Cred că nu sunt singura persoană care, aflată în situaţia de a întâlni o personalitate ştiinţifică sau culturală ce a deţinut sau deţine mai multe funcţii importante, rezolvă chestiunea delicată a adresării cu „Domnule/doamnă profesor!, considerând (pe drept cuvânt) că aceasta este calitatea cea mai importantă şi perenă a unui savant sau cărturar. Toate demnităţile sunt trecătoare, dar cea de profesor nu ţi se poate retrage, întrucât cu cât eşti mai bine pregătit şi mai valoros din punct de vedere profesional, cu atât e mai important să transmiţi celorlalţi zestrea cunoştinţelor, a experienţei acumulate. Nu am scris întâmplător demnitatea de profesor pentru că această profesiune presupune toate atributele demnităţii (aşa cum e definită în DEX): prestigiu, autoritate profesională şi morală şi rang. Un rang conferit de societate, reflectând locul ocupat de cel însărcinat cu instruirea şi educarea generaţiei de mâine. Cred că odată căpătată, demnitatea de profesor te însoţeşte toată viaţa…numai că, de o vreme încoace, condiţia profesorului este tot mai puţin demnă şi tot mai puţini profesori sunt demni de acest statut. Read more…