Zilele trecute familia, prietenii și colegii din Forumul B´nai Brith ”Moses Rosen”, foști colegi de muncă, l-au condus pe ultimul drum pe inginerul José Iacobescu (1932-2025), ani de zile președintele acestei organizații, dispariția lui fiind echivalentă cu pierderea unor valori, altele decât memoria supraviețuitorilor care dispar unul câte unul. José a fost un adevărat creator de valori legate de promovarea relațiilor cu Israelul și cu evreimea din lume, în acest caz prin activitatea extraordinară pe care a depus-o pentru reînvierea B´nai B´rith din România, reușind să-l plaseze în primele rânduri ale organizațiilor B´nai B´rith din Europa și din lume.

Ar fi multe de spus despre realizările economice ale inginerului Iacobescu, înființarea după 1990 a Camerei de Comerț și Industrie România-Israel și despre extinderea acestei activități pentru care a primit aprecieri, medalii, distincții. Cine urmărește Facebook sau WhatsApp a putut vedea sutele de ferparuri care îi scot în evidență meritele în acest domeniu. Dar eu vreau să mă refer la cei peste 15 ani petrecuți ca președinte al B´nai Brith România.

Chiar dacă nu el a fost cel care a reînființat loja din București după 1990, ci alte personalități din viața evreiască, printre care acad. Nicolae Cajal, nu exagerez când afirm că a fost unul dintre cei mai buni președinți de-a lungul istoriei acestei organizații, cu toții personalități remarcabile. Timp de cincisprezece ani, B’nai B’rith România a fost o organizație activă cu programe de excepție. ”Podurile Toleranței” au deschis istoria evreilor din România către lume, dar nu s-au limitat la atât, ci au implicat diverse minorități, depășind scopul inițial. Sufletul, inițiatorul, realizatorul acestei serii de evenimente a fost José Iacobescu. Desigur, mulți l-au ajutat, au venit cu idei, i-au fost alături, dar fără prezența și entuziasmul lui, ele nu ar fi devenit de nivel european, ci ar fi rămas doar la nivelul imaginat inițial, de către B´nai B´rith Europa, un conglomerat local de manifestări evreiești, cum erau multe altele. 

Am asistat cu toții, uneori neîncrezători în succes, la eforturile lui José Iacobescu. Și dacă totul a ieșit cum trebuie, s-a datorat personalității lui, puterii lui de convingere, alimentată de credința neclintită în valorile evreiești, în valorile oferite de B´nai B´rith. Nimeni nu-i putea rezista lui José, toate ușile îi erau deschise. La prima vedere slăbuț și modest, s-a dovedit puternic și neclintit ca o stâncă.

Îl plâng pe José Iacobescu pe care l-am iubit (asta știa și Ioana, partenera lui mult iubită, fără de care nu și-ar fi putut realiza toate planurile), conștientă că nu voi mai întâlni un astfel de om.

Mama mea avea o vorbă pentru oamenii care făceau bine: ”O să stai la picioarele lui Dumnezeu”. Sunt convinsă că lui José i s-a rezervat un loc.

Foto credit: Ioana Niţescu

Eva Galambos