De câte ori s-a pus problema eutanasierii câinilor am fost uimit de violența cu care iubitorii de animale se ridicau împotriva omorârii câinilor vagabonzi, animale care deveneau cu timpul periculoase pentru oameni. Dar mi se par oribile scenele în care sunt sacrificați porcii, de Crăciun, sau mieii de Paște. Mi se par scene de cruzime , bizare într-o societate modernă. În România sunt sacrificați anual cca 3,5 milioane de porci și cam tot atâția miei. Un măcel. Dar nimeni nu protestează. În unele țări asiatice câinii sunt omorâți pentru a fi mâncați. Nici o asociație pentru protecția animalelor nu protestează. În general nu ne întrebăm cum sunt sacrificate animalele pe care le mâncăm. În copilăria mea vedeam spectacolul dramatic al găinii căreia i s-a tăiat capul și care se zbate în curte. Acum cumpărăm găinile tăiate și jumulite de pene, gata de a fi fripte, le cumpărăm fără să ne întrebăm cum au ajuns acolo. Ați văzut vreodată o linie industrială de tăiere a găinilor? Mai bine să nu vedeți…
Primul semnal despre fabricile de carne, primul semnal de alarmă care a impresionat opinia publică a fost cartea scriitorului american Upton Sinclair ,”Jungla”. Era concepută ca un roman, dar de fapt era un reportaj despre abatoarele din Chicago, pe atunci orașul cu cele mai mari și mai multe abatoare din Statele Unite. Și din lume ! Condițiile erau îngrozitoare, era o adevărată măcelărie, în sensul măcelăririi animalelor. În plus mii de șobolani mișunau în abator, înfruptându-se din carnea stocată în condiții neigienice, nu existau pe atunci instalațiile de refrigerare cu care suntem obișnuiți acum. Însă, pe măsură ce industria cărnii a evoluat și productivitatea a devenit o obsesie, condițiile de primire și sacrificare ale animalelor au rămas în afara preocupărilor producătorilor de carne procesată. E drept, vitele nu mai erau ucise cu o lovitură a unui topor special ci cu un șoc electric în ceafă, dar o anchetă a Departamentului Agriculturii constata în 1966 că numai o treime din abatoare erau capabile să omoare animalul cu un singur șoc electric.
Ca urmare a campaniei duse de o americancă, d-na Gradin, cca jumătate din abatoarele americane folosește acum un echipament propus de ea. Bovinele intră pe un culoar cu un perete înalt care le împiedică să vadă banda de transport a animalelor deja tăiate. Culoarul are o pantă care face ca animalul ucis să se rostogolească până la linia de procesare. Spațiul în care stau până să urce pe culoarul morții e puternic luminat fiindcă altfel animalele se sperie.Și dacă se sperie…are loc în ele o eliberare de adrenalină, ceea ce face ca ulterior carnea lor să fie tare. În felul acesta bovinele sunt mult mai puțin stresate. Interesant este că d-na Gradin era grav autistă în copilărie și totuși, cu ajutorul mamei ei, a recuperat și a dus o campanie de promovare a soluției ei în peste 200 de abatoare din toată lumea. Jumătate din abatoarele americane și o treime din cele canadiene aplică acum ideile ei. Important în această preocupare pentru confortul bovinelor înainte de uciderea lor a avut și interesul celui mai mare utilizator de carne de vită din lume, lanțul McDonald, care sub presiunea opiniei publice a început din 1996 să controleze condițiile de sacrificare ale animalelor în abatoarele care îl aprovizionau. El a fost curând urmat și de Burger King și KFC. După opinia specialiștilor acest mod modern e mult mai puțin crud decât suferința și moartea animalelor în colții lupilor sau urșilor. Iar noi, oamenii, carnivori din cele mai îndepărtate timpuri, când strămoșii noștri se hrăneau din ce vânau, am ucis totdeauna animalele fără remușcări. Singurele protejate dintre cele ce trăiesc pe lângă casa noastră sunt pisicile și câinii.
Andrei Banc