George Farkas: SCHIZOFRENIE ELECTORALĂ

Având şi cetăţenie suedeză, cu ocazia recentelor alegeri mi-am spus:,,Iată o ocazie potrivită pentru a-mi manifesta dispreţul față de rasism şi neonazism’’, convins că votul meu va contribui cu ceva la frânarea periculoaselor tendinţe de ascensiune în ceea ce privește popularitatea partidelor și organizaţiilor orientate în această direcţie, în special a mişcării de extremă dreaptă Sverigedemokraterna. Convins de lipsa de interes cu care alegerile din Suedia ar putea fi primite din partea cititorilor ,,baabelieni”, eram decis să nu scriu despre acest subiect, dar…

Având şi cetăţenie suedeză, cu ocazia recentelor alegeri mi-am spus: ,,Iată o ocazie potrivită pentru a-mi manifesta dispreţul față de rasism şi neonazism’’, convins că votul meu va contribui cu ceva la frânarea periculoaselor tendinţe de ascensiune în ceea ce privește popularitatea partidelor și organizaţiilor orientate în această direcţie, în special a mişcării pe nume Sverigedemokraterna (SD pe foile de alegeri), adică Democraţii Suedezi, situată undeva la extrema dreaptă a curcubeului politic local şi deosebit de activă în eforturile de a opri valul de imigranţi din Orientul Mijlociu și Africa. Convins de lipsa de interes cu care alegerile din Suedia ar putea fi primite din partea cititorilor ,,baabelieni”, eram decis să nu scriu despre acest subiect dar nu s-a întâmplat astfel, veţi vedea de ce.

În dimineaţa de duminică, ziua alegerilor, mi-am introdus şi eu plicul în urnă, iar la opt seara m–am aşezat în faţa ecranului arhiplin de grafice, comentarii, prognoze şi alte speculaţii referitoare la rezultat.

În mod ingenios, redacția Canalului 1 al televiziunii suedeze împărţise ecranul în două jumătăţi, una transmisă din studiou, în timp ce a doua reda în direct atmosfera din localurile închiriate de partide pentru marea ocazie.

Cu câteva minute înainte de orele 22.00, când situaţia era deja clară şi cifrele păreau deja finale, speranțele mele s-au spulberat în mod brutal. Partidul despre care credeam că nu va atinge pragul necesar intrării în rândurile celor 349 de membri în Riksdag, s-a ales cu nu mai puţin de… 12,9% din voturi, situându–se astfel pe locul al treilea al listei învingătorilor.

Starea de şoc în care mă aflam nu urma să ia sfârşit aici, în timp ce decepţia provocată de naivitatea mea în domeniul previziunilor electorale atinsese noi culmi.

Pe ecran, jumătatea rezervată imaginilor transmise de la sediul partidului contra căruia ,,luptasem’’ fremăta de euforia membrilor şi a suporterilor acestora, când deodată, un uriaș drapel suedez fu desfăşurat pe scena localului, provocând o nouă furtună de aplauze și strigăte triumfale; imagine firească în astfel de ocazii, mi-am spus resemnat. Doar că peste alte câteva secunde, un al doilea drapel, de aceeaşi mărime (unii afirmă acum că era chiar mai mare) i s-a alăturat primului. Nu mi-a venit să cred: culorile naţionale ale Israelului (o altă țară al cărei cetăţean mă mândresc să fiu, dovadă clară a ambițiilor de a mă număra printre cetăţenii lumii) îmi flutura prin faţa ochilor lărgiţi de mirare.

Trebuie să adaug aici că de-a lungul programului care dura de câteva ore, n-am văzut nici un drapel în afara celui suedez în vreunul dintre sediile partidelor candidate; nici norvegian, nici finlandez, nimic; pentru ca tocmai în localul închiriat de cel mai naţionalist dintre fracţiunile politice participante la ,,competiţie’’, să-i ţină companie steagul Israelului.

Înfrigurat, m-am aruncat asupra calculatorului, în speranţa că pe internet, sursa tuturor explicaţiilor posibile, voi da peste una potrivită bizarului fenomen căruia mi s-a dat să fiu martor.

Am aflat astfel că evreul cu ,,chipa’’ şi barbă care ţinea de unul din capetele drapelului era Jonathan Avner ben Israel, membru în organizaţia ultra-sionistă de dreapta Swedish-Jewish Dialogue, un fel de membru onorific al Democraţilor Suedezi, care afirmă cu convingere că ,,SD este cel mai pro-israelian dintre partidele suedeze’’, în timp ce eu eram convins că antisemitismul este un important cal de bătaie al mişcării. În zilele ripostei armatei israeliene în Gaza, membrii SD ar fi chiar luat apărarea statului evreu.

Conform unui mesaj publicat recent de Swedish-Jewish Dialogue, conducerea fracţiunii şi-ar fi asumat sarcina de ,,a consolida prezența sionistă în Scandinavia’’, iar reprezentanți ai SD au vizitat Țara Sfântă în repetate rânduri, purtând întrevederi cu oficialităţi de acolo. În plus, SD a fost singurul partid care s-a opus înfiinţării unei ambasade palestiniene la Stockholm.

Comitetul Suedez contra Antisemitismului a negat categoric ştirile cu privire la eventuale legături cu organizaţia Swedish-Jewish Dialogue.

O anchetă, efectuată înaintea alegerilor parlamentare, susţine că 66% din populaţia Suediei pretinde izolarea Democraţilor Suedezi. Conform acestei opinii este vorba de un partid pur-rasist, care nu are loc in fruntea ţării.

Un lucru rămâne însă sigur: căile politicii sunt mai încurcate decât cele ale conducerii divine.

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Comentariile cititorilor sunt moderate de către redacţie. Textele indecente şi atacurile la persoană se elimină. Revista Baabel este deschisă faţă de orice discuţie bazată pe principii şi schimbul de idei.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *