Fără îndoială un Orient Mijlociu remodelat presupune un alt tip de conducere. Că până și actualii lideri „noi” operează cu o minte „veche”, încercând să se acomodeze cu o lume „nouă”. De peste douăzeci de ani se încearcă explicarea conflictului din Orientul Mijlociu prin prăpastia și conflictul dintre două civilizații sau, mai explicit, între modelul occidental luminat și aducător de progres și cel oriental, fundamentalist și conservator. Începem să ne lămurim că această ipoteză simplificatoare s-a dovedit cu totul neadecvată și infirmată de realitatea actuală.

Pe promenada generoasă şi însorită care leagă Poarta Jaffo cu Poarta Zion a Oraşului Vechi , inima frământată a Ierusalimului, sunt înșirate Globuri Pământești pictate şi ornate de copii.

Sunt pline de imaginaţie, imaginaţia pură și câteodată uimitoare a unor copii talentați (toţi copiii sunt talentați sau au aptitudini pe care de foarte multe ori educația neinspirată a adulților, le mutilează) care proiectează din diferite perspective viitorul. A oamenilor, copiilor, apelor, vegetației, munţilor, oraşelor, a planetei Pământ în general. Copiii sunt cei mai chemaţi să modeleze viitorul, – timpul lor neafectat de povara trecutului sau responsabilitatea prezentului. Pe primul Glob un citat “Soarta planetei pe care o vom lăsa moștenire copiilor și nepoților este în mâinile noastre…” semnat de William J. Clinton.

 L-am întâlnit pe Bill Clinton în uriașa sală Ussishkin (lider sionist, președintele KKL timp de 20 de ani), ocupată până la ultimul loc de către cei aproape 5000 de participanți din toate țările lumii, la a 5-a ediție a Conferinței Prezidențiale ”Privește spre mâine!”(Facing tomorrow). Preşedintele Shimon Peres i-a înmânat Medalia Prezidențială a Libertății în aplauzele furtunoase ale audienței. Clinton a fost unul din cei mai apreciați preşedinți americani, cota lui de popularitate (care se măsoară la terminarea mandatuluiJ) a fost de 65% comparabilă cu Eisenhower sau Reagan, în ciuda multiplelor scandaluri cu iz sexual dintre care cea mai notorie a fost cea legată de Monica Lewinsky. Pentru publicul israelian, numele lui Clinton este legat de insistența lui de a fructifica acordurile de la Oslo și Madrid prin finalizarea unor tratate care să restabilească un climat de pace în Orientul Mijlociu. Este unul dintre artizanii importanți ai semnării tratatului de pace dintre Israel şi Iordania, în octombrie 1994 

Dar principalul obiectiv al preşedinţiei Clinton – de a ajunge la un acord de pace dintre Israel și un potențial Stat Palestinian – a eșuat. La moartea violentă a lui Ițhac Rabin s-a despărțit în lacrimi de un “haver” cel în care și-a pus cea mai mare speranță că va avea puterea morală și încrederea poporului său, să poată încheia un acord de pace. Un Bill Clinton cu surâs trist, slăbit și vădit încercat de suferințe, a evocat eșecul încercărilor sale de a fi mentorul păcii, spunând că ”nu există soluții perfecte ale conflictului Israel – palestinian, dar cheia rezolvării stă în diminuarea ”pretențiilor” și mărirea „ofertelor” fiecăreia dintre părți” De la „aproape” semnatul acord de pace de la Camp David, mediat cu insistență de staff-ul lui Clinton, când Ehud Barak i-a oferit pe tavă lui Arafat Ierusalimul de Est, drept capitală a viitorului Stat Palestinian, (deși în Ierusalim 400.000 de locuitori au demonstrat vehement împotriva acestei cedări) au trecut 13 ani și același refuz de a accepta dreptul la existență a unui stat evreiesc din partea establishmentului politic palestinian continuă și azi să fie obstacolul major al oricărei soluții de pace ”.Voi trebuie să vă pregătiți pentru ce e mai rău, dar să munciți pentru ce e mai bun. Doar așa veți pute reuși !” a mai spus fostul președinte . În presa israeliana s-au făcut numeroase comentarii acide cu privire la onorariul de 500.000 $ care l-ar fi primit Bill Clinton. Dar s-a comentat mai puțin faptul că același Bill Clinton a donat integral onorariul său, unui Institut de Cercetare   din Rehovot…

  Au mai apărut și alte comentarii răutăcioase în presa israeliană care nu este deloc comodă și nici conformistă.

I s-a reproșat președintelui Shimon Peres că ar fi folosit ocazia conferinței ”Facing tomorrow” pentru a-și serba ziua de naștere. Evident că în orice ”bârfă” există și un dram de adevăr, de data asta nici măcar criticabil. Dimpotrivă. De fapt, Shimon Peres împlineşte incredibila vârstă de 90 de ani (incredibilă pentru un politician activ) abia la 2 august, dar cred că, dintr-o excesivă modestie, a sugerat ca sărbătorirea zilei sale de naștere să se facă ”anexat” la un alt eveniment care oricum trebuia să aibă loc. Și deloc întâmplător acest eveniment este cel a cărui temă fundamentală și esențială este VIITORUL . Mari personalități ale lumii politice i-au trimis felicitări (Barack Obama, Angela Merkel,Vladimir Putin, Regele Juan Carlos,Ban Ki Moon,secretarul general al ONU și alții), alții au venit să-l felicite personal.  Alături de Clinton, Barbara Streisand,Toni Blair, Robert de Niro, Sharon Stone, Prințul Albert de Monaco, ca să-i înşir nu pe cei mai importanți, dar pe cei mai cunoscuți dintre oaspeți.

 Adresându-se auditoriului venit să-l aniverseze,” tânărul nonagenar” și-a depănat firul vieții sale lungi și indisolubil legate de viața tânărului stat Israel al bătrânului popor evreu. 

”Călătoria vieții mele s-a petrecut pe un drum care a început la Vișnieva, unde m-am născut,și a ajuns în Israel unde mi-am trăit tinerețea plină de vise. Un drum de la bunicul meu la David ben Gurion, cei doi oameni care au marcat cel mai profund viața mea” 

Tony Blair a ținut să spună le israelienilor cu obișnuitul lui umor britanic ”Noi avem Regina noastră, voi îl aveți pe Shimon al vostru”. Pe bune, acum (cu inevitabilele excepții) poporul evreu, cetățenii Israelului , îl simpatizează și chiar îl iubesc pe Shimon Peres (ceea ce în Israel se întâmplă foarte rar unui politician:) ca un fel de răsplată binemeritată după o viață dedicată cu talent,pricepere și devotament țării sale, în decursul căreia niciodată nu s-a bucurat de succes de”public” fiind considerat un etern ”looser”. Astăzi Peres este considerat unul din marii vizionari ai lumii,un simbol al strădaniilor pentru construirea unei lumi mai bune , un artizan al relațiilor de conviețuire normală și pașnică între popoarele și statele Orientului Mijlociu. Un precursor al VIITORULUI, căci toate aceste obiective: pace, colaborare economică, drepturile omului și democrație în toate țările zonei dominată acum în special de haos și dezordine, se vor împlini (dacă?) în viitor.

Poate mâine???

 Calitatea conducerii este factorul determinant al evoluției societăților moderne care pot transforma visul în realitate , cel puţin aceasta a fost concluzia dezbaterii primei sesiuni plenare a Conferinței în care și-au exprimat păreri calificate trei redutabili lideri de nivel mondial: Tony Blair fost prim ministru al Marii Britanii, Emanuel Rahm fost consilier al președintelui Obama, actual primar al Chicagoși președintele Peres. „Un lider trebuie să se decidă dacă vrea să rămână în Istorie sau în Evanghelii” a formulat savuros Shimon Peres, referindu-se la perspectivele păcii, subliniind că aceasta este o stare, nu un obiectiv care se poate schimba de la o zi la alta, că ea este o necesitate atât pentru Israel, cât și pentru Autoritatea Palestiniană, ca atare putem deduce că ”teritorii pentru pace ”reprezintă un schimb oneros care nu duce la soluții, ci la noi conflicte. Disputa în această materie nu este între „Dreapta” și „Stânga”, ci între cei ”deschiși la minte” versus cei care nu sunt! Mi-a plăcut Emanuel Rahm al 55-lea primar (dar primul primar evreu) al celui de al treilea oraș al Statelor Unite. Mi-a plăcut inițiativa lui de a crea pentru fiecare copil nou născut în orașul Chicago, câte 7 mp. de parc (zonă verde!) și faptul că a recunoscut că niciodată nu s-a gândit că aerul proaspăt ar putea să lipsească vreodată! Un primar care e preocupat de viitorul orașului său nu neapărat și exclusiv de câte voturi va căpăta la următoarele alegeri ! ( de altfel recent se confirmă scăderea lui în sondaje,căci a deranjat anumite grupuri de interes prin măsurile hotărâte în administrarea orașului). Nebunia e periculoasă,pentru că nu e nevoie de mulți nebuni ca să o producă, dar e nevoie să lucrezi cu toți oamenii ca să o previi. Cea mai importantă calitate a unui lider este modestia (de câte ori nu am auzit această înțeleaptă povață evreiască,atât de necesară și atât de ignorată pe meleagurile dâmbovițene unde bântuie și acum impostura și cultul nimicniciei aflate la putere:) Ca să prevenim catastrofe, trebuie să fim modești,să înțelegem ceea ce vrea ”poporul”, să lucrăm cu toți cei pricepuți din jurul nostru,să nu abuzăm de resursele la care putem apela,să păstrăm echilibrul valorilor. Mi-a plăcut din totdeauna Tony Blair deși e englez și socialist J. Dar mai ales că e un înțelept și un excelent vorbitor (într-o engleză pe care o pot și eu înțelege:). El este un expert al procesului de pace la care participă vizibil în calitate de împuternicit al Quartet-ului (ONU, EU, SUA și Rusia), dar și un broker remarcabil, al contractului cu British Gas care a contribuit la succesul potențial imens al descoperirii și valorificării rezervelor de gaze naturale, ale Statului Israel. Fără îndoială că un Orient Mijlociu remodelat presupune un alt tip de conducere. Că până și actualii lideri ”noi” operează cu o minte ”veche”, încercând să se acomodeze cu o lume ”nouă”. De peste douăzeci de ani se încearcă explicarea conflictului din Orientul Mijlociu, prin modelul făcut cunoscut de Huntington, referitor la prăpastia și conflictul dintre două civilizații, sau mai explicit între modelul occidental luminat și aducător de progres și cel oriental, fundamentalist și conservator. Începem să ne lămurim că această ipoteză simplificatoare s-a dovedit cu totul neadecvată și infirmată de realitatea actuală, în care ne găsim derutați de o luptă încâlcită a mai multor civilizații care își dispută interese, legitimitate, drepturi. Democrația, pe care aproape toți și-o asumă ca fiind stâlpii ei, nu mai apucă de atâta zarvă să se afirme! Democrația este dreptul de a fi diferit!!! Nu trebuie să luptați intre voi pentru că sunteți diferiți! Trebuie să vă cunoașteți să vă percepeți diferențele ! Leadershipul viitorului trebuie să încurajeze alteritățile și să le administreze spre succes! Viitorul presupune nu lideri impunători ci lideri convingători! 

Ce spun ”mogulii” media despre viitor?

 Cum arată acești moguli ( care în Romania sunt detestați cu gelozie din cauza televiziunilor pe care le controlează exclusiv în folos propriu)in lumea mare și bună, care s-au întâlnit la Ierusalim/Conferința Prezidențială,la un Talk – show moderat de Yossy Vardi, un ”mogul” și el ,adeseori alintat cu titlul de ”naș” al industriei hi-tech din Israel. În primul rând toți arată (și sunt) oameni tineri (40 – 45 ani), cu studii foarte solide, cu activitate managerială și experiență profesională având un discurs inteligent, lejer și cu simțul humorului. Dna Weili Dai este cofondatoarea și manager general al companiei Marvell, unul din cei mai mari producători de semiconductori din lume. Dl. Robert Locascio, un ”mogul” din Italia foarte fericit de succesele companiei sale din Israel, ne-a povestit o anecdotă : „Ce face o mama italiancă, atunci când copilul ei nu vrea să mănânce? Țipă:Te omor dacă nu mănânci! Ce face mama evreică,atunci când copilul ei nu vrea să mănânce? Țipă: Mă omor dacă nu mănânci!”Dna Weili a intervenit prompt: „Ce face o mamă chinezoaică dacă copilul ei nu mănâncă? Nu țipă și îi dă să mănânce!”  De unde se vede că totul este relativ.

 Aici se încheie prima parte a acestei relatări.

 Va urma