George Farkas: LE SUICIDE FRANÇAIS – O TENTATIVĂ DE DISCULPARE A LUI PETAIN

După Mussolini, Antonescu, Horthy şi alţii, i-a sosit rândul şi Mareşalului Petain să fie disculpat de un membru al poporului ales. Este vorba de Eric Zemmour, publicist de renume, autor de cărţi lăudate de critici şi o populară personalitate TV. Noul volum semnat de Zemmour, întitulat ,,Le suicide français”, a reuşit – la numai câteva săptămâni de la data apariţiei – să şocheze un număr considerabil de politicieni, dar şi să urce în fruntea listelor vânzărilor din librăriile Franţei, întrecând nu numai lucrările proaspătului laureat al Premiului Nobel pentru Literatură, Patrick Modiano…

Întrebare: cum se face că mai toţi conducătorii politici care le-au dăunat evreilor de-a lungul deceniilor secolului 20 ,,şi-au găsit” fiecare apărătorii lor gata să rescrie istoria în cadrul disperatelor eforturi de a-i reabilita? Ceva, poate instinctul, îmi spune că nu este vorba de o pură şi tocmai sinceră ambiţie de a face dreptate…

Pétain dând mâna cu Hitler

După Mussolini, Antonescu, Horthy şi alţii, i-a sosit rândul şi Mareşalului Petain să fie disculpat de un membru al poporului ales. Este vorba de Eric Zemmour, publicist de renume, autor de cărţi lăudate de critici şi o populară personalitate TV, care a reuşit de câteva ori să mă convingă sau măcar să mă pună pe gânduri cu ocazia emisiunilor la care participă frecvent pe canalul France 2, prin discuţiile purtate cu un deosebit talent de polemist şi, aparent, extrem de bine documentat,  nu întotdeauna în cel mai liberal spirit, ce-i drept.

Noul volum semnat de Zemmour, întitulat ,,Le suicide français”, a reuşit – la numai câteva săptămâni de la data apariţiei – să şocheze un număr considerabil de politicieni, dar şi să ajungă în topul  listelor vânzărilor din librăriile Franţei, întrecând nu numai lucrările proaspătului laureat al Premiului Nobel pentru Literatură, Patrick Modiano, (care în câteva dintre volumele sale vorbeşte despre suferinţele populaţiei evreieşti sub Regimul de la Vichy), dar chiar şi culegerea de scandaloase indiscreţii ale Valeriei Trierweiler, (fosta « primă-amantă a Hexagonului »), intitulată sugestiv ,,Merci pour le moment”, un document pe care Francois Hollande l-ar fi înlăturat cu o deosebită plăcere de pe rafturi.

Mesajul pe care Eric Zemmour – născut  în Franţa, din părinţi evrei imigraţi în zilele Războiului din Algeria – ţine  să-l transmită cititorilor săi este categoric: Guvernul de la Vichy, cu Mareşalul Petain în frunte, a reuşit să salveze de la deportare şi pieire un mare număr de evrei – o teză consternantă nu numai pentru evrei, ci şi pentru istoricii specialişti în studiul perioadei Holocaustului şi a celui de al Doilea Război Mondial.

De pildă André Kaspi, chiar dacă recunoaşte că activitatea concret antisemită a autorităţilor Franţei n-a început chiar cu deportarea în lagărele de concentrare şi exterminare, dând populaţiei evreieşti o oarecare libertate până în 1942, anul declanşării adevăratului infern. Această perioadă de relativă libertate a fost însă exploatată într-un mod cât se poate de eficient de către cei de la Vichy, susţine Kaspi. Au fost întocmite în acest răstimp două recensăminte ale populaţiei evreieşti din întreaga Franţă, ceea ce a uşurat arestarea şi deportarea victimelor.

deportarea evreilor francezi

Faptul că Regimul de la Vichy a permis între timp deportarea evreilor refugiaţi în Franţa din alte ţări invadate de trupele naziste, dând impresia că intenţionează să-i ocrotească pe evreii compatrioţi, reprezintă în ochii lui  André Kaspi un act criminal în sine, fiind deschise astfel porţile spre deportarea populaţiei autohtone de evrei.

În plus, Kaspi le reaminteşte celor, care poate au uitat, faptul că redactarea legilor antisemite a început încă în 1940, ele reuşind să-i transforme pe evreii Franţei în „cetăţeni de categoria a doua”, care nu erau obligaţi să poarte steaua galbenă, în schimb li se aplica ştampila „Juif” , în cărţile de identitate.

Conform studiilor întocmite de istorici, în Franţa anului 1940 trăiau 340.000 de evrei, dintre care aproape jumătate se refugiaseră din alte ţări ocupate de Germania nazistă. Numărul evreilor deportaţi din Franţa cu aprobarea autorităţilor s-a ridicat la 76.000.

carte de identitate cu specificarea originii evreiesti

Încercările lui Zemmour de a-l reabilita pe Mareşalul Petain şi Regimul de la Vichy – după ce personalităţi precum Jacques Chirac, în 1995, şi Francois Hollande, în 2012, au recunoscut culpabilitatea  conducerii acelei perioade în ceea ce priveşte deportarea evreilor din Franţa – se bazează pe o serie de date istorice eronate, dar ideea nu li se pare tuturor la fel de şocantă. Denis Peschanski, de exemplu, membru de frunte al Consiliului ştiinţific al Memorialului Shoah, a declarat recent: „Nu există nimic nou în această teză, tradiţională de altfel, destinată justificării şi reabilitării lui Petain. Dar ea nu poate fi nicidecum considerată o ipoteză istorică.” Iar Laurent Jolly, specialist în problemele antisemitismului, afirmă: „Zemmour preia un argument folosit de apărătorii Guvernului de la Vichy, însuşindu-şi o explicaţie de-a lui Petain – datând de la sfârşitul lui iunie 1942 – conform  căreia distincţia dintre evreii francezi şi cei străini ar fi fost acceptată de opinia publică.”

Oare „Le suicide français” reprezintă o sinucidere politică şi profesională pentru Eric Zemmour, autorul? Dacă vom trăi, vom vedea.

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Comentariile cititorilor sunt moderate de către redacţie. Textele indecente şi atacurile la persoană se elimină. Revista Baabel este deschisă faţă de orice discuţie bazată pe principii şi schimbul de idei.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *