Zilele din preajma sărbătorii de Roş Haşana (Anul Nou Iudaic) şi în intervalul de timp până la Iom Kipur alcătuiesc un răstimp al introspecţiei, al trecerii în revistă a faptelor bune, dar şi a greşelilor pe care le-am comis, urmată de strădania de îndreptare a acestora din urmă, pentru a ne spori şansele ca în Ziua Ispăşirii (Iom Kipur) Atotputernicul să ne înscrie şi să ne pecetluiască în Cartea celor Vii.

Zilele din preajma sărbătorii de Roş Haşana (Anul Nou Iudaic) şi în intervalul de timp până la Iom Kipur alcătuiesc un răstimp al introspecţiei, al trecerii în revistă a faptelor bune, dar şi a greşelilor pe care le-am comis, urmat de strădania de îndreptare a acestora din urmă, pentru a ne spori şansele ca în Ziua Ispăşirii (Iom Kipur) Atotputernicul să ne înscrie şi să ne pecetluiască în Cartea celor Vii. Potrivit Talmudului Ziua Ispășirii îl achită pe om de vinovăție înaintea lui Dumnezeu, dar nu și înaintea persoanei ofensate până când nu va obține iertarea explicită de la cel în cauză”. 

Tălmăcită în sens mai larg, fraza de mai sus ne învaţă cât de important este să ne împăcăm cu cei pe care i-am ofensat, i-am necăjit, i-am întristat, i-am dezamăgit, ne-am supărat pe ei răstălmăcindu-le cuvintele şi faptele sau, pur şi simplu, i-am neglijat, i-am ignorat, creând între noi şi ei un hiat de comunicare cronicizat cu trecerea fiecărei zile.

 Pentru mine cele zece zile „cumplite” sau “crunte” constituie o dezlegare de orgolii şi încrâncenare, când până şi lumina blândă şi îndestulată a toamnei emană un îndemn la înţelepciune, la cumpătare, la receptivitate şi, mai ales, la smerenie.

În acest răstimp îmi dau seama cât de stupidă e îndărtănicia, câtă energie negativă înmagazinează conflictele şi cât de puţine antagonisme sunt ireconciliabile. Trebuie doar să am limpezimea minţii şi curajul de „a-mi călca pe inimă” şi a-i căuta pe cei cărora le-am greşit şi a le da un semn al dorinţei de a risipi norii ostilităţii, neîncrederii şi indiferenţei.

De cele mai multe ori lucrurile se petrec mult mai simplu şi mai firesc decât îmi imaginasem, iar împăcarea, reîntâlnirea sunt daruri nepreţuite, la fel ca şi posibilitatea de a adăsta pe tărâmul senin, dar efemer, al Reconcilierii.

 Din păcate, însă, niciodată nu reuşesc să epuizez lista completă a celor faţă de care am greşit, nici să stârpesc toată sămânţa de vrajbă, să-mi anihilez vanitatea şi să mă înţelepţesc, astfel încât anul următor se vor aduna cu siguranţă alte încrâncenări care îşi vor aştepta dezlegarea în răstimpul dintre Roş Haşana şi Iom Kipur …cu condiţia ca eu să fi meritat înscrierea în Cartea celor Vii.