Ziua de luni, 4 noiembrie 2024, a fost memorabilă în Israel. În acea zi, pe la ora 8 seara, prim-ministrul Netanyahu a anunțat că îl concediază pe ministrul apărării Yoav Galant. O răfuială veche, de mai bine de doi ani, între ei se încheia cu demiterea celui din urmă, acuzat de toate eșecurile Israelului din ultimele luni și, mai ales, de eșecul din acea fatidică zi de 7 octombrie. Cât despre succese, știm deja cine și le atribuie.

Dar în acea zi s-a petrecut încă un eveniment important. A fost ziua alegerilor din America și în acea zi, la ora 21, când în America alegerile erau în toi, pe canalul 14 al televiziunii, canalul „bibist”, a apărut prezentatorul „de curte” al lui Netanyahu, Yinon Magal, purtând pe cap șepcuța MAGA de culoare roșie.

„Sunt ziarist, nu am voie să vă influențez cu cine să votați. Nu pot să vă spun dacă să votați cu Donald sau cu Trump“, a spus el atunci, în aplauzele asistenței.

Dar ca să fim cinstiți, nu doar Yinon Magal și nu doar canalul 14 l-au preferat pe Donald Trump, ci și o mare parte a israelienilor care nu urmăresc acest canal. Mulți dintre noi am pus jetoanele pe lipițanul roșu în defavoarea calului negru progresist (scuze pentru mica lipsă de corectitudine politică), pentru că Israelul, la fel ca o mare parte din America, se cam săturase de neomarxismul reprezentat de o anumită aripă a Partidului Democrat. De fapt, Israelul a fost singura țară în afara Statelor Unite în care la orice oră ai fi făcut sondaj de opinie, Trump ar fi obținut victoria.

Dar politica americană are un bug: îți lasă doar două opțiuni și atunci e foarte ușor să sari peste cal și să te trezești tăvălit în noroi. Este exact ceea ce s-a întâmplat acum două zile, când la Adunarea Generală ONU¹ , Israelul a votat alături de alte „democrații” precum Bielorusia, Coreea de Nord și Burundi, în favoarea Rusiei, aceeași Rusie care a refuzat să condamne atacul Hamas din 7 octombrie.

Sunt unii care spun că Israelul a votat astfel pentru că și Ucraina ar fi sprijinit niște rezoluții anti-israeliene. Dar politica nu este concursul Eurovision, unde îi acorzi unuia deux points ca să le primești înapoi câteva minute mai târziu. În plus, Rusia duce astăzi o politică mult mai anti-israeliană decât Ucraina.

Alții spun că Israelul nu avea încotro, că atunci când ai un singur prieten, nu ai de ales și trebuie sa te aliniezi cu el. Dar și pe vremea lui Barrack Obama, America era singurul aliat al Israelul și cu toate acestea Bibi a știut să-l înfrunte la nevoie.

Sunt și unii care cred că alianța dintre Donald și Bibi ar fi necesară pentru eliberarea ostaticilor israelieni. E adevărat, președintele Trump a avut o contribuție importantă și trebuie să-i acordăm tot creditul. Dar aceeași propunere a fost pe masă și în luna mai și atunci Bibi a refuzat-o, susținând că în acest caz și-ar pierde coaliția. Acesta e un neadevăr, căci membrii opoziției, Lapid și Gantz, au anunțat public ca îi vor asigura o plasă de siguranță. Dacă problema ostaticilor i s-ar fi părut atât de importantă, Bibi ar fi apelat la ei. Dar, din păcate, pentru el problema eliberării ostaticilor era secundară. Pe primul loc se află conflictul lui cu sistemul de justiție și pentru asta are nevoie de Smotrich, la fel cum Smotrich are nevoie de Bibi.

Adevărul este că nimeni nu l-a mânat pe Bibi în brațele lui Trump. La fel ca la Oficiul de Stare Civilă, Bibi a intrat în această căsătorie cu repetiție de bunăvoie și nesilit de nimeni.

Și totuși, ce îl motivează pe Bibi să satisfacă toate capriciile lui Donald? Ca fire, cei doi sunt complet diferiți. Bibi este un om al cărții, pe când Donald a fost foarte rar văzut citind o carte. Bibi este în general un om politicos, care nu ar jigni o femeie, pe când Trump e misogin. Bibi este inteligent, cu un IQ foarte ridicat, pe când Donald este un grobian cu o inteligență cel mult medie.

Dar… Trump și Netanyahu au astăzi aceeași scară de valori – sau anti-valori, depinde din ce unghi privești. Amândoi detestă elitele liberale. Amândoi urăsc sistemele de justiție. Trump a fost deja condamnat, Bibi are trei procese pe rol. Niciunul din ei nu simpatizează Europa, mai ales emisfera ei vestică – Trump din pricina Alianței NATO care îi consumă fonduri, Bibi din pricina Tribunalului de la Haga (și aici i-aș da dreptate). Amândoi vor să introducă în structurile militare cât mai mulți oameni loiali. Șeful statului major al armatei israeliene, un om onest, și-a recunoscut greșelile și și-a dat demisia. Bibi însă va face din el un țap ispășitor. După aceeași logică, Bibi ar vrea să-l demită și pe șeful serviciilor de securitate internă, în vreme ce tot el refuză cu încăpățânare orice idee de înființare a unei comisii de anchetă a masacrului din 7 octombrie.

Într-un singur domeniu Netanyahu nu doreşte să semene cu Trump. El nu are nevoie de un Departament de Eficiență. Un astfel de departament ar observa imediat că în guvernul lui Bibi există cel puțin cinci ministere inutile, dar foarte folositoare pentru coaliția lui Bibi.

Drumul spre dictatură ar putea fi pavat cu bune intenții – spune istoricul Yuval Harari. El nu începe cu o prezentatoare care anunță zâmbind la televizor: „De mâine seara la ora 20, instaurăm dictatura.” Ea se instalează pe nesimțite, zi de zi, ceas de ceas, prin limitarea prerogativelor sistemelor de justiție și înlocuirea oamenilor competenți cu oameni loiali. Dictatorii moderni nu mai poartă șepci muncitorești, ei sunt de fapt niște democrați îmbrăcați în costum Prada și cu cravată de mătase, roșie sau albastră, după caz.

În 4 noiembrie, Israelul a pariat pe calul câștigător. Dar se pare că pariul cu moralitatea l-am cam pierdut. Singura consolare ar fi că l-au pierdut și alții.

George Schimmerling

https://x.com/UN_News_Centre/status/1894064279902437688Sursă fotografie

1. Rezoluţia Ucrainei votată în 24 februarie 2025https://romania.europalibera.org/a/consiliul-onu-adopta-rezolutia-ue-si-a-ucrainei-la-trei-ani-de-invazie-ruseasca-93-de-voturi-pentru-18-impotriva-si-65-de-abtineri/33326356.html; https://news.un.org/en/story/2025/02/1160456 ↩︎