Am fost invitat să particip la o Conferință organizată de WZO (Organizația Sionistă Mondială) la Budapesta având ca temă Combaterea antisemitismului și a mișcării BDS ( Boycott, Divestment ,Sanctions).

 Antisemitism și BDS

Antisemitismul este o temă atât de veche – aproape cât istoria poporului evreu  –  încât nu mai e nevoie nici de explicații, nici de prezentare și nici de sublinierea gravității semnalelor de recrudescență. Poate doar atât că această veche ”paranoia”   s-a travestit în anti-sionism și mai recent în anti-israelism. Dar poate ar trebui să fac o scurtă introducere în ”tainele” BDS, pentru că deși termenul a devenit cunoscut publicului larg, nu toată lumea  în  România ( slavă Domnului:)  realizează gravitatea acestui fenomen insidios. BDS a fost ”inventat” la Conferința de la Durban din 2001 din inițiativa lui Desmond Tutu,  fostul arhiepiscop anglican al Cape Town distins cu premiul Nobel  pentru contribuția lui  la abolirea ”apartheid” (gravă discriminare și ghetoizare rasială ) în Africa de Sud. De fapt Conferința organizată sub auspiciile ONU la Durban a urmărit un scop nobil și anume de a lua poziție unitară împotriva rasismului în lume, dar a fost folosită  –  cu sprijinul activ al statelor arabe  –  pentru a stigmatiza Statul Israel ca un stat rasist care aplică o politică de ”apartheid” față de ”poporul palestinian” și care comite ”crime de război”. Folosind această acuzație ridicolă, însușită tacit de Adunarea Generală a ONU, un număr de  170 ONG-uri palestiniene au organizat o rețea de activiști la diverse nivele și în diverse state, pentru a promova  o veche hotărâre a Ligii Arabe (din 1948:) de a boicota prin toate mijloacele economice Statul Israel. BDS a adaugat la ideia” Boicot” ului și cea a ”dezinvestiției” însemnând descurajarea în felurite moduri a investițiilor, a investitorilor care fac afaceri cu Statul Israel sau cu companii israeliene și cea a ”sancțiunilor”  mai cu seamă promovate în organismele ONU.  Paradoxal  BDS este încurajat și de atitudinea unor personalități de origine evrei (în frunte cu Noam Chomsky) sau chiar organizații (mai cu seamă ultra religioase sau de extrema stângă). În ciuda implicării unor cercuri bisericești  creștine presbiterane și metodiste, precum și  a unor instituții academice de prestigiu, BDS a înregistrat, în cei aproape 15 ani de ”strădanii”, rezultate modeste. Acțiuni mai de răsunet au fost: boicotarea produselor fabricate în întreprinderi israeliene din Autonomia Palestiniană – ceea ce însă a produs efecte inverse prin pierderea locurilor de muncă de către mii de angajați palestinieni  –  suspendarea unor relațiil academice, a unor schimburi de profesori universitari, anularea unor colaborări pe tărâmul artelor. Cele mai nocive acțiuni  BDS s-au petrecut și, din păcate continuă, în mediul fertil al campusurilor universitare mai ales din SUA, Marea Britanie, țările din Nordul Europei. Manipularea  sentimentelor generoase ale tineretului studențesc, intoxicarea cu informații și interpretări false induce în mediul universitar o atitudine echivocă față de Israel , față de destinul său sionist. Obsesia desființării așezărilor evreiești din ”teritorii” (Iudea și Samaria) asumată chiar de guvernele unor țări prietene, este un obiectiv care seamănă mai mult cu intenția de purificare etnică decât cu o soluție pentru instaurarea păcii în Orientul Mijlociu. Etichetarea așezărilor evreiești ca forme ale asupririi ”coloniale” sau rasiste  –  atâta vreme cât Israelul ( un mic stat cu suprafața de 21 mii  kmp și 8 milioane de locuitori din care 2 milioane arabi:) este menținut de întreaga lume arabă din jur (13 milioane  kmp  și 400 milioane de  locuitori arabi) în stare de izolare completă și amenințare permanentă  –  nu merită a fi comentată decât ca o ipocrizie nerușinată și încă o dovadă că antisemitismul  militant  a renăscut sub o nouă formă. Această paranteză  –  poate prea lungă –  a încercat să explice celor ( nu puțini:) care consideră că prea mult se evocă de către evrei ”stafia” antisemitismului când de fapt lumea contemporană are alte griji și alte priorități, oportunitatea unor acțiuni permanente de combatere a acestui ”fenomen nepieritor”

Mesaje

De la ”masa prezidiului” Conferinței la care au luat loc  ori s-au perindat succesiv  personalități, reprezentând diferite organizații (aproape toate evreiești) din 14 țări europene, cuprinzând o mare diversitate de opinii politice și religioase, au fost rostite mesaje  diferite, unele foarte nuanțate  dar  având ca numitor comun recunoașterea faptului că pericolul recrudescenței antisemitismului, mai ales în Europa și în Orientul Mijlociu, este unul real chiar dacă îmbracă forme noi, inedite și folosește mijloacele tehnologiei avansate. Iacov Hagoel, vicepreședintele WZO, moderatorul dezbaterilor, a încercat și eu apreciez că a și reușit să mențină echilibrul și sobrietatea discuțiilor ades vehement contradictorii. În această atitudine a fost susținut şi cuvântul de deschidere rostit de Alex Katz, directorul Agenției Evreiești (Sohnut) pentru Europa Centrală și de Est.

Hagoel, Katz şi Mikola

În numele guvernului Ungariei, ministrul secretar de stat la Externe, Istvan Mikola, a promis o strânsă conlucrare cu organizațiile evreiești din Ungaria și a asigurat că, deși mai există forțe politice extremiste,  guvernul va manifesta ”zero toleranță față de antisemitism”. Cel puțin la nivelul declarativ , este încurajatoare această luare de poziție fermă, pe de o parte pentru că acțiunile anterioare ale guvernului condus de Viktor Orban nu au oferit un temei pentru o astfel de afirmație, pe de altă parte, pentru că în Ungaria  există azi  populația evreiască cea mai importantă numeric din Europa Centrală și de Est (în afară de Ucraina și Rusia) cu  numeroase instituții reputate și cu o intensă viață culturală, socială și religioasă.

Puțină demografie

Se estimează din surse mai mult decât credibile că populația cu ”ascendență” evreiască este în jur de 150.000 din care circa 50.000 afiliați organizațiilor evreiești. Din cei 150.000, la Budapesta trăiesc în jur de 80.000 și la circa 30.000 se ridică numărul israelienilor rezidenți în Ungaria. Oricum am lua-o este o populație semnificativă, și nu este de mirare că sunt active numeroase comunități. Ele sunt reprezentate de patru Uniuni, diferite prin curentul religios pe care și l-au asumat.

• Federația Comunităților  Evreiești din Ungaria (Mazsihisz) este ca denominație Neologă și este organizația ”umbrelă” pentru cele mai multe comunități, cu cei mai mulți membri. Întreține cele mai multe sinagogi printre care cea mai mare sinagogă din Europa, denumită Templul ”Dohany” după numele străzii pe care se află și care  s-a păstrat  de  156 de ani. Pe strada Dohany  s-a născut în anul  1860 (odată cu Templul), Theodor Herz,l întemeietorul sionismului politic. Piațeta adiacentă străzii, poartă  acum numele lui. Mazsihisz administrează o Universitate Teologică Rabinică, un Spital,  case de bătrâni, restaurante rituale.
  

  Templul de pe strada Dohány

  Actualul președinte al Federației, András Heisler, care a adresat un mesaj conferinței, a subliniat atașamentul evreilor maghiari față de cultura și valorile țării în care trăiesc afirmând în acelaș timp dragostea nețărmurită față de Israel . Ideea esențială a cuvântării a fost necesitatea de a combate antisemitismul fără a renunța la solidaritatea cu toate minoritățile discriminate. O trimitere la politica guvernului Orban față de problema refugiaților.

• Comunitatea Israelită  Ortodoxă din Ungaria (MAOIH) servește mai puțini enoriași, dar mai stricți în păstrarea tradițiilor și a comandamentelor din Tora (legea fundamentală de inspirație divină a Iudaismului). Comunitatea  Ortodoxă care întreține mai multe sinagogi de denominație ”ortodoxă” păstrează în general relații de cooperare cu Federația.
• Comunitatea Israelită Unitară din Ungaria (EMIH) s-a înființat în 2004 din inițiativa și sub conducerea Rabinului dr.Șlomo Koveș (Chabad:), declarându-se continuatoarea denominațiunii ”Status Quo Ante” un curent religios întermediar (unul din cele trei curente comunitare recunoscute în anul 1877 de Statul Maghiar) care propune un compromis între tradiție și modernitate. Este remarcabil că cele trei ”uniuni” sunt recunoscute și beneficiază fiecare într-o  anumită proporție din compensațiile forfetare negociate cu Statul Maghiar în schimbul proprietăților evreiești naționalizate de regimul comunist.

• Comunități Progresive (Reform) care au reușit să se organizeze după căderea regimului comunist cu sprijinul unor Rabini  Reform din Anglia..Funcționează două sinagogi: ”Bet Orim” sub conducerea Rabinului Ferenc Ray și ”Sim Șalom” unde oficiază Rabineasa Katalin Kelemen. Este remarcabilă profesiunea lor de credință :”să încercăm să facem lumea nu neapărat   mai iudaică  ci mult mai umană”. Comunitatea Reform nu este recunoscută de Statul Maghiar.

Nedumeriri la un Monument

Sunt multe întrebări pentru care nu reușim să găsim un răspuns convingător. Eu nu am reușit să înțeleg resorturile care au determinat comportamentul evreilor  din Ungaria, după cel de al Doilea Război Mondial. De ce nu au părăsit Ungaria, țara ai cărei cetățeni au contribuit activ sau au asistat cu nepăsare la deportarea  în masă, spre exterminare a concetățenilor evrei. 600.000 de evrei din Ungaria și teritoriile ocupate de ea au fost uciși cu o nemaiîntâlnită cruzime și viteză. Cum se poate motiva crima Amiralului Horthy, (care nici măcar nu a fost judecat) și care este  –  cel puțin tacit  –  reabilitat de actualii responsabili politici. A fost invocată ocuparea Ungaria în 19 Martie 1944 de către trupele germane care l-au obligat pe Horthy să accepte deportarea evreilor. Totuși peste trei luni în data de 9 iulie același Horthy a avut capacitatea de a decide oprirea deportărilor. Sigur nimeni nu poate să-i reproșeze că  a oprit deportarea evreilor din Budapesta. Dar nici nu poate să-l absolve de responsabilitatea complicității în genocidul evreilor din restul Ungariei. Încercarea revoltătoare de a absolvi statul maghiar fascist și antisemit de răspundere a culminat cu ridicarea monumentului dedicat ”tuturor victimelor invaziei germane”.în piața Eroilor din Budapesta.

Monumentul victimelor ocupaţiei naziste, Budapesta

Simbolurile memorialului,Vulturul Imperial reprezentând Germania agresoare și Arhanghelul Gabriel  în postura de victimă, dincolo de faptul că ”victima” nu seamănă a victimă arătând mai curând ca un învingător, personajul biblic (iudeo-creștin:) Gabriel este un mesager al  Creatorului, și în nici-un context nu poate  fi un simbol al comuniunii în suferință. O parte a societății civile  și, în primul rând organizațiile evreiești,  dar  și mii  de  evrei  – mai mult decât loiali Țării Maghiare  –  au fost oripilați de această încercare nedisimulată, drapată într-un presupus monument de artă,  de a mistifica crima oribilă comisă împotriva evreilor din Ungaria fascistă, chiar de către fasciștii unguri. Protestul lor energic, dar menținut în limitele civilității, este vizibil în fața ”monumentului”. Un gard simbolic din sârmă ghimpată,  o valiză  din deportare, un mesaj revoltat agățat de gard, pietre ca  cele pe care le pun evreii (în loc de flori) pe morminte,toate reprezintă durerea și  revolta.

O telenovelă

La pupitrul Conferinței, după o scurtă dar consistentă expunere a Rabinului Șlomo Köveș, a apărut Csanád Szegedi. Un om tânăr, o prezență ușor arogantă care se străduia să se arate modest, pocăit și sincer. Alături de el un personaj prezentat ca rabin care traducea din limba maghiară expozeul lui Szegedi în engleză și ebraică spre înțelegerea auditorului. Povestea ușor siropoasă, pe ”ici și colo” evident ajustată, în linii mari o cunoșteam. A fost membru de vază a partidului extremist ”Jobbik” unul din inițiatorii ”celebrei” grupări paramilitare ”Garda Maghiară”, ajuns vicepreședintele partidului  și deputat, apoi europarlamentar. În anul 2012 o știre publicată pe Facebook afirmă că mama lui are origini evreiești. După câteva zile (probabil de ezitare:) Szegedi confirmă informația și demisionează din partidul Jobbik. În același an cu susținerea și îndrumarea rabinului…Șlomo Köves devine un evreu practicant, după ce a făcut ”Brit Mila”(adică s-a circumscris) a vizitat Israelul și a ”plâns” la Zidul Plângerii apoi la Yad Vașem (Muzeul Holocaustului.). Fiind încă europarlamentar și-a schimbat complet discursul pledând în favoarea Statului Israel și împotriva antisemitismului:),

Szegedi Csanád cu M. Katz

De atunci ține conferințe, turnee în care își asumă responsabilitatea pentru cele făcute în ”viața lui anterioară” și invită auditoriul să-l creadă și să aplaude sinceritatea și ”mântuirea ” lui. Pe mine nu m-a convins. Poate era mai credibil dacă parcurgea procesul ”reîntoarcerii”(teșuva-ebr)  cu el însuși, fără a se exhiba. Marco Katz, directorul  MCA-România (Monitorizarea și Combaterea Antisemitismului) care participa la Conferință ca reprezentant al ASR (Asociația Sionistă din România) i-a adresat o întrebare simplă. Dacă faptul că și-a dezvăluit evreitatea l-a făcut să-și schimbe și atitudinea  rasistă, agresivă  avută nu doar împotriva evreilor, ci și împotriva altor minorități ? Era într-o zi de Șabat,  rabinul (traducător) a opinat că nu e o zi potrivită pentru astfel de discuții…

Neevrei  și evrei

Am vizitat o casă  veche și urâtă dar nobilă prin ceea ce cândva a adăpostit.  Situată pe strada Vadász nr 29, numită ”casa de sticlă ” era una din cele 76 de case  ”sigure” din Budapesta , în care în perioada sinistră a deportărilor, erau adăpostiți  –  sub protecția Elveției, stat neutru în război  –  8000 de evrei. Am auzit despre binefacerile lui Raul Wallenberg, ambasadorul Suediei, a lui Angelo Rotta nunțiul Papal, dar nu am știut amănunte  despre consulul adjunct al Elveției Carl Lutz. El a eliberat pașapoarte (false) elvețiene care  certificau faptul că posesorii lor erau cetățeni ai altor state. Au fost salvați de Carl Lutz 62.000 de evrei din Budapesta, din ghiarele morții. Avea dezlegare de la superiorii lui pentru a elibera doar 8000 de certificate. Restul le-a eliberat folosind ștampila Ambasadei Elvețiene riscându-și cariera și uneori viața. Era un neevreu ”evreu”. Este acum printre ”Drepții Popoarelor” la Ierusalim. Memoria lui. Căci sufletul lui este cu siguranță în Ceruri.

Evrei evrei și evrei neevrei

Criza identitară a ”chinuit” multe conștiințe. Probabil nu se manifestă doar la evrei, dar la ei a fost mai acută și mai generală. La mulți continuă să fie chiar dacă uneori refuză să recunoască sau să-i dea importanță. Identitatea evreiască este un amalgam. Religie? Etnie? Națiune?  Evreii sunt văzuți de ei înșiși dar și de alții ca un popor unic sau special dar cel puțin neobișnuit. Adeseori se folosește termenul de ”popor ales” și evreii  nu prididesc să precizeze că nu e vorba de a fi deasupra altor popoare, ci dimpotrivă de a fi ”ales” pentru poveri și misiuni suplimentare care trebuie să le poarte sau să le împlinească. Pentru evreii care după distrugerea celui de Al Doilea Templu s-au răspândit prin toate teritoriile uriașului Imperiu Roman sau au fost duși, fără voia lor, de cohortele romane ca sclavi sau soldați în slujba Romei, problema era existențială: să supraviețuiască într-un mediu cu care nu erau familiarizați (climă, obiceiuri, limbă,ș.a.). Au fost nevoiți să învețe, să se  se adapteze, să inoveze, păstrând în acelaș timp propria lor lege despre care știau că e dela Stăpânul Lumii. N-a fost un exercițiu simplu dar au reușit. Imperiul Roman cu care se obișnuiseră și care s-a purtat ”elegant” cu ei după ce i-a învins în Iudeea (cu greu:) s-a prăbușit, a dispărut, au venit sau s-au constituit noi țări, noi puteri. Un alt ”imperiu”, al Creștinătății a înlocuit pe cel  păgân. Rolul determinant era al Bisericii conduse de Papă (sau uneori chiar de doi Papi 🙂 Evreii deveniseră ”martori” nedoriți ai unei credințe care nu recunoștea principii fundamentale ale noii religii: Trinitatea, Invierea și Lumea de Apoi (Raiul, Purgatoriul și Iadul). Erau evident două soluții pentru evrei:  ori se converteau ori dispăreau.  A fost o lungă perioadă numită (nu se știe de ce?) Evul Mediu, în care ”neevreii voiau să-i facă pe evrei neevrei” (adică să-i creștineze ce a ce evreii nu voiau, baricadându-se în ghetouri). Apoi a venit o perioadă numită epoca Modernă pe care evreii au denumit-o” Haskala” în care evreii voiau să demoleze zidurile ghetto-urilor și să devină neevrei adică să se boteze și să devină creștini, parteneri sociali egali în drepturi. De data asta neevreii nu i-au mai vrut. Au apărut legi restrictive a apărut antisemitismul ”modern” și persecuțiile. În Ungaria  lucrurile s-au întâmplat la fel, cu câteva mici diferențe. În primul rând evreii au fost pe pământul actualei Ungarii cu o mie de ani înaintea ungurilor:) La Aquincum (în partea veche a Budapestei de azi) era cu 2000 de ani înainte capitala provinciei Pannonia și locuiau aici numeroși evrei din perioada romană Acum  în acest loc se află hotelul care păstrează  numele de Aquincum și în care a avut loc Conferința pentru combaterea antisemitismului:). În al doilea rând, evreii din Ungaria au dobândit în epoca modernă drepturi depline și egale cu neevreii mult înaintea celorlalte țări din Europa de Est și au evoluat foarte repede pe  scara reușitei sociale. Populația maghiară locuia cu precădere la țară, evreii preferau orașul, studiul, erau inovativi și aveau spirit antreprenorial. Au contribuit esențial la devenirea Ungariei moderne, la temelia culturii ei. Un ”causeur” maghiar, a spus mai în glumă, mai în serios, că dacă  ”i s-ar scoate haina croită de evrei, cultura maghiară ar rămâne în izmene”:)  La un anumit moment 60% din intelectualii țării erau evrei.  S-a introdus  ”numerus clausus”   (Ungaria fiind prima țară din Europa care a impus această lege antisemită).  Aproape de neînțeles, .dar evreii din care o bună parte se consideră maghiari, au păstrat  amintirea și nostalgia vremurilor bune. Pe cele rele se străduiesc să le uite.

Să uităm și noi de cele rele și să întâmpinăm cu bucurie și speranță ROȘ HAȘANA – Anul Nou Evreiesc 5777. (7 este un număr special. De trei ori 7 nu poate fi decât Excepțional:)

Șana Tova – Un An Nou Bun!

Tiberiu Roth, 23 Septembrie 2016