Nu vreau şi de fapt nici nu pot să scriu o biografie a acestui om cu totul deosebit şi pe care-l cunosc de 20 de ani. Dar ce m-a determinat să încerc să împărtăşesc acum şi altora darul pe care mi l-a făcut soarta, oferindu-mi prietenia lui, este faptul că am aflat de curând, dintr-o carte scrisă chiar de el despre viaţa lui, date pe care nu le cunoşteam deloc şi care îmi explică o serie de întrebări pe care mi le puneam în tăcere.
Nu vreau şi, de fapt, nici nu pot să scriu o biografie a acestui om cu totul deosebit şi pe care-l cunosc de 20 de ani. Dar ce m-a determinat să încerc să împărtăşesc acum şi altora darul pe care mi l-a făcut soarta, oferindu-mi prietenia lui, este faptul că am aflat de curând, dintr-o carte scrisă chiar de el despre viaţa lui, date pe care nu le cunoşteam deloc şi care îmi explică o serie de întrebări pe care mi le puneam în tăcere. Este vorba de “Meine Kindheit und Jugend in Kaiserslauten“ Leben in einer pfälzischen Stadt und auswärts 1939- 1957 (Copilăria şi tinereţea mea în Kaiserslauten, viaţa într-un oraş din Palatinat-Renania şi în afara lui) în editura Hartung –Gorre,Konstanz, 2014. este cartea la care mă refer.
Redau datele biografice chiar din această carte (foarte mult reduse). Născut pe data de 1 august 1937 la Saarbrücken, într-o familie catolică, Erhard Roy Wiehn locuieşte din 1939 la Kaiserslauten în condiţii foarte modeste, supravieţuieşte bombardamentelor, tatăl relativ uşor rănit,se întoarce acasă. Termină şcoala primară şi în 1949 intră în organizaţia de cercetaşi (Deutsche Pfafinderschaft St.Georg); 1951-1955 urmează şcoala tehnică de mecanică de pe lângă fabrica Pfaff – maşini de cusut- şi apoi munceşte manual alţi doi ani în căutarea unei activităti tehnice potrivite. Din 1957 este elev la liceul seral „Collegium Marianum” din Neuss pe Rin şi absolvă bacalaureatul cu rezultate deosebite.
1961-1965 studiază la München, apoi la Tübingen şi Statele Unite sociologia, filozofia şi psihologia şi devine asistentul vestitului profesor de sociologie dr. Ralf Dahrendorf. Trece cu Magna cum laude toate gradele universitare şi ajunge docent, apoi visiting professor la Bielefeld şi din 1974 -2002 profesor de sociologie la universitatea din Konstanz, unde continuă şi în prezent să lucreze în diferite proiecte singur şi în colaborare cu alte universităţi.(Ierusalim. Tel-Aviv, Kiev, Iaşi, etc.)
Nu voi enunţa titlurile, funcţiile, iniţiativele, activităţile profesionale şi politice din cadrul Partidului Liberal din care a demisionat la un moment dat, nefiind de acord cu noua linie a acestuia. Nu voi înşira nici numărul imens al decoraţiilor primite în cursul anilor de E. R. Wiehn. Dar pare aproape incredibil ca acest om – crescut şi educat într-o familie tipic germană, modestă, catolică, în mediul din timpul şi după război – a trecut la iudaism în plină maturitate, la începutul anilor 80. Sunt convinsă că acest gest a fost precedat de profunde frământări interioare şi probleme identitare. A reuşit ulterior să publice peste 280 de volume, majoritatea povestiri autobiografice ale vieţii evreieşti din Europa, dinainte, din timpul şi după Holocaust.
Ediţia SHOAH şi JUDAICA, cum o intitulează el, începând cu documentarea din timpul unei călătorii la Varşovia (1983)pentru comemorarea răscoalei se materializează în volumul KADDISCH, rugăciune pentru morţii din ghetou. Până în prezent, totalul acestei serii, am mai spus-o, este de peste 280, cifră pe care am extras-o dintr-un interviu dat recent de prof. Wiehn Institutului de cercetare a istoriei germane şi evreieşti, Leo Baek .
Cum am ajuns să-l cunosc eu. Print-o întâmplare fericită, manuscrisul jurnalului meu din Transnistria a ajuns la el şi prima întrebare la telefon a fost dacă sunt de acord cu publicarea, după traducerea în germană (1994). Aşa a apărut cartea ,,Deportiert” şi prietenia noastră. Am locuit de două ori în casa lor din Konstanz; i-am cunoscut soţia, pe Heide Mirjam Wiehn, am asistat la Sfinţirea lumânărilor de vineri seara şi am simţit că fără să fie habotnici afişaţi, iudaismul lor e profund. De atunci îmi telefonează în fiecare vineri seara ca să-mi ureze ,,Şabat Şalom”. El conduce în ultimii ani Sederul in Comunitatea din Kreislingen (Elveţia) şi a doua seară de Pesah la Konstanz (Germania) – oraşe învecinate – şi am avut ocazia să citesc ultima prelegere de Pesah, deosebit de modernă şi accesibilă chiar pentru neiniţiaţi.
Printre cărţile editate de Erhard Roy Wiehn amintesc numai câteva cu autori din România: Iulia Deleanu, Leben für Andere 2004; Andrei Voinea, Sanduhr aus Steinen, 2000 ; Matei Gall, Finsternis – Durch Gefängnisse 1999; Mirjam Bercovici-Korber, Was aus ihnen geworden ist, 1996; Mirjam Bercovici und Beno Hoişie Die letzten vielleicht, 1998 ; Sonja Palty, Jenseits des Dnjestrs 1995; Jacques Zwieback, Der Todeszug von Iaşi, 2003 ; Andrei Oişteanu, Das Bild des Juden in der rumänischen Literatur, 2002 ; Sylvia Hoisie-Korber und Mirjam Bercovici, Exkursion in die Vergangenheit, 2013 şi multe, multe altele, din toată Europa, Israel, Africa de Sud, Statele Unite, ş. a. dar şi din domenii diferite, poezii, romane, filozofie şi religie. Nu toate sunt literatură adevărată. Majoritatea sunt mărturii ale unor oameni deja dispăruţi, dar care au trăit, au iubit, au visat.
Profesorul Erhard Roy Wiehn munceşte şi acum 8-10 ore pe zi, cu cea mai mare dăruire pentru CARTE, pentru care are un deosebit respect, sub lozinca care-l conduce: ce este scris şi tipărit, se va păstra, nu se va uita şi va fi de învăţătură pentru alţii.
