Evi Szmuk: PAPANAȘII MAMEI MELE

Buna mea prietenă din Israel, Lidia Vago, mi s-a plâns că i-a cerut cuiva să-i facă niște papanași. Era total dezamăgită de ce i s-a servit. Unde erau de cele gătite odinioară de Mama mea!!! I-am spus că vin să-i gătesc ce-i place. Nu se poate, din varii motive. Așa că m-am decis să scriu reţeta papanaşilor aşa cum îi făcea Mama mea, o gospodină desăvârşită care şi-a împărtăşit experienţa într-o cartea de bucate, ce s-a dovedit un best-seller la vremea aceea.

 

Pot să afirm, fără a exagera, că Mama mea era o  gospodină  strălucită. Cu noi, cei trei copii – aveam doi frați cu doi, respectiv patru ani mai mici decât mine – era  severă, se întâmpla să ne și aplice câte o bătaie (ruptă din rai, desigur), dar pedeapsa  cea mare era amenințarea că ne spune lui Tata – care nu ne bătea și-l respectam cum se cuvenea. Bucătăria noastră era împărțită după prescripțiile severe ale datinilor iudaice până când – eu aveam vreo zece anișori – părinţii au hotărât să renunțe la respectarea strictelor reguli ale religiei noastre  și să trăim ca toți ceilalți. Tata avea mulți prieteni creștini care l-or fi convins. În curând a apărut în ogradă și un porc, sacrificat bineînțeles înainte de… Crăciun. Și Mama – nu știu de unde a aflat procedeul – s-a apucat și a prelucrat cu ajutorul servitoarei – imensa  masă de carne, grăsime etc. Și a trimis la dreapta și la stânga, cum se cuvenea, pomana porcului. De unde s-a priceput să prelucreze atât de bine? Rămâne un mister. De acasă, în niciun caz. Toată lumea era încântată. Și noi, copiii ne bucuram de bunătăți.

Mama mea: Irén Szmuk

Au trecut anii cu toate încercările și tragediile știute. Tata pierise. Mama a lucrat câțiva ani, cu mult succes, ca directoare administrativă la coloniile copiilor coreeni aduși aici din cauza războiului ce bântuia pe acolo. Asta până când medicii au constatat că organismul ei a îmbătrânit și trebuia urgent pensionată. A rămas cu un serviciu minuscul, prost plătit. Atunci cumnata ei, care totdeauna știa ce trebuie să facă Mama mea, i-a sugerat să scrie o carte de bucate. Zis și făcut. A venit la București, la Editura Tehnică, aceasta a fost de acord cu o carte de bucate specific unguresc, cu o parte de dietetică. Întoarsă la Tg.Mureș, a intrat la biblioteca regională, a consultat vechi cărți de bucate. Niște medici tineri posedând o carte de bucate dietetică americană i-au citit toate rețetele și Mama a ales pe cele corespunzătoare gustului publicului de aici și, desigur, posibilităților existente (era sfârșitul celui de al cincelea deceniu!) și, cu ce știa ea de acasă, cu ce a mai învățat, a compus o carte de bucate – pentru sănătoși și bolnavi ! La partea de dietetică a colaborat cu profesorul nutriționist de la facultatea de medicină. Cartea a avut un succes fulminant, pur și simplu nu a apărut în vitrine. La scurt timp editura a scos o a doua ediție, care s-a epuizat imediat.

Când i s-a propus   o a treia ediție, peste vreo zece ani, situația economică fiind vădit îmbunătățită, Mama a adăugat o serie de rețete noi, mai bogate. Cele trei ediții au însumat 110.000 de exemplare…și i se cerea să publice o a patra ediție….Mergea spre 84 de ani de viață, se simțea obosită, nu mai avea putere să vină la București. S-a și stins draga de ea, înainte să fi împlinit 84 de ani…în decembrie 1995.

Buna mea prietenă din Israel, Lidia Vago, mi s-a plâns că i-a cerut cuiva să-i facă niște papanași. Era total dezamăgită de ce i s-a servit. Unde erau de cele gătite odinioară de Mama mea!!! I-am spus că vin să-i gătesc ce-i place. Nu se poate, din varii motive. Așa că v-o descriu cititorilor mei din Baabel. Iat-o

 

Papanași

Ingrediente:

500 g brânză de vaci proaspătă

1-2 linguri de făină sau griș

2 ouă

50g unt

50g pesmet

100g smântână

sare

Untul şi ouăle se amestecă până când se omogenizează. Se adaugă brânza de vaci trecută prin sită și atâta pesmet cât este nevoie ca masa să devină compactă. Dacă brânza nu este suficient de uscată, se adaugă 1-2 linguri de făină sau griș. Cu mâna dată prin făină se formează găluște care se fierb în apa sărată, clocotită. Se servesc tăvălite în pesmet prăjit în unt. Se servesc cu zahăr pudră.  

 

 

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Comentariile cititorilor sunt moderate de către redacţie. Textele indecente şi atacurile la persoană se elimină. Revista Baabel este deschisă faţă de orice discuţie bazată pe principii şi schimbul de idei.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *