Mă abţin de obicei de la critici şi comentarii în scris la adresa co-religionarilor mei (au oare ateiştii co-religionari?) ultrareligioşi, mai ales de când mă aflu în Suedia,unde libertatea credinţei de orice fel este respectată aproape cu evlavie. Recenta decizie a rabinilor comunităţii Belz din Londra a reuşit însă să mă scoată din pepeni.De parcă ar mai fi nevoie de benzină pe focul urii şi de parcă ,,incidente”  ca cel al membrului Naturey Karta (grupare de evrei ultra-ortodocşi), condamnat de un tribunal israelian pentru spionaj în favoarea Iranului, nu ar fi de- ajuns.

Într-o scrisoare adresată şi trimisă părinţilor, conducerea comunităţii londoneze amintite le interzice femeilor să-şi aducă odraslele cu maşina la şcolile aflate sub administraţia grupului, ameninţându-le pe mamele care vor refuza să se conforme regulamentului cu expulzarea copiilor lor din instituţie. Presa britanică, prelucrând subiectul cu lux de amănunte,scrie că este vorba de fapt de o măsură mai veche, care n–ar fi fost respectată cu rigoarea cuvenită.

Autorii mesajului menţionează că interdicţia se referă la toate instituţiile hasidice, în special cele ale comunităţii Belz. Nesupunerea la ,,etichetă” contravine în mod categoric regulilor modestiei religioase,scriu autorii ameninţătorului mesaj.

,,În caz că cineva nu are altă alternativă – şi asta numai din motive medicale – va trebui să solicite aprobarea unui comitet special care va analiza fiecare caz în parte”, se subliniază în circulară, document revoltător chiar şi în ochii celor care nu se entuziasmează din cale afară (dar din cu totul alte considerente) la vederea soţiilor lor aşezate la volan.

Există două şcoli în cartierul nord-londonez Stamford Hills, aflate sub autoritate belziană:Beis Malka, o şcoală elementară pentru fete, şi Talmud Tora Machzikei Hadas, pentru băieţi.

În ciuda încercărilor repetate ale Consiliului Deputaţilor Evreilor Britanici de a-i îndepărta pe membrii Belz din sânul Comunităţii evreieşti, gruparea continuă să-şi exercite autoritatea, probabil datorită posibilităţilor sale financiare, deloc modeste. interesant este faptul că până nu demult,Belz era privită ca o fracţiune relativ moderată a societăţii hasidice din Anglia, istoria sa fiind bine cunoscută.

Totul a început în 1817 în oraşul ucrainean cu acelaşi nume,fondatorul grupului fiind Rabinul Shalom Rokeah, amintit şi cu numele de Sar Şalom, adică Ministru al Păcii. Aşa cum s-a întâmplat în multe din comunităţile Europei răsăritene,conducerea a fost transmisă din tată-n fiu, până la sosirea ocupanţilor nazişti în regiune, când mii de membri ai comunităţii din Belz  au fost transportaţi în lagărele morţii.

În anii care au urmat războiului, când comunitatea era aproape nimicită, Rabinul Aharon Rokeah îi strânse pe puţinii rămaşi în viaţă, reuşind să reclădească grupul, noul sediu fiind la Tel Aviv.

Începând cu 1966, an în care în fruntea membrilor Belz a fost ales Rabinul Issachar Dov  Rokeah, grupului i s-au alăturat noi membri, din Israel şi din Galut, ajungându-se la cam şapte mii de familii, răspândite în Brooklyn-New York, Antwerpen,Toronto şi Londra.

În cazul în care majoritatea aderenţilor grupării se vor supune regulamentului conducerii londoneze, reputaţia sa de ,,comunitate moderată” va fi serios periclitată.

Unul dintre cei care nu par să fie de acord cu noile interdicţii, tatăl unuia dintre elevi,a declarat  în cotidianul The Guardian:,,Mama mea şofează, soacra mea şofează, soţia mea ar conduce maşina, chiar de mâine, dacă ar dori acest lucru. Nu ar fi exclus să ne mutăm copilul la o altă şcoală, cu toate greutăţile unui astfel de pas. În prezent purtăm discuţii în jurul subiectului, aşa cum se întâmplă în orice familie. Religia noastră nu le interzice femeilor să conducă maşina.”

,,Instinctul care se ascunde în spatele acestui regulament draconic este cel al exercitării  puterii şi controlului bărbaţilor asupra femeii.”, a declarat Dina Brawer, ambasadoarea Angliei în cadrul organizaţiei Alianţa Feministă a Evreilor Ortodocşi. ,,Din acest punct de vedere nu există nici un fel de diferenţe între aceste interdicţii şi cele valabile în Arabia Saudită. Faptul că ele sunt prezentate sub masca unor imperative religioase este o ruşine ”.

Recent, o femeie din Riyadh a fost condamnată la 150 de lovituri de bici,după ce a fost arestată la volanul maşinii.

George Farkas