Primarul proaspăt ales, Zohran Mamdani, care își va începe activitatea la 1 ianuarie 2026, este cel de al 111-lea în această funcție, de la Thomas Willett încoace, cel dintâi ocupant al acestui post, în1665.
De-a lungul anilor, New York-ul a fost poreclit în mai multe moduri, ca de pildă: Gotham, Orașul care nu doarme niciodată, Orașul Imperiu, atribuindu-i-se şi cunoscuta butadă: City so nice, they named it twice[1]. Cu toate acestea, numele cel mai înrădăcinat în imaginația publicului rămâne Big Apple[2].
Progresul major în domeniul politic sau economic poate inspira alte calambururi, mai ales în rândul jurnaliştilor creatori de titluri cât mai şocante. Cei de la New York Post par să fi fost mai consecvenţi în ceea ce priveşte titlurile ingenioase și ireverențioase de pe prima pagină. De pildă, atunci când guvernul federal a refuzat să ajute New York-ul în fața falimentului din anii ’70, Post a intrat în istorie cu titlul: Ford to City: drop dead![3]. Și cine ar putea uita replica morbidă care a urmat descoperirii unui trup decapitat într-un bar dubios: Headless body in a topless bar[4].
După actualele alegeri pentru primăria New Yorkului, New York Post a găsit un titlu de răsunet, glosând pe marginea celei mai cunoscute porecle a oraşului: The Red Apple. Pe pagina întâia a ziarului apare Mamdani, cu Secera şi Ciocanul. Noua poreclă a oraşului (Mărul cel roşu) este scrisă cu litere roşii, de o şchioapă, şi sub ele textul: On your Marx, get set,…[5] – o parodiere a comenzii de start într-o competiţie sportivă.
Această găselniţă a prins atât de bine încât, după cum se dovedeşte în link-ul de mai jos, ea este deja comercializată pe e-bay.
Noul primar al New York-ului, născut în Uganda din părinți indieni expulzați de Idi Amin și având o diplomă în studii africane, era practic necunoscut înainte de a-și lansa campania electorală. Cum se explică oare acest rezultat? Au contribuit, fără îndoială, o serie de factori, dintre care mulți sunt legați de presiunile economice cu care se confruntă generațiile tinere.
Eu cred, însă, că este greu de ignorat legătura dintre victoria sa categorică și valul alarmant de antisemitism care a izbucnit în campusurile universitare.
Numeroși comentatori au încercat să analizeze motivele pentru care tinerii sunt atraşi de sistemele politice dovedite perdante de-a lungul istoriei. Mai ales în societățile prospere, în vidul creat de o educație deficitară și de lipsa unui scop în viață, apare deseori tendința de a da vina pe alții pentru problemele sociale și convingerea că propriile idei asupra „dreptății” trebuie impuse tuturor. Pe de altă parte, apare şi influenţa unor grupuri bine organizate, gata să finanțeze, să mobilizeze și să alimenteze tulburările sociale. Am aflat recent că există chiar organizații care „închiriază” protestatari pentru orice fel de manifestație, chiar dacă nu sunt întotdeauna aducătoare de profit.
Toate acestea s-au coagulat într-o frenezie ideologică de masă, reunind comunitățile marginalizate care caută să câștige mai multă vizibilitate și relevanță. În acest climat, lipsa de calificare a candidatului a devenit secundară, în faţa sloganurilor și promisiunilor nerealiste.
Iată câteva din luările de poziţie bine cunoscute ale primarului ales, Zohran Mamdani:
– Sprijin pentru BDS
– Solicitarea de reducere a finanțării poliției
– Afirmația că SUA finanțează genocidul din Gaza
– Etichetarea Israelului drept stat „de apartheid”
– Definirea Israelului ca entitate colonialistă
Înainte de a analiza reacția diverselor segmente ale populației, aș dori să menționez că una dintre primele „realizări” ale lui Mamdani, chiar înainte de a-și prelua mandatul, a fost că, îmbrățișând antisemitismul și anti-sionismul, a divizat Partidul Democrat într-un mod asemănător crizei actuale din Partidul Republican, provocate de propria sa aripă extremistă antisemită. Deși este prezentat în mass-media ca pro-palestinian și critic al Israelului, anti-sionismul său constă, de fapt, în negarea dreptului la existenţă al statului Israel, nu susține nici măcar varianta coexistenţei a două state. A avut o întâlnire preliminară cu mai mulţi rabini și, potrivit unuia dintre ei, au plecat îngroziți de ceea ce auziseră de la candidat.
Potrivit unor comentatori, succesul electoral al lui Mamdani este rezultanta mai multor factori:
– În primul rând, a reuşit să energizeze minoritățile musulmane și sud-asiatice din New York.
– S-a adresat tinerilor care se luptă să-şi trăiască „visul american”, promiţându-le reducere substanțială a costului vieții din oraș, ceea ce i-a adus voturi şi din comunitățile de culoare și latino. Mulți dintre ei au votat pentru o platformă care includea: ocrotirea tuturor copiilor, indiferent de starea economică a familiilor din care proveneau, transport public gratuit şi îngheţarea chiriilor pentru circa două milioane de chiriași.
– A fost sprijinit şi de un segment al populației care nu trăia în sărăcie, ba chiar se descurca foarte bine. Potrivit New York Times: „De la alegeri, brokerii puterii din New York – din domeniul imobiliar și financiar, precum şi Partidul Democrat local – încearcă să înțeleagă cum de a putut fi ales un socialist democrat în centrul global al capitalismului, cu sprijinul unor oameni care aparent se descurcă destul de bine în acest sistem.”
– Schimbările demografice din oraş au constituit un alt factor important. Chiar dacă imigraţia era prezentă începând din anii ’80, în ultimul timp ritmul ei a crescut considerabil. În trecut, majoritatea covârșitoare a populației orașului New York era alcătuită din persoane aparținând comunităților italiană, evreiască și irlandeză. Astăzi aceste grupuri reprezintă mai puțin de 50%[6].
Analizând distribuția votanților lui Zohran Mamdani se observă că l-au votat 80% dintre tinerele cu vârsta cuprinsă între18 și 29 de ani, 57% dintre cei cu diplomă de licență și 67% din comunitatea LGBTQ[7].
Și desigur, după cum era de așteptat, revista New Yorker a avut o caricatură amuzantă pe această temă: așteptând la coadă să voteze, un tip îi mărturisește prietenului său: “Bineînțeles că votez pentru el, soacra mea a spus că dacă iese el atunci, ea părăsește orașul”.
Închei cu o fotografie pe care am făcut-o la o paradă (vă invit să ghiciţi unde) care arată că ispita unei ideologii, care nu demult era condamnată pentru tiranie împotriva propriei populaţii, renaşte şi are tendinţa de a creşte.
Vladimir Brunstein
[1] Un oraș iubit de lume, care i-a dat două nume
[2] https://www.libertatea.ro/lifestyle/new-work-porecla-the-big-apple-4035994
[3] Preşedintele Ford către oraş: N-ai decât să crapi!
[4] Trup fără cap într-un bar deocheat.
[5] „Pentru Marxul vostru”, joc de cuvinte cu sintagma „On your marks”: pe locuri, fiţi gata, start!
[6] (https://www.frontpagemag.com/the-fall-of-new-york-city-in-8-charts/)
[7] info@tabletmag.com
