Doina Gecse-Borgovan: DESPRE O TRĂDARE

Astăzi o să vă povestesc despre relaţia mea cu Kindle. Pentru că da, mi-am luat e-book! Primăvara trecută am fost convinsă de o prietenă, care tocmai îi cumpărase fiului ei un asemenea … device: super preţ, cărţi în limba originală, la preţuri mai mici decât cartea tipărită, etc.Am zis: da, e tot ce-mi doresc.

 

Astăzi o să vă povestesc despre relaţia mea cu Kindle. Pentru că da, mi-am luat e-book!

Primăvara trecută am fost convinsă de o prietenă, care tocmai îi cumpărase fiului ei un asemenea … device: super preţ, cărţi în limba originală, la preţuri mai mici decât cartea tipărită, etc.

Am zis: da, e tot ce-mi doresc.

Mi-am cumpărat un Kindle mic, drăguţ, cam de mărimea unei cărţi din vechea colecţie Biblioteca pentru toţi.

L-am adus acasă şi m-am tot uitat la el. L-am pus deoparte, pentru când, mi-am spus, voi avea mai multă vreme să mă dumiresc cum funcţionează.

I-am mai dat târcoale de câteva ori, până când l-am dosit în dulap (temporar, mi-am zis) ca să nu se umple de praf. A cam stat acolo, bietul, până prin noiembrie.

Din când în când îmi luam avânt şi intram pe site-urile marilor edituri de la noi şi pe Amazon ca să văd ce aş putea să-mi cumpăr.

Recunosc, eram ca bunica în faţa primei mașini automate de spălat.

Ideea unui e-book reader mă atrăgea şi mă şi speria, în egală măsură. Mi se părea că, dacă intru în vârtejul electronic, n-o să mai pot să mă întorc la pagina scrisă, la mirosul de hârtie veche sau netăiată, la colţul paginii îndoit pe post de semn.

Pe scurt, mi se părea că trădez.

 

Mi-aduceam aminte de adolescenţă, când una din activităţile mele preferate era să şterg praful în bibliotecă. Făceam asta invariabil în toate vacanţele: goleam rafturile şi începeam să ţopăi de colo-colo şi să citesc pe apucate: cărţi pe care le cunoşteam aproape de de rost, cărți pe care îi promiteam să le citesc într-o zi, autori preferați, scriitori de care-mi era groază.

Treceau așa mai multe zile până când mama, exasperată, punea capat ”curățeniei”. Și cărțile mele ajungeau de-a valma înpoi pe rafturi.

Din pespectiva asta, ”curățenia” într-un e-book reader mi se pare tare neofertantă!

Așa au trecut lunile, Kindle-ul meu stătea dosit în dulap, iar eu mă munceam cu disconfortul de a fi abandonat pagina scrisă.

Am călcat în picioare sentimentul de vinovăție doar când am auzit că a apărut cel mai recent roman al lui Ian McEwan, Sweet Tooth. Știam că mai durează până se traduce în românește și, dacă vreau să-l citesc în original, Kindle e soluția.

Și l-am scos de la păstrare.

 

De atunci am comandat compulsiv și bulimic. Cărți pe care deja le-am citit, cărți pe care de mult vroiam să le citesc, cărți care costau o nimica toată și era păcat să rămână nedescărcate.

Pe scurt, am descoperit că-mi place noua mea jucărie. Mă seduce pentru că ocupă loc puțin, pot să-l iau cu mine peste tot, bateria se descarcă după muuult timp, pot să descarc orice carte vreau într-un minut, cu condiția să am bani suficienți în cont.

Vechea pasiune abandonată s-a razbunat însă în mod nebănuit. Am mers în decembrie la întâlnirea cu Filip Florian. Descărcasem deja ”Toate bufnițele” pe e-book. Și ce dezamăgire am suferit când mi-am dat seama că nu-i pot cere autorului un autograf decât dacă cumpăr și varianta tipărită a romanului…

Așa că acum experimentez un fel de menage-a-trois. Îl iubesc pe Kindle, dar prima dragoste nu se uită niciodată.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *