Număr vizualizări 19 ori

Aluzia e clară, mă gândesc la romanul lui Jules Verne, Ocolul Pământului în 80 de zile.  Autorul avea o idee foarte clară despre posibilitățile de călătorie din vremea lui (romanul a apărut în 1873).  Și într-adevăr acestea s-au îmbunătățit simțitor.  Odată cu perfecționarea mașinii cu abur, rețeaua de căi ferate s-a extins într-un ritm uluitor, corăbiile cu pânze au fost înlocuite de vapoare cu aburi, călătoriile au devenit mai rapide, mai confortabile, domnea o atmosferă de optimism, totul părea posibil… Și cu 16 ani mai târziu, recordul (fictiv) al lui Jules Verne a fost bătut de unul cât se poate de real și încă de o femeie călătorind singură, lucru foarte neobișnuit pe atunci.  Dar era și o femeie cât se poate de neobișnuită: Nellie Bly (1864 – 1922).

Numele ei real era Elizabeth Jane Cochran.  S-a născut într-un capăt de lume, în Pennsylvania, într-o familie destul de înstărită, dar a avut o copilărie foarte grea, după ce a rămas orfană de tată la doar șase ani.  Și cum tatăl a avut două soții și o droaie de copii, moștenirea s-a împărțit până nu a rămas practic nimic.  De nevoie, mama s-a mutat la Pittsburg și s-a recăsătorit, dar al doilea soț era bețiv și violent.  În aceste condiții, Elizabeth a înțeles de la o vârstă fragedă că nu trebuie să depindă de toanele unui bărbat, ci să se descurce singură.  Și-a găsit un post ca ziaristă, dar nu a fost simplu, mai ales că nici studii nu avea – după un semestru la școala de învățători a fost nevoită să renunțe din lipsă de bani.

În 1885 ziarul The Pittsburg Dispatch a publicat un articol care susținea că femeile nu sunt bune decât să nască copii și să îngrijească de casă.  Elizabeth a trimis o scrisoare la redacție, argumentând cu patimă că femeile ar putea face mult mai mult, dacă li s-ar da posibilitatea.  În baza acestei scrisori, ea a fost primită la ziar și a scris o serie de articole pe teme sociale, de exemplu despre condițiile grele în care munceau femeile și copiii.  Cu această ocazie a adoptat și pseudonimul Nellie Bly (titlul unui cântec la modă pe atunci).  Evident că aceste teme nu erau pe placul tuturor și ea a fost transferată la rubrica mondenă, unde „nu putea face niciun rău”.  Dar pentru ea a fost un motiv suficient ca să-și dea demisia și să se angajeze la ziarul New York World, devenind una din primele jurnaliste de investigație.

Pentru a mări tirajul ziarului, Nellie Bly a propus să facă o călătorie în jurul lumii, pe urmele romanului lui Jules Verne, de fapt prima încercare reală de a face o asemenea călătorie și, pe cât posibil, de a o face și mai repede.  Editorul nici nu a vrut să audă: o femeie singură?!?  Va trebui să o însoțească un bărbat!  Desigur că o să-și ia prea multe bagaje.  Și apoi cum o să se descurce fără limbi străine?  Poate că ar fi mai bine să trimită un bărbat?  Nellie l-a amenințat: dacă trimite un bărbat, ea o să-l întreacă, dar… în slujba unui alt ziar!  Discuțiile au durat un an întreg, dar până la urmă Nellie l-a convins.  În 14 noiembrie 1889, ea s-a îmbarcat pe pachebotul Augusta Victoria și a pornit la drum.

Itinerarul ei a fost cam același ca al lui Phileas Fogg din romanul lui Jules Verne, doar că nu a pornit din Londra, ci din New York și a preferat să nu traverseze India, ci să o înconjoare făcând escală la Colombo, Sri Lanka.  Dar mai este o deosebire: după ce a trecut Canalul Mânecii, a făcut un ocol ca să-l viziteze pe Jules Verne la Amiens.  Au fost nevoiți să vorbească prin intermediul unui interpret.  (În rest s-a descurcat destul de bine numai cu engleza, datorită Imperiului Britanic „peste care soarele nu apunea niciodată”.)  Au discutat traseul pe care plănuia să-l urmeze și Nellie i-a admirat biblioteca enormă.  A fost foarte impresionată să-l cunoască pe unul din cei mai vestiți scriitori ai vremii. 

La fel ca Inspectorul Fix din romanul lui Jules Verne, Nellie Bly a avut și ea o „piază-rea”.  Revista Cosmopolitan a găsit o altă femeie care să facă aceeași călătorie (dar în sens opus) și să-i conteste recordul: tânăra ziaristă Elizabeth Bisland, recrutată în ultimul moment, a pornit cu două zile mai târziu, în 16 noiembrie.  Întrecerea a fost plină de suspans – exact ce își doreau organizatorii.  Bisland a reușit să bată recordul fictiv al lui Jules Verne, a făcut drumul în 76½ de zile, dar Nellie Bly a câștigat competiția, cu numai 72¼.

De pe drum Nellie Bly trimitea regulat articole la ziarul pentru care lucra – pe baza lor a scris mai târziu cartea Around the World in 72 Days.  (Textul în întregime se află pe Wikisource.) Dar articolele, trimise prin poștă, cu vaporul, ajungeau cu întârziere.  În schimb, pe vremea aceea funcționa deja telegraful și din fiecare port Nellie trimitea o telegramă cu ora sosirii.  Ziarul a organizat o competiție printre cititori: cine reușea să ghicească dinainte ora sosirii, primea ca premiu o călătorie în Europa – era o sumă substanțială, dar circulația ziarului crescuse într-atât, încât nu mai conta!

Suspansul a ajuns la apogeu atunci când ultimul vapor a ajuns la San Francisco cu o întârziere de două zile din cauza unei furtuni în Oceanul Pacific.  Ziarul i-a organizat un tren special cu care a traversat întreg continentul american în mai puțin de trei zile, cu o viteză amețitoare: 60 de kilometri pe oră!

Mai multe amănunte despre peripețiile ei se află aici: https://www.heinzhistorycenter.org/learn/women-forging-the-way/nellie-bly-around-the-world/ , cu numeroase fotografii de epocă; pe mine m-a impresionat faptul că lumea văzută de ea e foarte diferită de cea pe care o cunoaștem astăzi – în afară de Europa și de o parte a Statelor Unite ale Americii, acum 150 de ani nu era practic nimic, marile porturi ale Asiei constau din câteva barăci…

Dacă această călătorie ar fi fost singura ei izbândă, și-ar fi câștigat deja cu prisosință faima, dar, după părerea mea, acesta nu a fost decât un moft, un tur de forță pentru a captiva opinia publică și a genera câștig pentru ziar.  Adevărata ei realizare a fost jurnalismul de investigație și acțiunea ei cea mai temerară a fost să se prefacă că suferă de o boală mintală și să trăiască timp de zece zile într-o casă de nebuni – noroc de directorul ziarului, altfel ar fi putut să-și sfârșească acolo zilele.  După eliberare, ea a demascat situația din instituțiile psihiatrice ale vremii: pacienții erau admiși după o examinare superficială, diagnosticul era adesea fals (o emigrantă care încă nu știa engleza a fost considerată „nebună”), pacienții erau tratați cu cruzime, erau dezumanizați și umiliți și, mai ales, internarea într-o casă de nebuni era de obicei o sentință pe viață, fără drept de apel – și dacă era o eroare, oricum pacientul înnebunea pe parcurs.

Pe urmele acestei „aventuri” a scris o serie de articole pentru New York World, urmate de un volum de mare succes: Ten Days in a Madhouse (Zece zile într-o casă de nebuni).  Cartea a fost ecranizată în mai multe versiuni – am încercat să vizionez una dintre ele, dar nu am rezistat decât până la jumătate.  De fapt, situația era practic neschimbată din Evul Mediu!

A urmat un scandal monstru și ca rezultat spitalele psihiatrice au fost modernizate și tratamentul s-a îmbunătățit simțitor.  Cât despre ocolul Pământului, mijloacele de transport au devenit din ce în ce mai sofisticate, cu avionul drumul se poate face în două-trei zile (ar fi o nebunie, dar și călătoria lui Nellie Bly a fost considerată o nebunie la vremea ei), iar Stația Spațială Internațională înconjoară Pământul cam într-o oră și jumătate.

Hava Oren

Bibliografie:

https://en.wikipedia.org/wiki/Nellie_Bly

https://en.wikipedia.org/wiki/Around_the_World_in_Seventy-Two_Days

https://en.wikipedia.org/wiki/Elizabeth_Bisland#

https://en.wikisource.org/wiki/Around_the_World_in_Seventy-Two_Days

Sursa ilustrațiilor:

1. https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Nellie_Bly_2.jpg H. J. Myers, photographer, Public domain, via Wikimedia Commons

2. https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Pittsburgh_Dispatch_Building.jpg Armor, Feuerhake & Co. Lithographers, Public domain, via Wikimedia Commons

3. https://commons.wikimedia.org/wiki/File:4a15881u.tif?page=1 Johnston, John S., Public domain, via Wikimedia Commons

4.https://commons.wikimedia.org/wiki/File:La_maison_de_Jules_Verne_vers_1894,_vue_ext%C3%A9rieure.jpg  Unknown author, Public domain, via Wikipedia Commons

5. https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Elizabeth_Bisland_circa1891.jpg  Elizabeth Bisland, Public domain, via Wikimedia Commons

6. https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Nellie_Bly_journalist.jpg Historical and Public Figures Collection, Public domain, via Wikimedia Commons

7. https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Nellie_Bly-Mad-House-08.png McD, Public domain, via Wikimedia Commons