Verișoara mea Ági era cu nouă luni mare decât mine. Eram apropiate, ne jucam mult împreună, eram colege la școală şi la liceu, acasă la Gheorgheni. Suferea de strabism şi, la un ochi, a fost operată cu succes de vestitul doctor Nicolae  Blatt care a propus să-i opereze și celălalt ochi. Şi l-a stricat. Toată viața a suferit din cauza acestei deficiențe. Altfel era bine făcută, mai înaltă decât mine, cu piele mai închisă. De mică se temea de…. pene. Într-atât încât părinții, la plecarea de acasă, era suficient să pună o pană la poartă și Ági nu se apropia pentru a ieși. Era o elevă bună, dar părinții o obligau să tot facă exerciții de scris și matematică în vacanță. Și pe mine, bineînțeles,  când apăream pe la ei pentru a ne juca. Mama mea era împotriva unor asemenea metode de educație, puțin cam spartane, care nu-i plăceau lui Ági. În general nu-i prea plăcea stilul de viață puritan al părinților. În contrast vădit cu viața mai lejeră a familiei Vágó care locuia peste drum, unde veneau musafiri, se plimbau cu trăsura, copiii Edi și Béla luau lecții de pian, mama lor se îmbrăca mai elegant etc. Ar fi vrut să trăiască și ei așa. Dar părinții ei făceau excursii în împrejurimi în loc de invitații (de câte ori m-au luat și pe mine pe munți) citeau mult, erau interesați de probleme sociale, politice (de stânga),  de acțiuni de caritate.Read more…