In Memoriam Dr. Inginer Alexandru (Sandu) Ionescu

De la București mi-a parvenit o veste tristă: inginerul electroenergetic Alexandru-Cezar (Sandu) Ionescu a decedat pe 30 noiembrie, în urma unei congestii cerebrale și a fost înmormântat pe 2 decembrie la cimitirul Belu. Era născut, ca și mine, în anul 1930, dar a absolvit Facultatea de Energetică a Institutului Politehnic București un an înaintea mea, în 1952, luându-și Examenul de Stat în februarie 1953. Teza de doctorat a susținut-o în 1979, tot la Politehnica din București.
Liana Horodi sandu ionescuL-am întâlnit în producție în 1955, la Centrala Electrică Grozăvești, unde el era șeful secției electrice și eu preluam conducerea laboratorului PRAM (Protecție prin Relee, Automatizări și Măsuri Electrice), pe care el îl înființase înainte cu un an. M-am bucurat de sprijinul lui, la începutul carierei mele profesionale, și i-am fost recunoscător toată viața pentru acest început reușit. Am participat sub conducerea lui la acțiunile de modernizare a părții electrice a Centralei Grozăvești, lucrări în care noi am executat cu forțe proprii atât proectarea cât și execuția. În anul 1958, când eu am depus cerere de plecare în Israel, carierele noastre s-au despărțit, dar prietenia noastră a continuat. În 1960 el a fost transferat la IRME (Institutul pentru Raționalizarea și Modernizarea Sistemelor Energetice), unde a fost șeful serviciului de cercetări în domeniul TTI (Tehnica Tensiunilor Înalte). A participat la cercetări și studii în domeniul tensiunilor înalte și foarte înalte, precum și la înființarea unor stații și laboratoare de încercări a echipamentelor electrice de mare tehnicitate.
În anul 1980 s-a recăsătorit cu ing. Anne-Louise Roth (Spatz, cum o numeau cunoscuții), descendenta unei renumite familii evreiești din Galați, și a plecat în Germania, stabilindu-se la Berlin, unde a lucrat 14 ani în calitate de consilier la o firmă de specialitate. Din Berlin a păstrat legătura cu foștii colegi, răspândiți pe tot globul, iar după 1990 a revenit mereu la București.
Pe lângă activitatea profesională, a depus o activitate remarcabilă pentru menținerea memoriei unor mari personalități. În mod special s-a dedicat memoriei profesorului nostru, întemeietorul școlii românești de rețele și sisteme electrice, academicianul Martin Bercovici. Prin strădania lui, în anul 2011 s-a instalat un bust al academicianului Bercovici în fața clădirii Facultății de Energetică. De asemeni el este coautorul monografiei „Un om între oameni”, în care se descrie activitatea tehnico-științifică a academicianului Bercovici, dar și realizarea lui fără precedent, în timpul persecuțiilor rasiale din perioada 1940-1944, a unei școli superioare tehnice pentru tineri evrei, care au putut să-și continue studiile, devenind ingineri după 23 august 1944.
De remarcat modul cum s-a implicat în memoria soacrei sale, mama lui Spatz, pictorița gălățeană Lola Schnierer-Roth (1893-1981). Expozițiile retrospective cu creațiile Lolei Schmierer-Roth organizate în 2004 la Muzeul de Artă Vizuală din Galați și, în 2005-2006, la Muzeul Național de Artă al României (sala Kretzulescu), nu se puteau realiza fără strădania și perseverența excepțională a lui Sandu. Prin donațiile făcute Muzeului de Artă Vizuală din Galați, Muzeului Național de Artă al României și Muzeului Brukenthal din Sibiu, Sandu Ionescu a reușit să pună în valoare creația artistică a soacrei lui. Cu ocazia unei noi expoziții organizate la Galați, în decembrie 2014, organizatorii au scos în evidență aportul ginerului la punerea în valoare a operei soacrei lui. La fel el s-a implicat în organizarea de câtre Academia Română, în martie 2006, a aniversarii a 70 de ani de la moartea celebrului lingvist Heimann Hariton Tiktin (1850-1936), străbunicul lui Spatz.
Spatz a murit acum câțiva ani. Sandu a îngrijit-o cu devotament în ultimii ani, când a fost bolnavă. El avea doi fii din prima căsătorie: Alexandru-Fred (Ducu) și Mircea, ambii ingineri energeticieni. Ducu a murit acum doi ani de cancer.
Sandu Ionescu a fost un foarte bun inginer, un specialist care a contribuit enorm la realizările energeticei românești, dar a fost mai ales „un om între oameni”, așa cum și-a intitulat monografia pe care a publicat-o în memoria dascălului nostru.
Fie-i amintirea binecuvântată.

Mirel HORODI (Horodniceanu)          

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Comentariile cititorilor sunt moderate de către redacţie. Textele indecente şi atacurile la persoană se elimină. Revista Baabel este deschisă faţă de orice discuţie bazată pe principii şi schimbul de idei.

 

One Comment

  • Lucian-Zeev Herscovici commented on April 2, 2016 Reply

    Un cuvant pios in amintirea marelui OM care a fost regretatul inginer profesor Alexandru Cezar Ionescu, pe care l-am apreciat mult, de la care am invatat multe lucruri. L-am cunoscut prin Internet si am comunicat cu el de multe ori, telefonic. L-am vizitat odata la Bucuresti, in anul 2014; se intorsese acolo. Dumnezeu sa-l odihneasca.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *