Aveam vreo șapte ani când am început să învăț pericopele din Tora (Biblie).
Când am ajuns la cea numită Va Ishlah (“Va trimite”), m-am dus la bunicul meu, știind că pe el îl interesează cum învăț. Am intrat în casă, i-am spus “Săru’ mâna, Zeida” (bunicule) și am continuat, “Zeida, știi c-am început să învăț Himish (pericopele)?”
“Bun, și știi ceva? ”
” Sigur! ”
” Ia să văd ce știi! ”
Atunci am început să-i citesc ” Va Ishlah”. După primele trei fraze m-a oprit și a scos vechiul său briftaș (portofel) din buzunarul vestei. Mi-a dat 20 de lei! I-am mulțumit, i-am sărutat mâna și am plecat, cu gândul “Ce afacere bună e himishul!”
Imediat m-am gândit să mă duc la unchiul meu, nenea Adolf, să-i spun și lui ce învăț. Odată intrat în casă și după “Săru’mâna”, l-am întrebat: “Știi că învăț Himish?”
“Și știi ceva?”, veni răspunsul lui.
“Da! ”
” Ia s-aud!”
La care eu am început cu Va Ishlah. După câteva fraze mă oprește și-mi dă cinci lei. Eu, oarecum mirat, i-am spus, “Zeida mi-a dat 20…”
“Ei, Zeida e Zeida, tu nu mă compara pe mine cu el!”.
Oarecum dezumflat, am luat cei cinci lei și am plecat despărțindu-mă de el cu același « Saru’mâna ».
Mi-am adus aminte de unchiul meu Izidor. M-am dus la el cu “Saru’mâna, nenea Izidor” și i-am spus, “Știi c-am început să învăț Himish?”
“Și știi ceva? ”
” Da, sigur! ”
” Ia s-aud! ”
Din nou, încep cu Va Ishlah, spun câteva propoziții când mă oprește, ” Bine! “. Și-mi dă 5 lei.
” Nenea Izidor ” – îi spun pe un ton nu tocmai mulțumit – ” Da’ Zeida mi-a dat 20 de lei! “.
” Ehe, Zeida e Zeida, ce-l compari tu cu mine?! ”
Am luat cei 5 lei și-am plecat cu Saru’mâna, dar îngândurat…
La început am crezut că Himishul este o afacere bună. Apoi mi-am zis că nu-i chiar așa… Nici măcar Himishul nu-i cine știe ce afacere… Mi-am numărat banii, dezamăgit cu doar 30 de lei…
Mihai Eisikovits