„S-a înmulţit numărul jidovilor de la noi (din Kandia) şi tot creşte pe zi ce trece…Am să-i înşir pe fiecare în parte: Unul locuieşte la cârciumă şi vinde pălincă, iar celălalt o fierbe. Altul a venit de la Oradea cu nevasta şi doi copii. Pe al patrulea îl cheamă Berlin şi locuieşte lângă biserica valahilor; al cincilea este profesorul care îi învaţă pe cei opt copii evrei…” – citim într-un document înregistrat în Arhiva Oraşului Gherla, în anul 1811, sub numărul 2070 şi reprodus de Kristóf Szongott, în volumul al doilea al monografie sale despre Gherla [versiunea română Oraşul Liber Regal Gherla 1700 – 1900, vol. II, Părţi de sine stătătoare, Editura Ararat 2015]. „La începutul anilor şaizeci [1860] în oraş trăiau doar două familii evreieşti (Hermann şi Schönfeld). În prezent sunt peste cincizeci de familii şi, socotind câte cinci persoane într-o familie, numărul evreilor depăşeşte 250 de suflete” arată Szongott în acelaşi volum II al monografiei, publicat în 1901. În aceeaşi perioadă a început şi construcţia sinagogii care mai stă şi astăzi în picioare, mărturisind – împreună cu pietrele tombale de pe colină, faptul că la Gherla au trăit evrei…

sinagoga din Gherla

De o bună bucată de vreme Zoltán Blum are în custodie sinagoga şi cimitirul evreiesc din Gherla, fiind singurul evreu din oraşul unde odinioară trăiseră peste o mie de evrei şi îşi aduseseră contribuţia la industria, comerţul şi cultura urbei.

În primăvara lui 1944, când antisemitismul a atins paroxismul, populaţia evreiască a Gherlei a fost scoasă din casă, adunată la cărămidăria oraşului şi transferată apoi la ghetoul de la fabrica de cărămizi din Cluj. În mai-iunie 1944 evreii gherleni au împărtăşit soarta coreligionarilor clujeni şi din împrejurimi – în număr de 18.000 – fiind îmbarcaţi în vagoanele de vite cu destinaţia Auschwitz. Majoritatea lor covârşitoare a pierit în lagărele de exterminare naziste.

Puţinii supravieţuitori cu familiile spulberate de Holocaust şi-au pus speranţa în statul evreu abia înfiinţat sau într-un viitor mai bun pe alte meleaguri, părăsind oraşul care le-a fost cămin vreme de un secol şi jumătate.

Zoltán Blum a fost deportat la Auschwitz la vremea adolescenţei şi a scăpat cu viaţă din infernul în care au pierit părinţii şi sora sa. A întemeiat o familie şi a rămas la Gherla, îndeplinind îndatorirea de păzitor al amintirii evreilor de aici, fie că este vorba de memoria pietrelor sau de cea trăită.

Zoltán Blum alături de Marius Călin Sabo, primarul Gherlei

De-a lungul timpului Zoltán Blum s-a dovedit un om harnic, un bun meseriaş şi un familist devotat, un cetăţean implicat în viaţa oraşului – colaborând la orele de istorie a Holocaustului pentru elevi – şi un destoinic reprezentant al evreimii a cărei memorie o păstrează cu străşnicie. Zoltán Blum a câştigat respectul concitadinilor, binemeritând înalta distincţie de Cetăţean de Onoare al Gherlei, conferită în 19 iunie 2015, în cadrul Zilelor Oraşului. Diploma i-a fost înmânată de primarul municipiului, Marius Călin Sabo, care l-a numit pe Zoltán Blum un simbol al Gherlei: „singurul, unicul evreu” din oraş. În acelaşi timp, după cum a subliniat primarul, datorită lui Zoltán Blum s-au reînnodat legăturile cu evreii originari din Gherla trăitori în Israel, prezenţi într-un număr semnificativ la festivitatea de acordare a cetăţeniei de onoare.

La primirea distincţiei Zoltán Blum a rostit câteva cuvinte esenţiale legate de îndatorirea de a nu uita tragedia Holocaustului şi de a educa tânăra generaţie în aşa fel ca aceste grozăvii să nu se mai repete. Şi-a exprimat gratitudinea faţă de aprecierea venită „nu numai din partea primăriei, ci a oamenilor din Gherla, pentru că nu contează ce naţionalitate sau confesiune ai, important este să fii Om.” Atât Zoltán Blum, cât şi gherlenii israelieni reveniţi după mulţi ani de absenţă au fost aplaudaţi cu însufleţire de publicul numeros prezent la festivitate.

Regăsind zâmbetul din adolescenţă, Şoşana Klein, stabilită de mulţi ani în Israel, a oferit un buchet de flori fostului ei profesor, Iosif Rus, care a primit Cetăţenia de Onoare a Gherlei, la venerabila vârstă de o sută de ani.

Soarta sinagogii din Gherla l-a preocupat foarte mult pe Zoltán Blum care a întreprins diligenţe în mai multe direcţii pentru renovarea locaşului de cult înainte ca degradarea clădirii să fi devenit ireversibilă. Ajutorul cel mai important a venit din partea evreilor din străinătate care au înfiinţat o asociaţie a evreilor gherleni de pretutindeni şi au demarat o colectă internaţională, cele mai generoase donaţii venind de peste ocean. Graţie energiei şi tenacităţii lui Menachem (Milu) Peleg, un neobosit susţinător al cauzei lăcaşului de cult evreiesc din Gherla, anul acesta s-a făcut primul pas pentru salvarea clădirii bătute de intemperii. A fost reparat acoperişul sinagogii pentru a evita continuarea deteriorării interiorului şi apoi, cu sprijinul primăriei – al lui Tibor Feketelaki, consilierul primarului – în incinta dereticată a fost amenajată o expoziţie de fotografii ale familiilor evreieşti din Gherla, impresionante mărturii în alb-negru.

Vizitatori la expoziţia din sinagogă

După ce – potrivit tradiţiei evreieşti – pe tocul uşii a fost fixată o mezuzah, cetăţenii oraşului au fost invitaţi în incinta lăcaşului de cult. Sinagoga, redeschisă după mulţi ani, a fost vizitată de un număr mare de gherleni. Sub urmele vizibile ale degradării zugrăvelii şi tavanului, transpare frumuseţea clădirii, o construcţie graţioasă care se încadrează foarte bine în atmosfera barocă a Oraşului Armenesc. În aceeaşi seară pe scena gherleană au răsunat melodii şi cântece evreieşti interpretate de formaţia de muzică klezmer din Cluj, Mazel Tov.

Mezuza a fost fixată de Chaim Zurin, primarul din Kiriat Motzkin, rugăciunea fiind rostită de congressmanul Robert Wexler

Pelerinajul în oraşul natal, revederea locurilor şi vechilor cunoscuţi, reparaţia acoperişului şi amenajarea expoziţiei în sinagoga copilăriei, unde a deprins primele învăţături iudaice, îi dau speranţe lui Milu Peleg că lucrările de renovare vor continua şi că – în parteneriat cu primăria – o mică parte a clădirii va găzdui un muzeu al evreilor din Gherla, iar restul va adăposti biblioteca publică sau o casă de cultură. Fostul congresman american Robert Wexler – „înrudit cu Gherla prin alianţă” (bunica soţiei) – a fost foarte impresionat de cele văzute şi există speranţa să mobilizeze şi alte fonduri pentru restaurarea sinagogii.

Din delegaţia israeliană a făcut parte şi Chaim Zurin, primarul localităţii Kiryat Motzkin, precum şi viceprimarul Marcovici, invitaţi la Gherla pentru a perfecta acordul preliminar de amiciţie între oraşul lor şi municipiul Gherla. Documentul semnat de primarii celor două localităţi a fost precedat de vizita în Israel a primarului Gherlei. După cum spune Chaim Zurin cele două oraşe şi primarii lor se aseamănă în multe privinţe şi există şanse să colaboreze rodnic pe plan cultural şi al schimburilor dintre tineri. Astfel metropola armeană din Transilvania de odinioară, înfrăţită cu localităţi din Elveţia, Franţa, Ungaria şi Armenia se conectează şi la pulsul vieţii din Israel, întărind nădejdea renaşterii vieţii evreieşti din oraş.

Împrietenirea pecetluită de strângerea de mână dintre prmarii Chaim Zurin şi Marius Sabo

Deşi se apropie de 90 de ani, Cetăţeanul de Onoare Zoltán Blum, cunoscut drept „ultimul evreu din Gherla”, este energic şi optimist şi, mai ales, nu mai este nici „singurul” şi nici „ultimul” evreu din oraş pentru că a coagulat în jurul lui o comunitate de evrei gherleni de pretutindeni care are – deocamdată – două obiective pe termen scurt: continuarea reabilitării sinagogii şi ridicarea unui monument dedicat memoriei martirilor Holocaustului din Gherla. Să sperăm că ele vor beneficia de susţinere atât din partea administraţiei locale, cât şi a evreimii cu rădăcini gherlene şi nu numai.

Andrea Ghiţă

Fotografiile le-am obţinut prin bunăvoinţa lui Szilárd Szabó