La noi în casă cartofii franţuzeşti (niciodată nu am ştiut de ce s-o fi numind aşa în româneşte o mâncare simplă căreia ardelenii maghiari îi spun : rakott krumpli, ceea ce s-ar traduce prin cartofi clădiţi straturi) sunt la mare preţ. E o reţetă simplă şi foarte gustoasă pe care o poţi varia după gust.

Se fierb în coajă vreo 6  cartofi (de preferinţă din soiul roz) şi trei ouă. Se lasă să se răcească, se curăţă de coajă şi se taie rondele atât cartofii cât şi ouăle. Apoi se ia un vas termorezistent, se unge cu unt şi se clădesc alternativ câte un rând de felii de cartofi peste care se aşează câte un rând de felii de ouă, punându-se între ele câte un cubuleţ de unt şi puţină sare. Ultimul strat trebuie să fie alcătuit din cartofi, peste care se pune un cub de unt, dar se poate rade şi caşcaval. Apoi vasul se introduce în cuptorul fierbinte şi se lasă până se rumeneşte stratul superior. Se servesc cu multă smântână. Unele gospodine introduc şi câte un strat de rondele de cârnaţi.

Această mâncare simplă, care nu are cum să nu-ţi reuşească, nu prea are haz fără smântână, or în anii „epocii de aur” smântâna lipsea cu desăvârşire, motiv pentru care vreme destul de îndelungată nu am gătit cartofi franţuzeşti, reducând şi mai mult opţiunile meniului din care mai lipseau multe alte alimente, devenite rarităţi.

Salvarea a venit de la o prietenă revenită din Franţa – beneficiase de una dintre rarele burse ale timpului – care mi-a dat reţeta cartofilor  „realmente franţuzeşti” pe care i-am botezat „cartofi ca în Franţa” şi au rămas în meniul familiei până astăzi.

4 – 5 cartofi mari (de preferinţă albi) se curăţă de coajă şi se taie cubuleţe.

2 – 3 ouă se sparg şi se bat bine într-un bol, adăugându-se condimente: sare, boia, piper, nucşoară, mărar tocat după gust

Se unge cu unt o tavă termorezistentă, se introduc în ea cartofii cruzi tăiaţi cubuleţe, peste care se toarnă compoziţia de ouă şi atâta lapte cât să acopere toţi cartofii. Apoi vasul se introduce în cuptorul fierbinte şi se lasă în jur de 40 de minute. De fapt „cartofii ca în Franţa” sunt gata când răspândesc un miros ademenitor.

În final iese un fel de sufleu care se poate tăia felii şi consuma atât fierbinte cât şi rece.

În timpul „epocii de aur” cartofii „ca în Franţa” au înlocuit cu succes cartofii franţuzeşti pentru că se puteau procura atât cartofi, cât şi ouă (pe cartelă) şi laptele venea cu abonament din două în două zile…

Evident că se pot consuma şi cu smântână J).

Andrea Ghiţă