioare mi-au modelat în timp preferințele olfactive și m-au determinat să folosesc parfumuri originale și deosebite care mă definesc.
Lidia Gomboşiu
5 Comments
A purta un parfum, a te asorta cu ”ora” lui poate deveni o artă. Una dintre prietenele mele, o doamnă distinsă, știa să-și poarte cu eleganță parfumurile…..mai multe….cele care i se potriveau pigmentului pielii, în funcție de starea ei de spirit, de ambientul în care dorea să se scalde și, desigur, de ora zilei, de soarele sau norii de pe cer sau de dorința de a-l împărtăși cu cei din jur. Minunată împărtășire de senzații…..Mulțumesc, Lidia Gomboșiu.
Aveți perfectă dreptate, stimată doamnă Lidia Gomboșiu! Parfumul definește persoana/ femeia.
Nu-mi imaginez viața fără parfum/ parfumuri – fie corporal sau de interior (locativ).
Declanșează memoria? Oh, da! Proust a creat volume pe această temă.
Rar se întâmplă, ca cineva să deschidă intrarea la propriul sine și să descire atât de precis ceeace găsește acolo : imagini, tablouri, timpuri, persoane…și mai ales pe sine .
Asemenea unui vis , care se cere povestit !
Minunat dragă Lidia !
Ora Albastră mi-a oferit câteva minute de lectură, foarte plăcută.
Folosirea unui parfum este considerată un detaliu, dar d-voastră reușiți să-l faceți definitoriu plus declanșator de vise minunate. Frumos!