Suntem tineri până la 20 de ani. Apoi îmbătrânim.

Cea mai mare parte a istoriei speciei noastre- speranța de viață a oamenilor- a fost între 22 și 27 de ani. În România în 1938 speranța de viață era de 42 de ani. Asta nu înseamnă că nu existau bătrâni cu sute și mii de ani în urmă dar este vorba de speranța de viață a unui nou născut în cea mai mare parte a istoriei .Putea să moară de la o infecție dentară , nu existau antibiotice,sulfamide,operațiile erau toate de mare risc fiindcă nu exista anestezie, nu se știa nimic despre sterilizare.Speranța de viață era mică fiindcă mortalitatea copiilor în primii cinci ani de viață și a lehuzelor era mare. Medicamentele,chirurgia modernă susținută de tehnici avansate și o aparatură în continuă perfecționare au dus în majoritatea țărilor dezvoltate la o speranță de viață de 80 de ani. Și totuși, chiar dacă suntem aparent sănătoși, organismul nostru se deteriorează permanent, fiindcă îmbătrănim începând de la 20 de ani. Organul care începe primul să se deterioreze este creierul. Pornim în viață cu 100 de miliarde de neuroni dar începând de la 20 de ani avem din ce în ce mai puțini.
În jurul vârstei de 40 de ani ajungem să pierdem în medie cam 10.000 de neuroni pe zi, ceea ce ne afectează memoria, capacitatea de coordonare şi funcţionarea creierului.Cel mai mare impact asupra noastră îl are deteriorarea conexiunilor dintre celulele nervoase ale creierului, așa numitele sinapse,
Şi capacitatea pulmonară începe să descrească treptat după 20 de ani. Studii recente arată că foarte multe persoane au probleme de respiraţie până să atingă 40 de ani, în special din cauza faptului că muşchii intercostali şi cavitatea toracică încep să se rigidizeze. Din acest motiv este tot mai dificil ca aerul din plămâni să fie expirat în totalitate. Acestei degradări naturale i se adaugă fumatul.Inclusiv cel pasiv. Aşa se face că la 70 de ani o persoană are jumătate din capacitatea respiratorie a unui adult de 30.
Pielea începe să îmbătrânească în jurul vârstei de 25 de ani. Pe măsură ce îmbătrânim producția de colagen, o proteină care funcționează ca o schelă pentru piele, și de elastină, substanță care permite pielii să își revină la forma inițială, încetineşte, pielea se subţiază şi devine uşor transparentă. Poate părea neverosimil, deoarece primele semne nu sunt foarte vizibile până în jurul vârstei de 35 de ani, asta în cazul în care nu fumăm sau nu ne expunem excesiv la soare. Dacă ne uităm la pozele de la ștrand sau de la mare de dinainte de 1940 o sa constatăm că femeile purtau costume complete iar bărbații se …dezbrăcau la fel.După aceea însă s-a ajuns pe scară mare la costume cât mai reduse și chiar la”topless”.Femeile îți expun sânii la soare,o regiune a corpului deobicei acoperită tot anul și care e foarte vulnerabilă la ultraviolete.
Firele de păr trăiesc circa trei ani .La bărbaţi, schimbările care apar în nivelul de testosteron începând de la 30 de ani afectează acest ciclu, foliculele de păr începând să se mcșoreze. Fiecare nou fir de păr este mai subţire decât cel precedent. Eventual, tot ce rămâne este un folicul mult mai mic şi un rest de păr care nu creşte mai sus de suprafaţa pielii. Celor mai mulţi dintre noi primele fire de păr alb le apar până la vârsta de 35 de ani. Când suntem tineri, părul nostru este colorat de pigmenţii produşi de celulele numite melanocite. Pe măsură ce îmbătrânim, melanocitele devin mai puţin active, aşadar produc mai puţin pigment, culoarea se diluează şi cresc fire de păr alb.
Şi muşchii încep să „obosească” pe la 30 de ani, dar depinde foarte mult de exerciţiile fizice pe care obişnuim să le facem şi de moştenirea noastră genetică. După 30 de ani, capacitatea de refacere începe să scadă. Studiile arată că la 40 de ani, adulţii încep să piardă între 0,5 şi 2 la sută din muşchi în fiecare an. Exerciţiile fizice periodice pot însă suplimenta masa noastră musculară.
În jurul vârstei de 35 de ani, sânii femeilor încep să îşi piardă elasticitatea, să îşi reducă dimensiunile şi consistenţa. Dar aceştia încep să se lase abia în jurul vârstei de 40 de ani. Deşi riscul de cancer mamar creşte odată cu vârsta, nu s-a stabilit încă o legătură clară între declanşarea acestuia şi schimbările fizice care se produc în glanda mamară odată cu trecerea timpului.
În ceea ce priveşte sistemul osos, în primii 20 de ani de viaţă, densitatea oaselor este în continuă creştere, aceasta începând să scadă de la 35 de ani, ca parte a procesului natural de îmbătrânire. În timp ce refacerea ţesutului osos la copii este rapidă, în medie fiind cam de doi ani, la adulţi, aceasta poate dura chiar şi 10 ani. Pe de altă parte, micşorarea în mărime şi densitate a oaselor conduce şi la scăderea în înălţime. Oasele spatelui se chircesc sau sunt fărâmiţate intre vertebre. Pierdem cam cinci cm în înălţime până la vârsta de 80 de ani.
Vârsta de 35 de ani este şi cea de la care încep să apară problemele legate de fertilitate, atât la femei, cât şi la bărbaţi. Cantitatea şi calitatea ovulelor încep să descrească, mediul creat în pântecul femeii devine mai ostil spermei. Fertilitatea masculină începe, de asemenea, să scadă. Bărbaţii care aşteaptă până în jurul vârstei de 40 de ani pentru a întemeia o familie riscă să producă partenerei lor o pierdere de sarcină, datorată calităţii mai slabe a spermei.
Foarte multe persoane încep să simtă nevoia de a purta ochelari în momentul în care depăşesc pragul de 40 de ani. Aceştia se plâng mai ales că nu văd bine obiectele situate în apropiere. Explicaţia este că pe măsură ce îmbătrânim abilitatea ochiului de a se focaliza scade, din cauza deteriorării muşchilor oculari.
Şi capacitatea inimii de a pompa sânge în organism scade pe măsură ce îmbătrânim. Uneori debitul de sânge care alimentează inima este atât de redus încât conduce la dureroasele angine pectorale. Statisticile arată că bărbaţii peste 45 şi femeile peste 55 de ani prezintă un risc crescut de atac de cord.
Îmbătrânirea rinichilor începe prin scăderea numărului de nefroni, unul dintre primele efecte vizibile fiind incapacitatea de a opri producerea de urină în timpul nopţii, şi implicit mersul la toaletă tot mai des.
Într-un stomac sănătos, bacteriile care ajută la digestie şi cele care ne creează probleme se menţin în echilibru. După ce împlinim 55 de ani, nivelul bacteriilor „bune” scade semnificativ, mai ales în intestinul gros. Acesta este motivul pentru care începem să suferim de o digestie proastă, iar riscul de a ne trezi cu tot felul de complicaţii digestive începe să crească.
Pe de altă parte, tot în jurul vârstei de 55 de ani începem să auzim din ce în ce mai slab şi asta din cauza pierderii de celule senzoriale aflate în urechea internă,
Ne începem viaţa cu aproximativ 10.000 de papile gustative împrăştiate pe suprafaţa limbii, dar numărul acestora se înjumătăţeşte pe parcursul vieţii.
Cercetările efectuate arată că după ce ajungem la vârsta de 60 de ani, gustul şi mirosul încep să slăbească, parţial ca rezultat al procesului normal de îmbătrânire. Bineînţeles că fumatul contribuie semnificativ la pierderea acestor două simţuri importante. Slăbirea vezicii urinare începe, în medie, la 65 de ani. Primele semne că acest organ începe să îmbătrânească sunt contracţiile bruşte care apar chiar şi atunci când vezica nu este plină. Femeile sunt mai vulnerabile decât bărbaţii, din cauză că, după menopauză, nivelul scăzut de estrogen conduce la subţierea şi slăbirea uretrei. Capacitatea vezicii urinare a unui sexagenar este cam la jumătatea celei a unei persoane tinere. Şi vocea noastră devine silenţioasă şi mai răguşită pe măsură ce îmbătrânim
Ficatul este singurul organ care pare să sfideze îmbătrânirea trupului, Un ficat din care se extrage o bucată pentru efectuarea unui transplant se reface complet în trei luni, ajungând la dimensiunea iniţială.
Am ajuns la 80 de ani…Despre ce vorbeam? Cui vroiam să trimit textul asta ?
Andrei Banc

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Comentariile cititorilor sunt moderate de către redacţie. Textele indecente şi atacurile la persoană se elimină. Revista Baabel este deschisă faţă de orice discuţie bazată pe principii şi schimbul de idei.

 

One Comment

  • Plugaru Valer commented on December 1, 2016 Reply

    Banuiesc ca nu este un preambul pentru a sustine o lege a eutanasierii ca metoda de a ne feri de fenomene care, mai devreme sau mai tarziu, ne vor afecta implacabil pe fiecare dintre noi. Se mai spunea ca cei ce nu au batrani ar fi bine sa ii cumpere. Ce sa faca personaje ale caror capacitati , chiar si intelectual scad. Ce facem cu urarea “mea vesrim” o modificam ” sa treci cu bine de douazeci”. Daca este dioar o atentionare asupra ceeace ne poate astepta, diferit in functie de vitalitate, pe fiecare dintre noi poate ca nu este rau. Sanatatea, cred si eu, este bunul cel mai de pret pe care il avem si pe care sa ni-l dorim cel mai bine pastrat. Cu toate acestea, as adauga, este foarte periculos sa gandim cu teama la ceeace be-ar putea afecta sanatatea odata cu varsta.
    Imi cer, anticipat, scuze daca am inteles gresit sau am facut remarci necuvenite.
    Cu deplina stima, V. Plugaru.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *