Berchtesgaden

Am vizitat Berchtesgaden, Obersalzberg şi Kehlstein (“Cuibul de Vultur”) într-o zi însorită de vară, călătorind de la Salzburg la Innsbruck şi traversând (ca toţi austriecii) peninsula bavareză care intră în teritoriul austriac. Pitoreasca aşezare arată ca orice localitate germană de munte, avantajată de decorul alpin al munţilor Watzmann, Steinernes şi Hagengebirge, de curăţenia impecabilă şi de vilele elegante recent construite… Deocamdată nu se întrevede nimic din trecutul înfiorător al locului…

Părăsim încântătoarea Schlossplatz din centrul oraşului şi urcăm serpentinele spre Obersalzberg. Aci trebuie să parcăm maşina şi să continuăm drumul cu un fel de autobuze speciale adaptate la dificilul traseu care avea să urmeze.

Aşteptând vehiculul amintit, intrăm într-o mare librărie situată în staţie, cu intenţia de a cumpăra un set de ilustrate. La o primă privire asupra volumelor din standuri şi rafturi am înţeles unde ne aflăm… Aproape toate tipăriturile, majoritatea bogat ilustrate, erau omagii aduse lui Hitler, acoliţilor acestuia şi epocii sale!

În ciuda unei fireşti senzaţii de disconfort, creată de elegantul lăcaş “literar”, am scos 10 mărci şi am cumpărat fără scrupule o voluminoasă broşură în culori, ilustrată într-o grafică impecabilă. Achiziţia era motivată şi de dorinţa ca relatările mele la întoarcerea acasă să fie credibile!

Încerc să vă redau ceva din explicaţiile ilustraţiilor.

Adolf Hitler iubitorul copiilor. Tot el iubitorul animalelor. Adolf Hitler iubitorul naturii, al artei, al păcii (!?), al arhitecturii, creatorul automobilului pentru muncitori ş.a.m.d. Şi ceilalţi siniştri conducători ai celui de-al treilea Reich sunt prezentaţi (mai pe scurt) în tipăritură…

Într-una din pagini apare şi figura rubicondă a lui Göring, cu menţiunea că printre prietenii acestuia se aflau numeroşi oameni de artă… evrei.

Pe altă pagină apare fotografia Schlossplatz-ului din Berchtesgaden în anii ’30, plin până la refuz cu militanţi nazişti, ovaţionându-l cu salutul “Heil” pe führerul care vocifera de la o tribună!

Şi cât de paşnic arăta pitorescul Schlossplatz cu o oră înainte!

În fine, o ultimă pagină este destinată denigrării procesului de la Nüremberg, considerat ca “o tristă eroare judiciară”…

*

Aici la Obersalzberg, în anii ’35, Martin Bormann a forţat locuitorii micului sat de munte să-şi “vândă” fermele şi terenurile, pentru a construi un centru politic nazist, inclusiv Berghof-ul: reşedinţa lui Hitler.

tOIVI Haus Wachenfeld -1 - Adolf Hitler - Berchtesgaden - Germany - Peter CrawfordTot Martin Bormann a construit la Kehlstein şi “Casa Ceaiului”, ca un dar pentru a 50-a aniversare a fostului caporal…

*

Autobuzul alpin în care suntem îmbarcaţi începe să urce cei 6,5 kilometri care ne despart de Kehlstein. Drumul a fost construit din dispoziţia lui Hitler pentru a-i asigura accesul la Kehlsteinhaus, în aşa-numita “Casă a ceaiului”, mediatizată sub denumirea “Cuibul de Vultur”. Şoseaua (realizată de grupul de ingineri care în 1935 au construit drumul Grosseglockner), trece prin cinci tunele şi are un gradient de 28% la sfârşitul complicatului traseu, care la fiecare curbă taie răsuflarea majorităţii călătorilor, efect cauzat de teamă şi de admiraţie îngemănate într-un sentiment comun.

La sfârşit, tânărul as al volanului căruia i-am încredinţat soarta noastră parchează autobuzul undeva pe o platformă şi urcăm într-un lift placat cu un metal auriu, care ne urcă ultimii 122 de metri până la cota 1834 m., pe Hoher Gol, unde privim uluiţi magnifica panoramă care ne înconjoară…

*

Nu a rămas nimic din clădirile construite pe vremea Diktatorului, bombardate sistematic spre sfârşitul războiului de aviaţia anglo-americană. Într-un raid din 25 aprilie 1945 – în scopul distrugerii obiectivelor naziste din Obersalzberg şi Kehlsteinhaus – au participat 300 de avioane Lancaster!

Ruinele au fost ulterior rase de trupele americane şi franceze de ocupaţie… Terenul pe care s-a aflat reşedinţa Berghof a fost nivelat în anul 1952 de autorităţile bavareze. Pe locurile respective au fost construite recent hoteluri de lux: un Intercontinental dar şi un hotel mai mic, unde se întâlneau până nu de mult “foştii combatanţi”… Ultimul ne aminteşte de finalul filmului american “Noaptea Generalilor” (din 1967) în regia lui Anatole Litvak, cu marii actori Peter O’Toole, Omar Sharif, Christopher Plummer, Tom Courteney, Juliette Gréco şi Philipe Noiret…

Au rămas numai documentele din arhivele britanice, unde se atestă ambiguitatea conducătorilor europeni Arthur Neville Chamberlain şi Eduard Daladier, care în preajma celui de-al doilea război mondial au vizitat locul în repetate rânduri, cu speranţa deşartă într-o pace cu Hitler..

Theodor Toivi

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Comentariile cititorilor sunt moderate de către redacţie. Textele indecente şi atacurile la persoană se elimină. Revista Baabel este deschisă faţă de orice discuţie bazată pe principii şi schimbul de idei.

 

One Comment

  • George Farkas commented on December 18, 2015 Reply

    Soarta a facut sa ma nimeresc si eu pe acele meleaguri,cu cativa ani in urma.La poalele muntelui,in jurul unui telescop atintit spre vestitul ,,cuib” se formase o coada de tineri blonzi,nerabdatori,cu ochii sclipind de entuziasm.La inceput,am fost oarecum hipnotizat de ceea ce vedeam,pe urma mi s-a facut greata.M-am intors la masina si am parasit grabit locul.Nu le pot insa uita expresia ,putin zis extatica.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *