Nu de mult a apărut în paginile revistei Baabel un articol interesant și bine documentat despre microbi și antibiotice. Este vorba de articolul întitulat Bacteriile de noi şi semnat de Andrei Banc https://baabel.ro/2017/11/bacteriile-din-noi/ . Totuși aș mai avea de adăugat unele lucruri pe această temă.

Descoperirea antibioticelor a fost, fără îndoială, una din cele mai mari realizări ale secolului XX.  Datorită lor speranța de viață a oamenilor a crescut vertiginos.  Dar acest fapt mai corespunde el realității în anul 2018?  Mda…  Poate…  Dar într-o măsură din ce în ce mai mică.  Adevărul este că antibioticele își pierd treptat eficacitatea – adică apar din ce în ce mai mulți microbi rezistenți, asupra cărora antibioticele nu mai au niciun efect.  În ritmul acesta se presupune că până în anul 2050 nu vom mai beneficia de niciun antibiotic eficace, infecțiile bacteriene vor curma milioane de vieți, poate chiar mai multe decât cancerul.  Care este explicația?

Un antibiotic nou are o eficacitate de aproape 100%.  Problema constă în acest „aproape”.  Din toate milioanele de microbi tratați cu un antibiotic se poate întâmpla ca unul să supraviețuiască, de exemplu dacă reușește să producă o enzimă care să descompună, deci să inactiveze antibioticul.  Problema este că acest mecanism va fi transmis descendenților săi.  Precum spune Topârceanu:

„— Dar cum se înmulţeşte atunci? Prin ce minune?
— Prin sciziparitate sau prin diviziune:
Se rupe-ntâi în două… apoi se face-n patru…
Şi-n nouă luni e-n stare să-ţi umple acest teatru
Cu fii, nepoţi, nepoate, şi socri mari, şi fraţi,
Şi veri, şi verişoare, şi cuscri, şi cumnaţi,
Că nici un fel de babă (de-a lor) n-ar fi în stare
Să-ţi spună a cui este şi câte neamuri are!”

Deci în timp ce microbii „obișnuiți” sunt eliminați de către antibiotic, cei rezistenți se înmulțesc cu repeziciune și probabilitatea ca un bolnav să fie infectat de un microb rezistent crește exponențial.

Cu toate acestea în ultimii treizeci de ani nu a apărut pe piață nicio familie nouă de antibiotice, cel mult s-au produs versiuni îmbunătățite ale unor antibiotice existente.  Pare de neînțeles, dar acesta este adevărul.  Explicația este pur economică.  Antibioticele sunt folosite timp de o săptămână, cel mult două, după care se presupune că bolnavul se vindecă.  În schimb medicamentele pentru boli cronice sunt folosite de pacienți pe toată durata vieții, deci posibilitatea de câștig prin producerea și comercializarea lor este mult mai mare.  Nu e de mirare așadar că industria farmaceutică a neglijat cercetarea pentru a scoate pe piață antibiotice noi și și-a concentrat eforturile în direcții care promit un câștig mai bun.  Problema este agravată și mai mult de faptul că de la descoperirea unei substanțe active și până la apariția noului medicament pe piață durează circa zece-doisprezece ani, e nevoie de investiții mari și dintr-o mie de substanțe, abia una ajunge până în stadiul de a fi testată pe oameni.

Situația nu este deloc încurajatoare, totuși există și vești bune: doi tineri biologi israelieni au descoperit o substanță antimicrobiană cu totul nouă și sunt pe cale de a pune bazele unei noi familii de antibiotice.  Mai mult, există speranța că rezistența la acest nou antibiotic va fi mult mai redusă, poate chiar nu se va manifesta deloc.  Cei doi, Dr. Bachnoff și Dr. Cohen Kutner sunt absolvenți ai Universității Ebraice din Ierusalim.  https://www.youtube.com/watch?v=MN5g-rAZv7g

Raționamentul lor se bazează pe următoarea observație:  Înainte de descoperirea antibioticelor umanitatea nu a fost totuși distrusă de microbi, ci a supraviețuit, oamenii având ca unic mijloc de apărare a sistemului lor imunitar.  Atunci s-a pus întrebarea: cum supraviețuiesc alte specii?  Am putea învăța ceva din sistemele imunitare ale animalelor?  S-a descoperit că insectele sunt deosebit de rezistente la infecții, iar sistemul lor imunitar funcționează în mod diferit de al nostru.  Noi ne apărăm de infecții cu ajutorul anticorpilor și cu ajutorul globulelor albe din sânge, care „înghit” microbii.  Insectele produc niște substanțe care atacă membrana microbilor, o rup, iar microbii sunt distruși.  Poate că am putea folosi și noi o strategie asemănătoare pentru a ne apăra de microbi?

Cercetătorii israelieni au reușit să obțină o asemenea substanță și au încercat s-o folosească experimental.  Dar prima problemă majoră care le-a stat în cale a fost că substanța era extrem de instabilă, descompunându-se în doar câteva minute.  Abia după o transformare chimică au reușit să obțină un derivat destul de stabil pentru a fi folosit.  Iar experimentele au dat rezultate uimitoare.  Microbii cei mai rezistenți, împotriva cărora nu mai există niciun antibiotic eficace, au fost distruși aproape instantaneu.  După experimentele făcute „in vitro”, folosind culturile de microbi s-a trecut la faza „in vivo”, la teste pe animale.  Șoareci de laborator infectați cu microbii cei mai periculoși au fost salvați de noul antibiotic de la o moarte sigură.  Deci noua substanță pare cât se poate de promițătoare.

Dar de aici până la a scoate un nou antibiotic pe piață mai e cale lungă.  Cei doi biologi au constituit o afacere startup, Omnix Medical, pentru a obține fonduri ca să-și continue cercetarea.  Trebuie demonstrat că substanța nu este toxică pentru om, trebuie văzut în ce infecții poate fi folosită, trebuie stabilită doza și modul de administrare cel mai eficient, trebuie găsită o modalitate de a prepara substanța în cantități mari, etc.  Dacă totul va funcționa după plan, se preconizează că experimentele pe oameni vor putea începe peste doi-trei ani.

E adevărat, succesul încă nu e asigurat, totuși ce doi cercetători sunt optimiști.  Cu toate că noul medicament încă nu a fost testat, e de așteptat că va fi inofensiv pentru om, la fel cum este și pentru animalele de laborator.  Explicația este că membrana celulară a microbilor are o structură foarte diferită de cea a animalelor superioare și nu există niciun pericol ca noua substanță să atace „din greșeală” pe bolnav, în loc să-i atace pe microbi.  Cât despre apariția rezistenței: se poate, desigur, dar e foarte puțin probabil.  La urma urmei aceste substanțe acționează de milioane de ani în sistemul imunitar al insectelor și nu și-au pierdut nicidecum eficacitatea.  Astfel există speranța că problema rezistenței la antibiotice își va găsi în sfârșit rezolvarea.

Hava Oren